2ri-85/17 — declararea nulității actului juridic

2ri-85/17 — declararea nulității actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2ri-85/17

Judecător: L.Popova

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță, Galina Stratulat,

Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

judecând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Elinartproiect”, în cauza intentată la cererea Societății cu Răspundere Limitată

„Compromis” în procedura de restructurare împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Elinartproiect”, intervenient accesoriu Direcția generală locativ-comunală

și amenajare a Primăriei mun. Chișinău privind declararea nulității actului juridic,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, prin care a

fost admisă cererea integral,

CONSTATĂ:

La 28.09.2016, administratorul insolvabilității SRL „Compromis”, Bostan

Nicolae, în conformitate cu art. 104 al Legiii insolvabilității, a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Elinartproiect”, intervenient accesoriu Direcția

generală locativ-comunală și amenajare a Primăriei mun. Chișinău privind anularea

actului juridic.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2014, a fost intentată procedura de insolvabilitate față de SRL

„Compromis”, iar prin încheierea din 28.04.2015 s-a dispus aplicarea procedurii de

restructurare față de debitorul insolvabil.

În cadrul procesului de insolvabilitate, împotriva patrimoniului SRL

„Compromis” au fost validate creanțe în mărime de 76 420 232,15 lei.

Indică administratorul insolvabilității că, în urma examinării actelor de gestiune

ale SRL „Compromis” în procedura de restructurare, s-a depistat că debitorul

insolvabil la data de 04.07.2012 a încheiat cu Direcția generală locativ-comunală și

amenajare a Primăriei mun. Chișinău un contract de investiție cu nr. 1R/12, care

avea drept obiect reabilitarea blocului locativ, amplasat în mun. Chișinău, sect.

Botanica, str. Nicolae Titulescu, nr.4A. Conform prevederilor contractuale, precum

și a certificatului de urbanism nr. 210/13 din 04.04.2013, părțile de comun acord au

convenit în schimbul reabilitării blocului locativ existent, construcția de către

investitor în persoana SRL „Compromis” a unui bloc locativ cu 10 etaje cu

transmiterea ulterioară în proprietatea Primăriei mun. Chișinău a 5% din spațiul

locativ construit.

Ulterior, la data de 07.04.2014, SRL „Compromis” în persoana directorului

Ciuvalschi Alexandr a încheiat cu SRL „Elinartproiect” contractul de cesiune nr.01-

1R, prin care a cedat, în mod gratuit, către SRL „Elinartproiect” toate drepturile și

1

obligațiile ce decurg din contractul de investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012.

Susține administratorul insolvabilității, că contractul de cesiune nr.01-1R din

07.04.2014 a fost încheiat contrar prevederilor Legii cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr.845 din 03.01.1992 și Legii privind societățile cu răspundere limitată

nr.135 din 14.06.2007, care stabilesc în mod expres că, societatea comercială legal

constituită nu poate încheia acte juridice privind înstrăinarea, ieșirea drepturilor din

patrimoniul său cu titlu gratuit, fară a obține un beneficiu (folos) economic în

schimb. Prin urmare, actul juridic încheiat este lovit de nulitate absolută și nu poate

produce careva efecte juridice pentru părțile semnatare, cât este încheiat în dauna

creditorilor debitorului SRL „Compromis” în procedura de restructurare.

Drept temei pentru declararea nulității actului juridic contestat, reclamantul a

indicat și faptul că, SRL „Compromis” întru executarea contractului de investiție nr.

1R/12 din 04.07.2012 a încheiat cu 7 creditori persoane fizice contracte de investiție

în sumă totală de 184 500 euro, aceste persoane sunt validate de către instanța de

insolvabilitate în calitate de creditori, drepturile cărora sunt prejudiciate prin

contractul de cesiune.

Solicită administratorul insolvabilității declararea nulității contractului de

cesiune nr.01-1R din 07.04.2014.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017, a fost admisă

integral acțiunea, fiind declarată nul contractul de cesiune nr.01-lR din 07.04.2014,

încheiat între SRL „Compromis” (cedent), SRL „Elinartproiect” (cesionar) și

Gestionarul fondului locativ, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Primăriei mun. Chișinău, prin care SRL „Compromis” a transmis cu titlu gratuit, iar

SRL „Elinartproiect” a primit drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de

investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012, cu adicerea părților în poziția inițială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a invocat prevederile art. 1 alin.

(4), 5 alin. (5) lit. g), 104 alin. (1) lit. a) și b) din Legea insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, art. 216 alin. (1), 220 alin. (1) Cod civil, art. 1 alin. (1) din Legea cu

privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992, art. 5 alin. (1) din

Legea privind societățile cu răspundere limitată, concluzionând că contractul de

cesiune nr.0l-lR din 07.04.2014 este lovit de nulitate absolută, deoarece contravine

normelor imperative, care stipulează în mod expres obținerea unui beneficiu

economic de întreprinderea cedentă, precum și afectează în mod direct interesele

creditorlor SRL „Compromis”, care au introdus mijloace proprii în bunurile viitoare

în blocul locativ destinat reabilitării și supraetajării din mun. Chișinu, str. Nicolae

Titulescu, nr. 4A.

Considerând ilegală hotărârea instanței de insolvabilitate, la 14.02.2017, SRL

„Elinartproiect” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 31.01.2017 și emiterea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat interpretarea și aplicarea

eronată a legii.

În speță, SRL „Elinartproiect” a indicat că actul juridic declarat nul de către

instanță, nu afectează în nici un fel bunurile debitorului insolvabil.

La 01.03.2017, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului

municipal Chișinău a depus referință pe marginea recursului declarat, prin care și-a

manifestat susținerea față de argumentele acestuia și a solicitat admiterea lui.

2

La 13.03.2017, administratorul SRL „Compromis” în procedură de

restructurare, Bostan Nicolae, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

prin care și-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia și a solicitat respingerea

lui cu menținerea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecând recursul declarat împotriva hotărârii date în instanța de fond și

verificând, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de intervenientul

accesoriu, legalitatea hotărârii atacate, Colegiul conchide că recursul este întemeiat

și urmează a fi admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o hotărâre nouă.

În conformitate cu art. 239 - 240 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. La adoptarea hotărârii, instanța judecătorească, în limitele

pretențiilor invocate, apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic

dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

În acest sens, Colegiul atenționează că norma de drept indicată impune

instanței de judecată exigențe privind studierea minuțioasă a situației de fapt a

chestiunii supuse judecării și încadrarea corectă de drept.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la 28.09.2016,

administratorul insolvabilității SRL „Compromis” în procedură de restructurare,

Bostan Nicolae, în conformitate cu art. 104 al Legii insolvabilității, a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Elinartproiect”, intervenient accesoriu Direcția

generală locativ-comunală și amenajare a Primăriei mun. Chișinău privind anularea

contractului de cesiune nr.01-1R din 07.04.2014, deoarece SRL „Compromis” a

cedat, în mod gratuit, către SRL „Elinartproiect” toate drepturile și obligațiile ce

decurg din contractul de investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012, ceea ce este contrar

prevederilor Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845 din 03.01.1992

și Legii privind societățile cu răspundere limitată nr.135 din 14.06.2007, care

stabilesc în mod expres că, societatea comercială legal constituită nu poate încheia

acte juridice privind înstrăinarea, ieșirea drepturilor din patrimoniul său cu titlu

gratuit, fară a obține un beneficiu (folos) economic în schimb.

Fiind investită cu acțiunea în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii înaintate de reclamantul-intimat, din motiv că tranzacția

litigioasă este lovită de nulitate absolută, deoarece contractul de cesiune nr. 01-1R

din 07.04.2014 contravine normelor imperative, care stipulează în mod expres

obținerea unui beneficiu economic de întreprinderea cedentă, precum și afectează în

mod direct interesele creditorlor SRL „Compromis”, care au introdus mijloace

proprii în bunurile viitoare în blocul locativ destinat reabilitării și supraetajării din

mun. Chișinu, str. Nicolae Titulescu, nr. 4A.

Ținând cont de circumstanțele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de

fond eronat a constatat temeinicia în drept a reclamantului și neîntemeiat a hotărât

declararea nulă a contractului de cesiune.

3

Astfel, obiect al litigiului dedus judecării constituie anularea contractului de

cesiune nr.01-1R, încheiat la data de 07.04.2014 între SRL „Compromis” și SRL

„Elinartproiect”, prin care prima a cedat, în mod gratuit, către cea de a doua toate

drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de investiție nr. 1R/12 din

04.07.2012.

Potrivit prevederilor art. 216 alin. (1) Cod civil, actul juridic este nul în

temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

(2) Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod,

de către instanța de judecată sau prin acordul părților (nulitate relativă).

Potrivit prevederilor art. 217 alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului

juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și actual.

Instanța de judecată o invocă din oficiu.

(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părți a

actului lovit de nulitate.

(3) Acțiunea în constatare a nulității absolute este imprescriptibilă.

Conform art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin

normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale evocate supra, instanța de recurs reține că

pentru a declara nul un act juridic, este necesară constatarea temeiului de nulitate a

actului juridic litigios, or, așa cum invocă reclamanta-intimată, acesta ar fi faptul că

au fost cesionate în mod gratuit toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul

de investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012.

Potrivit prevederilor art. 565 Cod civil, regulile privind cesiunea creanței se

aplică în modul corespunzător și în cazul cesiunii altor drepturi.

În conformitate cu art. 556 alin. (1) Cod civil, o creanță transmisibilă și

sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de

cesionar în drepturile ce decurg din creanță.

Astfel, normele legale care reglementează cesiunea, nu impun obligativitatea

transmiterii creanței cu titlu oneros.

Referitor la normele legale invocate de reclamanta-intimată ca fiind încălcate la

încheierea contractului de cesiune (art. 1 alin. (1) al Legii cu privire la antreprenoriat

și întreprinderi nr.845 din 03.01.1992 și art. 5 alin. (1) al Legii privind societățile cu

răspundere limitată nr.135 din 14.06.2007), instanța de recurs reține următoarele.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) al Legii cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr.845 din 03.01.1992, antreprenoriat este activitatea de fabricare a

producției, executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de

asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe

riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă

permanentă de venituri.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) al Legii privind societățile cu răspundere

limitată nr.135 din 14.06.2007, societatea se constituie în scopul exercitării oricărei

activități lucrative neinterzise de lege.

Colegiul constată că normele legale evocate supra, nu prevăd imperativ

încheierea actelor juridice cu titlu oneros, ci noțiunea de antreprenoriat și scopul

constituirii societății cu răspundere limitată.

4

Mai mult, din sensul normelor invocate de reclamanta-intimată, nu rezultă în ce

mod acestea au fost încălcate la încheierea contractului de cesiune nr.01-1R din

07.04.2014, având în vedere că ele nu prevăd expres obligativitatea primirii unei

contraprestații în urma încheierii tranzacțiilor.

În același timp, este important de reținut tipul tranzacției, în speță fiind vorba de

cesionarea drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de investiție nr. 1R/12

din 04.07.2012, care are ca obiect investiții în lucrări de reabilitare și supraetajare a

unui bloc de locuit, din sursele financiare proprii ale investitorului.

Or, așa cum s-a menționat mai sus, prevederile legale care reglementează

cesiunea drepturilor și obligațiilor, nu impun obligativitatea contraprestației în

favoarea cedentului din partea cesionarului.

La fel, instanța de recurs reține că, potrivit procesului-verbal al ședinței din

07.04.2014 privind cesionarea drepturilor și obligațiilor stipulate în contractul de

investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012, însăși SRL „Compromis” a solicitat cesionarea

acestora (f.d. 21), iar careva dezavantaje la momentul încheierii contractului de

cesiune nu au fost stabilite, având în vedere că cedentul nu-și putea onora obligațiile

asumate în baza contractului de investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012 din motivul

lipsei resurselor financiare necesare realizării construcției.

Totodată, reclamanta-intimată invocând transmiterea cu titlu gratuit a

drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractul de investiție nr. 1R/12 din

04.07.2012 ca fiind contrară intereselor sale, nu a probat cum anume a fost

dezavantajată și ce beneficii a ratat urmare a încheierii actului juridic litigios.

Or, din momentul încheierii contractului de investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012

și până la momentul cesionării drepturilor și obligațiilor stipulate în acest contract la

07.04.2014, SRL „Compromis” nu a executat nici o lucrare în vederea executării

obligațiilor asumate, respectiv nu a cheltuit careva resurse financiare pentru

realizarea acestor obligații, pe care ulterior le-a transmis gratuit terțului SRL

„Elinartproiect”.

Cu alte cuvinte, așa cum a primit de la Direcția generală locativ-comunală și

amenajare a Primăriei mun. Chișinău, cu titlu gratuit, dreptul de reabilitare și

supraetajare a unui bloc de locuit, SRL „Compromis” a cedat drepturile și obligațiile

ce decurg din contractul de investiție nr. 1R/12 din 04.07.2012 către SRL

„Elinartproiect” tot cu titlu gratuit, fără a face careva investiții în vederea realizării

contractului.

În acest sens, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate eronat a

interpretat și a aplicat normele de drept material, în speță prevederile art. 1 alin. (1)

al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845 din 03.01.1992 și art. 5

alin. (1) al Legii privind societățile cu răspundere limitată nr.135 din 14.06.2007,

atunci când a concluzionat că contractul de cesiune nr.0l-lR din 07.04.2014 este lovit

de nulitate absolută, deoarece contravine normelor imperative, care stipulează în

mod expres obținerea unui beneficiu economic de întreprinderea cedentă.

Totodată, afirmația reclamantei-intimate, reținute și de instanța de

insolvabilitate cum că contractul de cesiune afectează în mod direct interesele

creditorlor SRL „Compromis”, care au introdus mijloace proprii în bunurile viitoare

în blocul locativ destinat reabilitării și supraetajării din mun. Chișinu, str. Nicolae

Titulescu, nr. 4A, Colegiul o consideră lipsită de consistență.

5

Or, acest fapt nu poate servi temei de nulitate, deoarece nu este clar în ce mod

afectează legalitatea actului juridic contestat, în situația în care nu a fost probat că

mijloacele bănești atrase de la acei investitori, au fost investite în construcția

blocului locativ.

În același timp, Colegiul menționează că SRL „Compromis”, fiind în procedură

de restructurare, î-i sunt incidente prevederile Legii insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, care în art. 1 alin. (1) expres stipulează că scopul prezentei legi este

instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru

satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea

față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului și prin

distribuirea produsului finit.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149

din 29.06.2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Astfel, potrivit prevederilor art. 104 lit. b) din Legea insolvabilității, pe tot

parcursul perioadei de observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii

falimentului și/sau al procedurii de restructurare, administratorul/lichidatorul poate

introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării următoarelor acte

juridice dacă ele afectează bunurile debitorului transferurile cu titlu gratuit din partea

debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenți înaintării cererii introductive, cu

excepția actelor de îndeplinire a unor obligații morale sau actelor pentru binele

public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporțională

patrimoniului său.

Pornind de la prevederile legale invocate de reclamanta-intimată drept temei a

pretențiilor sale, Colegiul constată că legiuitorul a condiționat posibilitatea

introducerii acțiunii în anulare de afectarea bunurilor debitorului.

Altfel spus, administratorul insolvabilității poate introduce în instanța de

insolvabilitate acțiuni în vederea anulării actelor juridice, doar dacă aceste acte

afectează bunurile debitorului.

La caz, nu a fost probat în ce mod contractul de cesiune contestat a afectat

bunurile debitorului, mai ales că debitorul așa cum a primit cu titlu gratuit dreptul de

a reabilita un bloc de locuit, așa și a transmis gratuit acest drept terțului, fără a

investi careva mijloace financiare proprii.

În sensul art. 2 din Legea insolvabilității, masă debitoare este definită ca fiind

bunuri, inclusiv mijloace bănești în numerar și fără numerar, în monedă națională și

în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de

insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepția bunurilor

care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită.

Astfel, obiectul contractului de cesiune nr. 01-1R din 07.04.2014 î-l constituie

drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de investiție nr. 1R/12 din

04.07.2012, adică investiții în lucrări de reabilitare și supraetajare a unui bloc de

locuit, din sursele financiare proprii ale investitorului, respectiv preluarea acestor

drepturi și obligații de către cesionar nu se referă la careva bunuri ale debitorului la

momentul încheierii contractului litigios și nici nu afectează în vre-un fel bunurile

deja deținute de debitor la momentul intentării procesului de insolvabilitate.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, circumstanțele

pricinii au fost stabilite eronat de către prima instanță, iar normele de drept material

6

au fost interpretate și aplicate greșit, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii.

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Elinartproiect”.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2016 și se adoptă

o nouă hotărâre după cum urmează.

Se respinge cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„Compromis” în procedura de restructurare împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Elinartproiect”, intervenient accesoriu Direcția generală locativ-comunală

și amenajare a Primăriei mun. Chișinău privind declararea nulității contractului de

cesiune nr.01-1R din 07.04.2014, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

7