2ra-391/17 — încasarea sumei

prima instanță –G. Bîrnaz dosarul nr. 2ra-391/17

instanța de apel – Iu. Cimpoi, N. Simciuc, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Roșca

Ala,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Roșca Ala

împotriva Întreprinderii Mixte Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate

cu Răspundere Limitată, intervenienți accesorii Societatea Comercială „Vinj-Stil”

Societate cu Răspundere Limitată, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, executorii

judecătorești Brihuneț Cristina și Caduc Maria cu privire la declararea nulității actului

de transmitere benevolă a bunurilor din contul stingerii datoriei, încasarea sumei, a

dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Roșca Ala și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

municipiul Chișinău din 25 mai 2016,

c o n s t a t ă

La 15 noiembrie 2013 Roșca Ala s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii Mixte Organizația de Microfinanțare „Microinvest” Societate

cu Răspundere Limitată (ÎM OMF „Microinvest” SRL), intervenienți accesorii

Societatea Comercială „Vinj-Stil” Societate cu Răspundere Limitată (SC „Vinj-Stil”

SRL), Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, executorii judecătorești Brihuneț Cristina

și Caduc Maria cu privire la declararea nulității actului de transmitere benevolă a

bunurilor din contul stingerii datoriei, încasarea sumei, a dobânzii de întârziere și

repararea prejudiciului moral.

1

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 25 ianuarie 2010 a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva SC ”Vinj-Stil” SRL cu privire la soluționarea

litigiului de muncă, pe faptul concedieri și privării ilegale de dreptul la muncă. La 11

martie 2010 Roșca Ala a înaintat cerere de asigurare a acțiunii. La 31 martie 2010

pârâtul SC ”Vinj- Stil” SRL a prezentat în instanță actul de transmitere benevolă a

bunurilor în contul stingerii datoriei către ÎM OMF ”Microinvest” SRL și facturile de

expediție seria BB nr. 871533 - 871536, toate din 11 ianuarie 2010, potrivit cărora

bunurile pârâtului SC ”Vinj- Stil” SRL au fost transportate de la bd. Grigore Vieru, 10

la str. Pușkin, 16, mun. Chișinău. În instanță reclamantul a argumentat că 60% din

acțiunile pârâtului le deține ÎM OMF ”Microinvest” SRL, care numește și

administratorul întreprinderii, actul și facturile de expediție indicate anterior, fiind

semnate de doi angajați ai ÎM OMF ”Microinvest” SRL, deoarece administratorul de

atunci al SC ”Vinj-Stil” SRL, Sergiu Cojocari, deținea oficial funcția de șef al

serviciului de recuperare a creanțelor la ÎM OMF ”Microinvest” SRL, care sunt în

conflict de interese și cointeresați ca să nu fie aplicat sechestru pe bunurile pârâtului.

Susține reclamantul că consideră actele emise ilegale, deoarece inițial urma să

fie întocmit actul de transmitere a bunurilor și numai doar apoi să fie transportate

însuși bunurile.

La 31 martie 2010 Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău a emis încheiere de

aplicare a sechestrului pe bunurile pârâtului SC ”Vinj-Stil” SRL.

La 05 mai 2010 ÎM OMF ”,Microinvest” SRL a înaintat la Judecătoria

Economică de Circumscripție Chișinău o acțiune negatorie față de Universitatea

Agrară de Stat, în care recunoaște că la 19 aprilie 2010 a scos și luat, din încăperea

arendată de SC ”Vinj- Stil” SRL, 10 mașini de cusut marca „JUKI” la prețul de circa

500 euro fiecare, însă, din cauza că ultimul avea restanțe la plata pentru arenda

încăperii, Universitatea Agrară de Stat le-a interzis să scoată celelalte bunuri până la

stingerea datoriei. Tot la 05 mai 2010 instanța a emis Titlul Executoriu nr. 2e-

8217/2010 și a dispus aplicarea sechestrului pe bunurile indicate în anexa la actul de

transmitere benevolă din 19 ianuarie 2010 încheiat între SC ”Vinj-Stil” SRL și ÎM

OMF ”Microinvest” SRL, cu transmiterea bunurilor reclamantului, până la devenirea

irevocabilă a hotărârii.

Astfel, la 04 iunie 2010 executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe bunurile

pârâtului SC ”Vinj-Stil” SRL în temeiul titlurilor executorii nr. 2-2100/10 din 31

martie 2010 pe litigiul de muncă intentat de Roșca Ala către SC ”Vinj-Stil” SRL și

titlul executoriu nr. 2e-8217/10 din 05 mai 2010 pe acțiunea negatorie înaintată de ÎM

OMF ”Microinvest” SRL către Universitatea Agrară de Stat.

Toate bunurile au fost predate spre păstrare ÎM OMF ”Microinvest” SRL, până

la soluționarea definitivă a ambelor litigii. Totodată, ÎM OMF ”Microinvest” SRL i s-a

explicat obligația de a păstra bunurile, iar în caz de însușire, înstrăinare, substituire,

tăinuire, deteriorare, va purta răspundere în conformitate cu prevederile art. 251 CP

RM.

La 04 iunie 2010, în timpul aplicării sechestrului pe bunurile pârâtului SC ”Vinj-

Stil” SRL, reclamantul Roșca Ana a constatat că facturile de expediție seria BB nr.

2

871533 - 871536, toate din 11 ianuarie 2010, prezentate de SC ”Vinj-Stil” SRL în

instanță la 31 martie 2010, sunt false, deoarece potrivit înscrisului din ele bunurile

pârâtului SC ”Vinj-Stil” SRL au fost transportate de pe bd. Grigore Vieru, 10 pe str.

Pușkin, 16, mun. Chișinău, iar, la 04 iunie 2010 pe bunurile indicate în facturile de

expediție ca transportate la str. Pușkin, a fost aplicat sechestru tot pe bd. Grigore

Vieru, 10.

Ulterior, la cererea ÎM OMF ”Microinvest” SRL, Judecătoria Economică de

Circumscripție Chișinău a dispus încetarea procesului pe dosarul nr. 2e-8217/2010 și

anularea măsurilor de asigurare a acțiunii aplicate prin încheierea nr. 2e-8217/10 din

05 mai 2010.

Astfel, pe bunurile debitorului SC ”Vinj-StiP’ SRL este aplicat sechestru în

temeiul actului executoriu nr. 2- 2100/10 din 31 martie 2010 la acțiunea înaintată de

către Roșca Ala împotriva SC ”Vinj-Stil” SRL.

Respectiv, ÎM OMF ”Microinvest” SRL ilegal deține bunurile debitorului și

refuză să comunice locul aflării lor și să prezinte pentru urmărire cele 10 mașini de

cusut la prețul de circa 5000 Euro, pe care le-a preluat la 19 aprilie 2010.

Prin decizia din 20 noiembrie 12 Curtea de Apel Chișinău a decis anularea

ordinului emis de SC ”Vinj-Stil” SRL nr. 11 din 27 martie 2009 prin care a fost

eliberată Roșca Ala din funcția deținută de constructor-tehnolog, conform art. 86 alin.

(1) Codul Muncii ca ilegal. S-a restabilit Roșea Ala în funcția deținută până la

concediere, începând cu data de 27 martie 2009. S-a încasat de la SC ”Vinj-Stil” SRL

în beneficiul reclamantei Roșca Ala salariul mediu pentru absență forțată de la serviciu

pentru perioada 27 martie 2009 – 20 noiembrie 2012 în sumă de 176 000 lei, reieșind

din salariu mediu lunar de 4000 lei pentru 44 luni de absență forțată din serviciu,

prejudiciu moral în mărime de un salariu mediu lunar în sumă de 4000 lei și cheltuieli

de judecată în mărime de 171 lei, iar în total suma de 180 171 lei.

La 03 iunie 2013 a fost intentată procedura de executare a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 20 noiembrie 2012.

Ulterior reclamantul a fost informat că debitorul SC ”Vinj-Stil” SRL n-a

executat în termen prevederile documentului executoriu și astfel la 27 iunie 2013 de

către executorul judecătoresc a fost înaintată interpelare în adresa ÎM OMF

”Microinvest” SRL prin care a fost solicitată informația privind locul aflării bunurilor

ce aparțin debitorului SC ”Vinj-Stil” SRL, asupra cărora a fost aplicat sechestru prin

procesul verbal din 04 iunie 2010, pentru a le supune urmăririi.

Prin răspunsul ÎM OMF ”Microinvest” SRL nr. 05/13 din 04 iulie 2013 a fost

refuzată comunicarea locului aflării bunurilor, precizând că acestea sunt proprietatea

ÎM OMF ”Microinvest” SRL în temeiul actului de transmitere benevolă din 19

ianuarie 2010 încheiat cu debitorul SC ”Vinj- Stil” SRL.

Astfel, susține reclamanta că nici până în prezent, decizia Curții de Apel

Chișinău din 20 noiembrie 2012 nu este executată.

Mai mult, debitorul SC ”Vinj-Stil” SRL nu dispune de alte bunuri ori surse

financiare, iar în aceste condiții executarea documentului executoriu este imposibilă.

3

Mai invocă reclamantul că, urmare a imposibilității executării documentului

executoriu și restabilirii sale în drepturi, i se cauzează suferințe psihice enorme și o

stare permanentă de anxietate și insecuritate.

Pe parcursul examinării litigiului, la 15 iunie 2014 reclamanta a depus cerere de

concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând și declararea nulității actului din 19

ianuarie 2010 de transmitere benevolă a bunurilor SC „Vinj-Stil” SRL, în contul

stingerii datoriei către ÎM OMF ”Microinvest” SRL și achitarea dobânzii de întârziere

a executării obligației pentru perioada 24 aprilie 2013-25 iunie 2014, în sumă de

26304,96 lei, în temeiul art. 24 CE și art. 619 CC.

În motivarea cererii de concretizare a acțiunii a indicat că potrivit pct. 2 al

Actului de transmitere benevolă a bunurilor în contul stingerii datoriei din 19 ianuarie

2010 ÎM OMF ”Mcroinvest” SRL va vinde bunurile transmise la prețurile de lichidare

stabilite prin raport de evaluare, întocmit de către o companie de evaluare

independentă, cu excepția cazurilor în care bunurile vor fi vândute la un preț egal sau

mai mare, decât în actul de inventariere din 11 august 2009, cu ce SRL ”Vinj-Stil” este

de acord. Dat fiind faptul că pe aceste bunuri este aplicat sechestru, iar executorul

judecătoresc a preîntâmpinat ÎM OMF ”Mcroinvest” SRL despre necesitatea asigurării

integrității acestor bunuri, ultimul era obligat conform art. 122 Cod de Executare să le

păstreze și să aducă la cunoștința executorului judecătoresc despre toate schimbările

survenite, inclusiv despre fructele acestora (venitul primit în rezultatul folosirii

utilajului în procesul de producere și predarea lui în arendă) și sumele încasate pentru

satisfacerea creanțelor conform titlului executoriu nr. 2- 10071/12 din 20 noiembrie

2012 emis de Curtea de Apel Chișinău, deoarece potrivit art. 145 alin. (1) lit. b) Cod

de executare, plățile ce decurg din raporturile de muncă sunt atribuite și fac parte din

categoria întâi de creanță, comparativ cu creanțele SC ”Vinj- Stil” către ÎM OMF

”Microinvest”, care fac parte din categoria a treia de creanțe.

Mai mult, potrivit art. 23 alin. (2) Cod de executare în cazul când persoanele

care nu sunt parte în procedura de executare nu îndeplinesc prevederile art. 63 alin. (1),

art. 92, 98 și 99 ale capitolului VII secțiunea a 2-a din prezentul cod sau în cazul când

aceste persoane furnizează informații eronate, precum și în alte cazuri prevăzute de

lege, creditorul poate pretinde încasarea de la acestea a sumei ce urma a fi încasată de

la debitor, dar nu a fost încasată din vina lor, precum și reparația prejudiciilor cauzate.

Astfel, la 25 iunie 2014 a înaintat executorului judecătoresc cerere privind

calcularea și încasarea dobânzii de întârziere a executării obligației, în temeiul art. 24

Cod de executare și art. 619 Cod civil pentru perioada 24 aprilie 2013-25 iunie 2014,

care constituie suma de 26304,96 lei.

Cere Roșca Ala declararea nulității actului din 19 ianuarie 2010 de transmitere

benevolă a bunurilor din contul stingerii datoriei, încasarea sumei de 180 171 lei, a

dobânzii de întârziere în mărime de 26 304, 96 lei și repararea prejudiciului moral

cauzat în mărime de 20 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 25 mai 2016 cererea de

chemare în judecată înaintată de Roșca Ala a fost respinsă ca neîntemeiată.

4

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Roșca Ala și menținută hotărîrea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din

25 mai 2016.

La 09 ianuarie 2017 Roșca Ala, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărârilor au încălcat

și aplicat eronat normele de drept material și nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, nu au aplicat

legea care trebuia aplicată. Astfel, nu au luat în considerație faptul că din materialele

cauzei se atestă cu certitudine că SC ”Vinj-Stil” a prezentat în instanța de judecată

doar niște copii ale actelor enunțate, fără a prezenta și originalul lor, iar cu titlu de

consecință au fost încălcate prevederile imperative indicate la art. 43 din Legea

contabilității.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Roșca Ala, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

Roșca Ala, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Roșca Ala, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul Roșca Ala, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6