3ra-281/17 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Ștefan Vodă Dosarul nr. 3ra-281/17

Judecător: M. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, L. Popova, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Consiliul local Crocmaz,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Obștească „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova” împotriva

Consiliul local Crocmaz cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Consiliul local Crocmaz și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Ștefan Vodă din 12 aprilie 2016,

c o n s t a t ă

La 23 iunie 2015, Asociația Obștească „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din

Republica Moldova”, intervenient accesoriu AO „Nistru de Jos”, s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Crocmaz, concretizînd și

completînd ulterior cerințele (f.d. 20, 90-92, 97-105), solicitînd anularea deciziei

Consiliului local Crocmaz raionul Ștefan Vodă nr. 03/07 (1) din 24 aprilie 2015 „Cu

privire la atribuirea terenurilor preponderent neîmpădurite pentru gestionarea

regnului animal AO „Nistrul de Jos””; anularea contractului nr. 2848 din

07.05.2015, ce rezultă din acest act; recunoașterea drepturilor și intereselor

reclamantului la gestionarea terenurilor preponderent neîmpădurite cu suprafața de

3956 ha, din localitatea Crocmaz, care 1-a dobândit în urma încheierii cu Primăria

Crocmaz la 02 iulie 2010 a contractului de atribuire a terenurilor de vînătoare, pentru

o perioadă de 10 ani; interzicerea părților terțe inclusiv AO „Nistru de Jos” să

exercite fără acordul reclamantului careva imixiuni sau ingerințe în domeniul

cinegetic pe aceste terenuri ce l-ar împiedica să-și exercite drepturile și interesele

prevăzute de contract.

In motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, în virtutea scopurilor pe care le

are, efectuează investiții și desfășoară activități absolut utile și necesare, bazate pe

recomandările rezultate din investigațiile științifice efectuate de către savanți în

domeniu, întru susținerea fonfului cinegetic, ca resursă naturală de interes național.

În baza legislației naționale au fost desemnate două instituții în acest sens:

Autoritatea Silvică Centrală si Societatea Vânătorilor si Pescarilor din Republica

Moldova.

Menționează reclamantul, că Asociația Obștească „Societatea Vânătorilor si

Pescarilor din Republica Moldova” a dobîndit cu bună-credință dreptul de posesiune

nemijlocit și folosință asupra terenurilor preponderent neîmpădurite cu suprafața de

3 956 ha pentru o perioadă de 10 ani, în urma încheierii contractului de atribuire a

terenurilor de vânătoare, încheiat la data de 02 iulie 2010 între Primăria Crocmaz și

reclamant, scopul încheierii respectivului contract fiind gestionarea terenurilor

conform prevederilor Legii regnului animal nr. 439-XIII din 27 aprilie 1995.

Însă, necătînd la faptul că terenurile nominalizate se află în condiții legale în

posesia și folosința reclamantului, Consiliul local Crocmaz a dispus, prin decizia nr.

03/07 (1) din 24 aprilie 2015, să atribuie aceste terenuri în folosință Asociației

Obștești „Nistrul de Jos”, care nu are nici un temei legal să le gestioneze, decizie

despre care reclamantul a aflat la data de 18 mai 2015.

Consideră reclamantul ilegală decizia contestată, deoarece nu s-a ținut cont de

faptul că terenul deja se afla în posesia și folosința AO „Societatea Vânătorilor și

Pescarilor din Republica Moldova”, Asociația Obștească „Nistrul de Jos” nu dispune

de dreptul de a gestiona terenurile în cauză. La fel, nu s-a ținut cont nici de

consecințele negative pe care le poate genera decizia Consiliului local Crocmaz nr.

03/07 (1) din 24 aprilie 2015 asupra naturii și a regnului animal în special sau de

situația de conflict ce ar putea să apară cu urmări imprevizibile.

Mai invocă reclamantul că, prin decizia contestată, Consiliul local Crocmaz a

admis o ingerință în dreptul de posesie și folosință al AO „Societatea Vânătorilor și

Pescarilor din Republica Moldova” asupra terenului care face obiectul respectivei

decizii, or, de fapt s-a permis unei persoane terțe să aibă acces atît la teren, cît și la

bunurile reclamantului, în care acesta a investit substanțial. Mai mult, în acest fel se

creează impedimente în realizarea unui management efectiv, conform cerințelor

legislației în vigoare, fiind aduse daune ireparabile atît mediului cît și fondului

cinegetic.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 12 aprilie 2016:

-Acțiunea a fost admisă parțial;

-S-a anulat decizia Consiliului local Crocmaz nr. 03/07 (1) din 24 aprilie 2015

„Cu privire la atribuirea terenurilor preponderent neînpădurite pentru gestionarea

regnului animal AO „Nistru de Jos”;

-S-a declarat nul contractul de atribuire în folosință a terenurilor din

07.05.2015, încheiat între Primăria s. Crocmaz r. Ștefan Vodă și Asociația

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”;

-S-au respins, ca fiind neîntemeiate, pretențiile privind recunoașterea

valabilității contractului nr. 5 din 02.07.2010 de atribuire a terenurilor de vânătoare

încheiat între Primăria s. Crocmaz și Societatea Vînătorilor și Pescarilor r. Ștefan

Vodă și interzicerea imixiunii în folosirea terenurilor arendate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Consiliul local Crocmaz și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ștefan

Vodă din 12 aprilie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 11 ianuarie 2017, Consiliul local

Crocmaz a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău și parțial a hotărîrii Judecătoriei Ștefan Vodă în partea anulării

deciziei Consiliului local Crocmaz nr. 03/07 (1) din 24 aprilie 2015 „Cu privire la

atribuirea terenurilor preponderent neîmpădurite pentru gestionarea regnului animal

AO „Nistru de Jos” și declarării nule a contractului de atribuire în folosință a

terenurilor din 07.05.2015, încheiat între Primăria s. Crocmaz r. Ștefan Vodă și

Asociația Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”, cu emiterea unei noi hotărîri în

partea dată de respingere a cerințelor AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din

Republica Moldova”.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, concluziile instanțelor

fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii, fiind aplicată legea care nu trebuia să

fie aplicată.

La 28 februarie 2017, Asociația Obștească „Societatea Vânătorilor și Pescarilor

din Republica Moldova” a prezentat referință, solicitînd respingerea recursului

declarat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 10 octombrie 2016 (f.d. 239 vol. I), cît și faptul că la materialele

cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul local Crocmaz nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Consiliul local Crocmaz ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Consiliul local Crocmaz se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță