2ra-629/20 — recunoasterea valabilitătii carnetului de vânător si permisiunea desfăsurării activitătii statutare

2ra-629/20 — recunoasterea valabilitătii carnetului de vânător si permisiunea desfăsurării activitătii statutare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-629/20

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

1 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Asociația

Obștească a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” împotriva Societății Vânătorilor

și Pescarilor din Republica Moldova și a filialei Societății Vânătorilor și Pescarilor din

r-nul Ștefan Vodă cu privire la recunoașterea valabilității carnetului de vânător și

permisiunea desfășurării activității statutare,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Asociația Obștească a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru

de Jos” și s-a menținut hotărârea din 16 aprilie 2019 și hotărârea suplimentară din 17

mai 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

c o n s t a t ă:

La 28 ianuarie 2019, Asociația Obștească a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de

Jos” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății Vânătorilor și

Pescarilor din Republica Moldova și a filialei Societății Vânătorilor și Pescarilor din r-

nul Ștefan Vodă cu privire la recunoașterea valabilității carnetului de vânător și

permisiunea desfășurării activității statutare.

În motivarea acțiunii s-a indicat că Asociația Obștească a Vânătorilor și Pescarilor

„Nistru de Jos” este înregistrată prin dispoziția Primarului sat. Crocmaz r-nul Ștefan

Vodă la 19 ianuarie 2015. Conform statutului, Asociația Obștească a Vânătorilor și

Pescarilor „Nistru de Jos” are ca obiectiv participarea activă la dezvoltarea vînatului și

pescuitului de amatori în terenurile atribuite din perimetrul satelor Crocmaz și

Olănești, acordarea susținerii Administrației publice locale și participarea nemijlocită a

membrilor săi la implimentarea măsurilor de protecție a mediului, educarea ecologică a

populației, folosirea rațională a resurselor regnului animal conform Legii cu privire la

regnul animal. Întru desfășurarea activității statutare, Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” s-a adresat Ministerului Justiției al Republicii

1

Moldova cu rugămintea de a aproba documentele permisibile, carnetul de vânător, care

ar legitima activitatea Asociației și a membrilor ei în teritoriul menționat, însă cerința a

fost respinsă, din motivul că legislația în vigoare nu prevede așa ceva, iar proiectul de

lege elaborat nu a fost adoptat de parlament.

Reclamanta a menționat că întrucât în legislația națională nu există norme, care ar

permite eliberarea biletelor de vânător, a inițiat tratative cu conducerea Societății

Vînîătorilor și Pescarilor din Republica Moldova pentru a încheia un contract de

colaborare, care ar permite efectuarea vânătorii de către membrii Asociației conform

art. 21 a Legii menționate, de a obține aprobarea carnetului de vînător de către

Societatea Vînătorilor și Pescarilor din Republica Moldova și permiterea efectuării

vânătorii de către membrii Asociației Obștești a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de

Jos” în baza carnetului de vînător emis de asociație și aprobat de Societatea Vînătorilor

și Pescarilor din Republica Moldova. Însă, Societatea Vînătorilor și Pescarilor din

Republica Moldova a refuzat să accepte propunerile reclamantului, motivând prin

faptul, că în cazul aprobării va fi imposibil de a controla profesional fondul național de

vânătoare, procesul de recoltare a vânatului și potrivit legislației în vigoare, numai

două entități pot gestiona fondul cinegetic, Societatea Vînătorilor și Pescarilor din

Republica Moldova și Agenția de Stat „Moldsilva”, iar membrii Asociației Obștești a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” nu au participat cu contribuții la renovarea

faunei prin plata cotizațiilor de membru și nu au efectuat prestațiile prin muncă în

volumul stabilit de Congresul Republican și Consiliul societății.

În opinia reclamantei, motivele invocate contravin art. 18, 19 din Regulamentul

gospodăriei cinegetice, care expres prevăd, că dreptul la vânătoare le aparține tuturor

cetățenilor Republicii Moldova, care au atins vârsta de 18 ani, au dreptul de a se uni în

mai multe societăți de vânători și pot fi membri nu numai a unei singuri societăți, iar

pct. 20 al Regulamentului vizat nu statuează că Societatea Vînătorilor și Pescarilor din

Republica Moldova aprobă carnetele de vânător, eliberate doar de ea însuși, ci se

referă doar la aprobarea carnetelor de vânători, fară indicarea emitentului carnetului de

vânător. Astfel, membrii Asociației Obștești a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”

achită cotizațiile de membru în asociația din care fac parte, relațiile dinte Societate și

Asociație fiind reglementate de legislație și contractele încheiate între ele.

Totodată, motivele refuzului sunt și faptul, că membrii Asociației sunt foști

membri a Societății Vînătorilor și Pescarilor din Republica Moldova, care au creat

Asociația proprie pentru combaterea abuzurilor comise de către societate în teritoriu și

anume crearea ilegală a gospodăriei, cinegetice „Fazanul”, efectuarea vânatului pe

parcursul tuturor zilelelor din săptămînă, nerespectarea numărului de vânători la

suprafața disponibilă a fondurilor de vânătoare, practicarea vânatului fără control, ce a

adus la diminuarea drastică a efectivului de animale în ultimii ani.

Reclamanta a opinat că, Societatea Vînătorilor și Pescarilor din Republica

Moldova a refuzat să încheie cu Asociația contractul de colaborare, pentru a nu-i

permite să efectueze controlul în teritoriu în caz de transmitere a terenurilor în

gestiune, ca să se folosească abuziv de dreptul de monopolist în gestionarea faunei sub

pretextul, că potrivit art.9 din Regulamentul gospodăriei cinegetice doar două entități

pot gestiona fondul cinegetic - Societatea și Agenția de Stat „Moldsilva”, ceea ce

contravine art. 21 din Legea Regnului animal, pct. 18,19 din Regulamentul menționat,

în care este stipulat, că de resursele fondului cinegetic pot beneficia toți cetățenii

2

Republicii Moldova, toate organizațiile indiferent de tipul de proprietate și forma de

organizare juridică, ceea ce denotă, că fondul cinegetic poate fi gestionat de mai mulți

beneficiari, inclusdiv și de Asociație.

Reclamanta a explicat că, întrucât nu a fost confirmată de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova ca autoritate care poate aproba carnetele de vânător, la data de 17

octombrie 2018 a comunicat autorităților interesate despre faptul că membrilor

Asociației li s-au eliberat carnete de vânător, solicitând să nu le creeze obstacole la

desfășurarea activității statutare, să participe la dezvoltarea vânatului și pescuitului de

amatori în terenurile din perimetrul satelor Crocmaz și Olănești r-nul Ștefan Vodă,

inclusiv la efectuarea vânatului pe terenurile preponderent neîmpădurite din perimetrul

localităților menționate, careînsă cerința a fost respinsă din motivul, că unicii

gestionari a fondului cinegetic sunt Societatea Vînătorilor și Pescarilor din Republica

Moldova și Agenția de Stat „Moldsilva”.

A precizat că drept urmare a nesoluționării cerințelor legale, Asociația timp de

aproape 4 ani nu poate desfășură activitatea prevăzută în Statut și astfel i-au fost

cauzate prejudicii de imagine, iar membrilor ei și prejudicii morale.

Reclamanta a solicitat recunoașterea valabilității carnetului de vânător și

permiterea desfășurării activității statutare, inclusiv efectuarea vânătoarei pe terenurile

preponderent neîmpădurite din perimetrul localităților menționate.

Prin hotărîrea din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”.

Prin hotărîrea suplimentară din 17 mai 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă a fost admisă cererea depusă de reprezentantului pârâtului privind încasarea

cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la Asociația Obștească a Vânătorilor și

Pescarilor „Nistru de Jos” în beneficiul Societății Vînătorilor și Pescarilor din

Republica Moldova cheltuielile de judecată pentru transport în mărime de 535,68 de

lei.

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Asociația Obștească a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” și s-a

menținut hotărârea din 16 aprilie 2019 și hotărârea suplimentară din 17 mai 2019 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă.

Întru consolidarea soluțiilor sale, instanțele de judecată au reținut că ținerea

evidenței de stat a animalelor și a folosirii lor se efectuează de către societatea

vînătorilor și pescarilor – a animalelor de vânat, a altor animale care viețuiesc în

terenurile de vânătoare ale fondului cinegetic, atribuțiile societății. Iar, gestionarea

gospodăriei cinegetice (protecția, reproducerea și folosirea rațională a resurselor

cinegetice) în fondurile cinegetice ale teritoriului preponderent neîmpădurit se

efectuează de către Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova în baza

contractelor încheiate cu autoritățile administrației publice locale de nivelul întîi de

comun acord cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale și cu

protecția mediului înconjurător.

Instanțele de judecată au notat că Asociația Obștească a Vânătorilor și Pescarilor

„Nistru de Jos” nu este lipsită de posibilitatea de a încheia un acord de colaborare cu

Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova pentru activitatea în

comun în perimetru satelor Crocmaz și Olănești, participînd atât la vânatul în comun,

3

cât și la lucrările efectuate de către societatea de vânători pentru protejarea faunei,

paralel să ducă evidența numărului de vânători – participanți la vânătoare, să verifice

licențele pentru vânatul unor animale și păsări, numărul animalelor și păsărilor vânate.

Instanțele inferioare au constatat că la moment, Societatea Vînătorilor și Pescarilor

din Republica Moldova are încheiate contracte cu Primăriile s. Crocmaz și Olănești

privind atribuirea în folosință a terenurilor pentru vânătoare, preponderent

neîmpădurite, pe un termen de 10 ani, care sunt în vigoare, astfel membrii societății

având dreptul exclisiv de a vâna pe teritorile Crocmaz și Olănești. De asemenea, au

mai constatat că, gestionarea gospodăriei cinegetice și folosirea teritoriului

preponderent neîmpădurit se efectuează numai de Societatea Vânătorilor și Pescarilor

din Republica Moldova, fapt expres stipulat în legislație.

Instanțele ierarhic inferioare au invocat prevederile pct. 9 din Anexa nr. 1 din

Legea regnului animal, care prevăd că gestionarea gospodăriei cinegetice (protecția,

reproducerea și folosirea rațională a resurselor cinegetice), în fondurile cinegetice ale

teritoriului preponderent neîmpădurit se efectuează de către Societatea Vânătorilor și

Pescarilor din Republica Moldova în baza contractelor încheiate cu autoritățile

administrației publice locale de nivelul întîi de comun acord cu autoritatea centrală

abilitată cu gestiunea resurselor naturale și cu protecția mediului înconjurător. Iar, pct.

6 din Anexă, stabilește că, fondul cinegetic este un complex unic și indivizibil, care nu

se supune privatizării sau transferării în altă formă de proprietate decât cea publică, iar

administrațiile publice locale urmau să emită o decizie de formare a gospodăriei

cinegetice de importanță locală, conform pct. 8 din Anexă.

La 7 februarie 2020 prin intermediul oficiului poștal Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” a declarat recurs împotriva deciziei din 19

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, a hotărârii, precum și a hotărârii suplimentare a instanței de

fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, consideră decizia contestată ilegală și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia a interpretat în

mod eronat legea, normele de drept material, normele de drept procedural.

A menționat că decizia recurată este contrară prevederilor pct. 9 din hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 7 iulie 2008 cu privire la aplicarea

legislației procesuale civile la întocmirea hotărârilor și încheierilor judecătorești,

principiului nr. 6 din Recomandarea nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă

menite pentru ameliorarea funcționării justiției, adoptată de către Consiliul Miniștrilor

al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, în care se stipulează că decizia instanței de

apel trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile

implicate în litigiu, să răspundă în mod sigur și expres la toate cerințele și obiecțiile

formulate de apelant și intimat, adică formulările din conținutul deciziei trebuie să

corespundă exigențelor de corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate,

consecutivitate, logică, elocvență, lipsă de rezerve (recondiționalitate), sobrietate,

oficialitate și pertinență.

A relatat că instanța de apel a stabilit greșit și contrar probelor administrate

legalitatea hotărârii instanței de fond.

A explicat că este incorectă constatarea instanței de apel precum că întocmirea și

emiterea carnetului de vânător de către Asociație, care urmează să fie aprobat de către

4

Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova, este un act formal,

deoarece Asociația nu are careva obligații privind gestionarea regnului animal. Or, art.

12 alin. (2) din Legea cu privire la organizațiile obștești prevede că calitatea de

membru în asociațiile obștești este consemnată, fapt care legitimează perfectarea și

eliberarea carnetului de membru de către Asociație.

A specificat că instanțele ierarhic inferioare au evitat să facă trimitere la Legea cu

privire la asociațiile obștești, care de fapt este de bază, unde se stipulează modalitatea

de constituire și de activitate a asociațiilor obștești, și au făcut trimitere exclusiv doar

la dispozițiile Legii regnului animal, care nu este perfectă, conținând prevederi

legislative contradictorii, și anume în art. 21 și pct. 19.

A precizat că constatările instanței de apel referitor la faptul că Societatea

Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova deține bază materială

corespunzătoare, dispune de specialiști cu experiență în gestionarea fondului cinegetic

etc., nu este aplicabilă la etapa recunoașterii carnetului de vânător și nu pot fi luate în

considerare deoarece motivul în cauză este dacă o altă asociație de vânători decât

societatea are dreptul să activeze în domeniul cinegetic sau nu.

Recurenta a opinat că instanța de apel a examinat superficial cererea de apel,

deoarece ședința de judecată a durat aproximativ 10-15 min., majoritatea timpului fiind

consumat pentru măsuri de procedură, cum ar fi: verificarea prezenței participanților la

proces, împuternicirile reprezentanților, retrospectiva dosarului, iar pentru

argumentarea pozițiilor părților în proces a rezervat timp insuficient, de dreptul la

replică fiind practic lipsiți.

Astfel, a afirmat că instanța de apel nu a intrat în esența cauzei, ceea ce se confirmă

și prin faptul ca unele aliniate din motivarea deciziei coincid cu constatările instanței

de fond.

Prin referința depusă la data de 17 martie 2020 Societatea Vânătorilor și Pescarilor

din Republica Moldova a solicitat ca recursul declarat de către Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 6 decembrie 2019 (f.d.164), însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurentă lipsește.

Din acest considerent, completul consideră că recursul din 7 februarie 2020 este

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

5

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

6

către Asociația Obștească a Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos” urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Asociația Obștească a

Vânătorilor și Pescarilor „Nistru de Jos”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7