3ra-252/17 — anularea ordinului și restabilirea în funcție

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-252/17

Judecător: S.Stratan

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M.Ciugureanu, M.Anton, Gr.Dașchevici

ÎNCHEIERE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Grigore Ciubuc în interesele lui Munteanu Constantin, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată a lui Munteanu Constantin împotriva Serviciului

Vamal privind anularea ordinului și restabilirea în funcție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 27.10.2015, Munteanu Constantin s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată către Serviciul Vamal prin care a solicitat anularea ordinului Serviciului

Vamal nr.952-p din 05.10.2015 cu privire la sancțiunea disciplinară - eliberarea din

serviciu a reclamantului; restabilirea în funcția de inspector post vamal al Biroului

Vamal Cahul; încasarea salariului pentru perioada în care nu a lucrat din motivul

eliberării din serviciu; încasarea prejudiciului moral în mărim de 3 salarii medii

lunare; încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamantul a indicat că la 05.07.2015,

aflându-se la serviciu la postul vamal Giurgiulești-Reni (auto), fiind unicul

inspector, la orele 00.30 în postul vamal, la pista de ieșire din țară, a intrat

autocamionul cu numărul de înmatriculare BHH1028ET/BH4879XM care, potrivit

documentelor prezentate, era încărcat cu sare destinată alimentației umane.

Garnitura marfară avea sigiliul vamal al țării de export Romania, indiciu care

confirmă că până a ajunge la postul vamal de ieșire din țară, garnitura marfară nu a

fost desigilată. Astfel, constatând integritatea sigiliului vamal și lipsa unor indicii

de risc în tranzacția dată, precum și lipsa unui raport de suspiciuni de fraude în

programul informațional de analiză a riscurilor la Biroul vamal nu i-a creat

suspiciuni, motiv pentru care au fost perfectate documentele cu privire la ieșirea

autocamionului din țară.

Consideră reclamantul că ordinul contestat este emis ilegal, deoarece nu se

întemeiază pe o anumită normă legală ce ar justifica eliberarea din serviciu,

respectiv nu poate constitui temei de eliberare din serviciu prevederile Codului de

conduită a colaboratorului vamal sau ale art. 15 și 26 al Legii serviciului în

organele vamale, fără a fi făcută o trimitere la norma legală care prevede eliberarea

din serviciu pentru abaterea respectivă.

Susține reclamantul că nu a purces la efectuarea unui control fizic din lipsa

suspiciunilor cu privire la legalitatea tranzacției, iar această obligație revenea

Biroului vamal de a elabora anumite criterii de risc, cu atât mai mult că anterior a

fost înregistrată o asemenea tranzactie.

1

Argumentează reclamantul că ordinul contestat contravine condițiilor expuse

la art. 59 alin. (l) și (10) din Legea nr.158 și art. 207 alin. (l) Codul muncii, or,

acesta nu este semnat de către directorul general al Serviciului Vamal.

Menționează reclamantul că organul vamal în acest caz a inițiat și o procedură

penală și investighează condițiile în care a fost săvârșită presupusa infracțiune, care

încă nu a fost finalizată. Totodată, este cert faptul că ordinul contestat nu a fost

emis ca rezultat al demersurilor procurorului sau organului de urmărire penală,

astfel până la constatarea vinovăției prin sentința de judecată, eliberarea din

serviciu ni poate fi legală.

În cadrul ședinței de judecată, reclamantul a mai indicat că niciun regulament

sau instrucțiune nu indică ca factori de risc transportul dat. Astfel, odată ce alcoolul

transportat era îmbuteliat, acesta nu avea cum să miroase. De asemenea, pârâtul nu

urma să țină cont de rentabilitatea transportului, or, până la punctul de destinație

erau în jur de 160 de km, chiar dacă la prima vedere ar fi vorba de trei țări. Mai

mult decât atât, deși Ucraina ar fi producătoare de sare, având sonde în acest sens,

la moment, în regiunea Donbas este război, iar legăturile comerciale cu restul țării

fiind suspendate, aceasta explicând și rentabilitatea economică a transportului

respectiv. Totodată, nu a avut cum să cântărească camionul respectiv, or, la punctul

vamal la care activează nu există un asemenea cântar. De asemenea, faptul că

acesta ar fi parcurs 7 ore o distanță de 2 km se datorează faptului că în acel post

vamal tot timpul camioanele stau în rând și când primesc semnalul din partea părții

ucrainene, atunci încep procedurile vamale.

A concluzionat reclamantul că în lipsa unor criterii de risc clar definite și a

unor suspiciuni din partea sa, un control prin desigilarea transportului ar fi părut ca

o hărțuire a agentului economic.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 martie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat pct. 4 al ordinului nr.952-p din

05.10.2015 cu privire la sancționarea unor colaboratori ai Biroului Vamal Cahul si

Munteanu Constantin a fost repus în funcția deținută anterior emiterii ordinului

contestat. A fost obligat Serviciul Vamal de a calcula și a achita lui Munteanu

Constantin salariul pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă. S-a

încasat din contul Serviciului Vamal în beneficiul lui Munteanu Constantin suma

de 4 433,81 lei cu titlu de prejudiciu moral suferit.

La 04.04.2016, Serviciul Vamal a contestat cu apel hotărârea primei instanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 28 martie 2016 și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea ca

fiind nefondată.

În motivarea apelului apelantul a indicat că la emiterea hotărârii, prima

instanță nu a constata și nu a elucidat pe deplin circumstanțele ce au importanță

pentru soluționarea pricinii, astfel concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre

sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar normele de drept material și

procedural au fost încălcate și aplicate eronat de către instanța de fond.

Consideră apelantul că instanța de fond eronat a susținut că legea aplicată în

speța dată este una imprevizibilă și neclară, or dispoziția Serviciului Vamal nr.

115-d din 23.03.2010 cu privire la lista indicatorilor de risc este una obligatorie și

necesară pentru realizarea unui control vamal ce ar permite combaterea fraudelor, a

corupției, a traficului ilicit de mărfuri și de bunuri și a altor acțiuni ilicite. Astfel, o

asemenea interpretare dată de către instanță lipsește colaboratorul vamal de

obligativitatea respectării unor criterii de risc ce permit contracararea traficului

ilicit de mărfuri.

Invocă apelantul că sunt eronate concluziile instanței de fond referitoare la

faptul că circulara nr. 366-C din 10.07.2015 a fost emisă după comiterea faptei

2

imputate și, astfel, nu poate fi luată în considerație, deoarece aceasta a fost emisă

doar în scopul atragerii suplimentare a atenției colaboratorilor vamali asupra unor

riscuri sporite și excluderea unor situații asemănătoare pe viitor, iar instanța de

fond urma să țină cont că, deși la postul vamal Giurgiulești-Reni nu este un cântar,

intimatul a avut posibilitatea să ia cunoștință cu certificatul de măsurare eliberat de

postul vamal de intrare, ce indica asupra unei divergențe de greutate de 1200 kg,

ceea ce urma să trezească suspiciuni intimatului, inclusiv ca urmare a faptului că

tara de destinatie este o tară exportatoare de sare, astfel încât importul sării din

România era, în opinia apelantului, suspicioasă.

Mai invocă apelantul că concluzia instanței referitoare la nestabilirea culpei

intimatului de către organul de urmărire penală este nefondat, deoarece

răspunderea penală este distinctă de cea disciplinară.

Susține apelantul că instanța de fond eronat a invocat omiterea termenului de

o lună stabilit de art. 208 Codul muncii referitor la efectuarea anchetei de serviciu,

deoarece acesta a fost introdus prin Legea nr. 205 din 20.11.2015, în vigoare din

18.12.2015, iar ancheta de serviciu a fost efectuată anterior, în timp ce Lege

indicată nu putea fi aplicată retroactiv.

Afirmă apelantul că pricina a fost examinată de prima instanță superficial,

deoarece nu au fost examinate probele prezentate de apelant și argumentele

invocate în referința prezentată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, a fost admis

apelul declarat de Serviciul Vamal, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 28 martie 2016 și emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii

reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 1 alin. (2), 17

alin. (1) lit. a) și 25 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art. 267

alin. (1) Cod civil, art. 15 alin. (1) lit. a), d), h) și i), 26 lit. g) din Legea serviciului

în organele vamale nr. 1150 din 20.07.2000, pct. 7 lit. a), b), d), e) și j), 18 din

Codul de conduită a colaboratorului vamal, aprobat prin HG nr. 456 din

27.07.2009 (în vigoare până la 28.10.2016), art. 192 alin. (1) și (2), 196 alin. (1),

197 alin. (3) și (4) și 139 alin. (1) din Codul vamal, art. 208 alin. (1) și (2), 210

alin. (1) din Codul muncii, menționând că obligațiile funcționale ale intimatului

intră întreprinderea tuturor măsurilor în vederea combaterii încălcării legislației

vamale la trecerea frontierei de stat de către transportatorii de mărfuri, inclusiv să

efectueze controlul mărfurilor transportate, iar încălcarea acestor obligații

constituie cert o încălcare disciplinară pasibilă de sancționare.

Considerând ilegală decizia instanței de apel, la 19.01.2017, avocatul Grigore

Ciubuc în interesele lui Munteanu Constantin a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie

2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 martie

2016.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumentele expuse și în

cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, a menționat că lipsa unei încălcări de disciplină din partea sa se

confirmă și prin raportul operativ EUBAM din 13.07.2015, iar instanța de apel fără

just temei a respins această probă.

La 03.03.2017, Serviciul Vamal a prezentat referință pe marginea recursului

declarat, prin care și-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia și a solicitat

respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

3

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. În viziunea

recurentului, lipsa unei încălcări de disciplină din partea sa se confirmă și prin

raportul operativ EUBAM din 13.07.2015, iar instanța de apel fără just temei a

respins această probă.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de avocatul Grigore Ciubuc în interesele lui Munteanu

Constantin, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de avocatul Grigore Ciubuc în interesele lui Munteanu

Constantin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Grigore Ciubuc în

interesele lui Munteanu Constantin.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5