2rc-152/17 — procesul de insolvabilitate

2rc-152/17 — procesul de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Curtea de Apel Comrat Dosarul nr. 2rc-152/17

Judecător: G.Colev

D E C I Z I E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând recursurile declarate de Banca Comercială „FinComBank”

Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată „Liclament”, în cauza

privind derularea procesului de insolvabilitate a Societății pe Acțiuni „Burlacu-

Vin”,

împotriva încheierii Curții de Apel Comrat din 28 septembrie 2016, prin care

a fost validată creanța,

CONSTATĂ:

La 24.12.2014, creditorul SRL „Casa Universal” a înaintat cererea

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului

SA „Burlacu-Vin”.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 24 decembrie 2014 s-a admis spre

examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de SA „Burlacu-Vin” și s-a desemnat în calitate de administrator provizoriu ÎI

„Rusu Dorin”.

Prin hotărârea Curții de Apel Comrat din 23 martie 2015, a fost intentată

procedura de insolvabilitate față de SA „Burlacu-Vin”, fiind desemnat în calitate

de administrator al insolvabilității ÎI „Rusu Dorin”, stabilit termenul pentru

depunerea cererilor de validare a creanțelor până la 07 mai 2015, termenul limită

pentru verificarea creanțelor și întocmirea tabelului definitiv până la 28 mai 2015,

numită prima ședință de validare a creanțelor la 26 iunie 2015, ora 10:00.

La 12.03.2016, SRL „Liclament” a înaintat instanței de insolvabilitate cerere

privind includerea în tabelul definitiv și validarea creanței sale ca fiind garantată

față de SA „Burlacu-Vin”.

În motivarea cererii a indicat că, la 21.08.2015, Judecătoria Comrat a

pronunțat hotărârea prin care a fost aprobat procesul-verbal de înfăptuire a

licitației, care a avut loc la 05.08.2015, privind vinderea bunurilor sechestrate care

aparțin SRL „Liclament”, și anume terenurile de pământ, amplasate în satul

Andrușul de Sus și Taraclia de Salcie, r-l Cahul.

Menționează că bunurile menționate au fost realizate la licitație, deoarece au

fost gajate de SRL „Liclament” în favoarea BC „Victoriabank” în baza creditului

acordat SA „Burlacu-Vin”.

Susține că terenurile de pământ menționate au fost realizate la prețul de 556

448 lei.

La 16.09.2015, executorul judecătoresc Iancioglo Anatolii, care a desfășurat

licitația, a emis încheierea nr. 157-1381s/l5 privind distribuirea sumelor care au

1

fost obținute în urma executării silite. Conform încheierii menționate, din suma

totală de 556 448 lei, în adresa BC „Victoriabank” SA au fost expediate 531 982

lei, iar suma de 24 498 lei a fost lăsată de către executorul judecătoresc Iancioglo

Anatolii pe contul său curent special, ca stingere parțială a cheltuielilor legate de

executare.

Mai indică că la 30.11.2015, SRL „Liclament” a eliberat pe numele

învingătorului licitației, firma SRL „Biopetrol” factura asupra mărfurilor sub nr.

DM 379126, prin intermediul căreia a transmis terenurile de pământ menționate

mai sus în sumă totală de 556 480 lei.

Luând în considerație faptul că toți banii obținuți în urma realizării terenurilor

de pământ au fost folosiți pentru stingerea datoriilor SA „Burlacu-Vin” față de BC

„Victoriabank” SA și stingerea cheltuielilor executorului judecătoresc, la SA

„Burlacu-Vin” a apărut datorie față de SRL „Liclament” în sumă totală de 556 448

lei.

La fel indică că la 12.02.2016, în cadrul ședinței de judecată, reprezentatul BC

„Victoriabank” SA a depus o cerere prin care a cerut micșorarea creanțelor băncii

în sumă de 556 448 lei, primită în urma realizării bunurilor imobile care au

aparținut SRL „Laclament”, ceea ce la rândul său a servit un temei pentru

depunerea cererii mentionate.

Susține că de fapt a avut loc cesiunea datoriei de la BC „Victoriabank” SA

către SRL „Liclament” în urma căreia ultima a dobândit dreptul de creanță de la

SA „Burlacu-Vin” asupra datoriei achitate în sumă de 556 448 lei.

Menționează că ținând cont că BC „Victoriabank” SA în cadrul procesului de

insolvablitate a fost aprobat drept creditor garantat, în temeiul art. 44 din Legea

insolvabilității, trecerea acestei datorii creditoriale către SRL „Liclament” îi oferă

ultimului dreptul de a depune o cerere de validare a creanțelor creditoriale față de

SA „Burlacu-Vin” în cadrul procesului de insolvabilitate ca creditor garantat,

ținând cont că creanțele garantate a BC „Victoriabank” SA se micșorează cu suma

mentionată.

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 28 septembrie 2016, a fost admisă

parțial cererea SRL „Liclament”, fiind validată creanța acesteia ca chirografară de

rangul V în mărime de 556 448 lei.

În motivarea încheierii, instanța de insolvabilitate a invocat prevederile art.

42, 43 alin. (2), 50, 140 alin. (1), 142 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, menționând că din materialul probator administrat, rezultă creanța

SRL „Liclament”. Referitor la solicitarea de a fi validată ca creanță garantată,

instanța a conchis că creanța creditorului nu este asigurată de contractul de gaj și

nici nu a fost cesionată.

Considerând ilegală încheierea instanței de insolvabilitate, la 04.10.2016, BC

„FinComBank” SA a contestat-o cu recurs nemotivat, solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii Curții de Apel Comrat din 28 septembrie 2016 și

admiterea parțială a cererii SRL „Liclament” de validare a creanței.

La 29.11.2016, BC „FinComBank” SA a depus cerere de recurs motivată,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Curții de Apel

Comrat din 28 septembrie 2016 și remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanța de insolvabilitate urma

să stabilească cu certitudine suma creanței cu care SRL „Liclament” o subrogă pe

2

BC „Victoriabank” SA pentru evitarea majorării neîntemeiate a creanțelor

creditorilor SA „Burlacu-Vin”.

În acest sens, recurenta susține că creanța BC „Victoriabank” SA a fost stinsă

din contul bunurilor SRL „Liclament” doar în mărime de 531 982 lei, însă ultima

a fost validată cu creanța în mărime de 556 448 lei, ceea ce contravine prevederilor

art. 165 alin. (8) din Legea insolvabilității.

La 12.10.2016 și SRL „Liclament” a depus cerere de recurs nemotivată

împotriva încheierii Curții de Apel Comrat din 28 septembrie 2016, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și emiterera unei noi

încheieri de validare a creanței ca garantate.

La 27.10.2016, SRL „Liclament” a depus supliment la recursul declarat, în

care a reiterat argumentele expuse și în cererea declarată inițial la 12.03.2016.

Suplimentar a invocat că prin micșorarea creanței BC „Victoriabank” SA în

mărime de 556 448 lei din contul bunurilor gajate de SRL „Liclament”, de fapt a

avut loc o cesiune a datoriei de la prima la cea din urmă, respectiv clasa creanței nu

se modifică conform prevederilor art. 44 din Legea insolvabilității.

La 09.12.2016, BC „Victoriabank” SA a prezentat referință pe marginea

recursului declarat de BC „FinComBank” SA, prin care și-a manifestat dezacordul

cu argumentele acestuia și a solicitat respingerea lui.

La 09.03.2017, BC „FinComBank” SA a mai depus o cerere de recurs, prin

care a reiterat argumentele expuse în cererea de recurs înaintată la 29.11.2016.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în

termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul

neîntemeiat și pasibil de a fi respins cu menținerea încheierii recurate din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept

procedural și material și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a

circumstanțelor ce vizează creanțele și rangul lor – motiv pentru care de către

Colegiu este considerată legală și întemeiată.

Din materialele cauzei rezultă că recurenții își exprimă dezacordul cu soluția

instanței de insolvabilitate prin care a fost validată creanța SRL „Liclament” ca

chirografară de rangul V.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată este ilegală, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în

instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările

stabilite de legislația insolvabilității.

Reglementări similare conțin și prevederile art. 1 alin. (4) al Legii

insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

3

După cum rezultă din materialele cauzei, la 12.03.2016, SRL „Liclament” a

înaintat instanței de insolvabilitate cerere privind includerea în tabelul definitiv și

validarea creanței sale în mărime de 556 448 lei ca fiind garantată față de SA

„Burlacu-Vin”.

Potrivit art. 140 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, dacă

are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul

înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a

creanțelor adresată instanței de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a

debitorului. Cererile de admitere a creanțelor se consemnează într-un registru, care

se păstrează în instanță.

(3) Cererea de admitere a creanței trebuie făcută chiar dacă aceasta nu este

stabilită printr-un titlu.

În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) al aceleași legi, cererea de

admitere a creanțelor are același regim juridic ca și cererea de chemare în judecată,

cu excepțiile stabilite la art.19.

(2) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul,

suma datorată, temeiul creanțelor, precum și mențiuni cu privire la eventualele

drepturi de preferință sau garanții.

(3) La cerere se anexează documentele justificative din care izvorăsc creanțele

și actele de constituire de garanții.

Potrivit art. 142 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012,

creanțele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către

administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilității, sau de lichidator, cu

excepția creanțelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele

prevăzute de legi speciale.

(4) Administratorul insolvabilității/lichidatorul va proceda de îndată la

verificarea fiecărei cereri de admitere înregistrate la instanța de insolvabilitate și a

documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili

legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

Potrivit art. 143 alin. (4) al Legii insolvabilității, după intentarea procedurii de

insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul

insolvabilității/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al creanțelor, care va

cuprinde toate creanțele înaintate împotriva patrimoniului debitorului la data

intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului,

inclusiv creanțele acceptate în tabelul preliminar. În tabelul definitiv se arată suma

solicitată, suma admisă de administratorul insolvabilității/lichidator și rangul de

prioritate al creanței. Tabelul definitiv al creanțelor se aprobă de către instanța de

insolvabilitate la ședința de validare a creditorilor.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul conchide că instanța de

insolvabilitate corect a stabilit că, urmare a executării contractului de gaj din

23.04.2010 încheiat între BC „Victoriabank” SA și SRL „Liclament” în vederea

asigurării rambursării creditului acordat de bancă societății SA „Burlacu-Vin”,

precum și în temeiul hotărârii Judecătoriei Comrat din 21.08.2015 de aprobare a

procesului-verbal de desfășurare a licitației din 05.08.2015 privind vânzarea

bunurilor ipotecate și a încheierii executorului judecătoresc Iancioglo A. din

16.09.2015 de distribuire a sumelor obținute la licitație, a apărut dreptul SRL

„Liclament” la creanță față de SA „Burlacu-Vin” în mărimea valorii bunurilor

licitate.

4

După cum rezultă din recursul declarat de BC „FinComBank” SA, aceasta

contestă mărimea creanței validate, menționând că creanța BC „Victoriabank” SA

a fost stinsă din contul bunurilor SRL „Liclament” doar în mărime de 531 982 lei,

însă ultima a fost validată cu creanța în mărime de 556 448 lei, ceea ce contravine

prevederilor art. 165 alin. (8) din Legea insolvabilității.

Colegiul consideră neîntemeiată această afirmație, deoarece prevederile

normei legale menționate (art. 165 alin. (8) din Legea insolvabilității)

reglementează conținutul tranzacției încheiate în cadrul derulării procesului de

insolvabilitate de către participanții la proces, iar la situația din speță nu este

incidentă, deoarece creanța SRL „Liclament” nu a izvorât din tranzacție, ci din

valorificarea bunurilor ipotecate.

Mai mult ca atât, s-a stabilit cu certitudine că bunurile gajate - terenurile de

pământ, amplasate în satul Andrușul de Sus și Taraclia de Salcie, r-l Cahul, au fost

realizate la prețul de 556 448 lei (f.d. 107, vol. II).

Astfel, deoarece valoarea de ipotecă a bunurilor gajate a fost stabilită de părți

la suma de 531 982 lei (f.d. 113, vol. II), după realizarea lor, executorul

judecătoresc a transferat la contul creditorului garantat această sumă, iar restul de

24 498 lei a fost lăsată la contul special al executorului Iancioglo Anatoli ca

cheltuieli de executare (f.d. 118, vol. II).

Respectiv, SRL „Liclament” corect a solicitat validarea creanței în mărime de

556 448 lei, deoarece anume cu această sumă au fost realizate bunurile sale gajate

în favoarea băncii, iar excedentul de 24 498 lei nu i-a fost restituit. Mai mult, SRL

„Liclament” a eliberat factura nr. DM 379126 din 30.11.2015 pentru SRL

„Biopetrol” în sumă de 556 448 lei (f.d. 119, vol. II).

Referitor la pretențiile recurentului SRL „Liclament” vis-a-vis de rangul

creanței validate, Colegiul reține următoarele.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) din Legea insolvabilității, creditor

chirografar este creditorul negarantat care, la momentul intentării procesului de

insolvabilitate, are o creanță patrimonială față de debitor.

(2) Creanța patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută până

la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe

care se bazează au apărut până la acest moment.

În conformitate cu art. 50 alin. (1) al aceleași legi, creditorii cu drept de gaj

convențional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptățiți la

satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii și a cheltuielilor

aferente din contul bunului gajat.

(2) Prevederea alin.(1) se aplică și:

a) creditorului care deține un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;

b) creditorului care are un drept de retenție;

c) creanțelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în

construcția de locuințe.

La caz, SRL „Liclament” nu deține nici un drept de gaj convențional sau legal

asupra unui bun din masa debitoare, respectiv nu deține un bun sau un titlu în

asigurarea dreptului său și nu are nici un drept de retenție.

În acest sens, Colegiul consideră neîntemeiată afirmația recurentului cum că

prin micșorarea creanței BC „Victoriabank” SA în mărime de 556 448 lei din

contul bunurilor gajate de SRL „Liclament”, de fapt a avut loc o cesiune a datoriei

5

de la prima la cea din urmă, respectiv clasa creanței nu se modifică conform

prevederilor art. 44 din Legea insolvabilității.

Potrivit prevederilor art. 44 din legea pre citată, în cazul cesiunii creanței,

natura și rangul creanței nu se modifică.

Or, în situația din speță nu a avut loc cesionarea creanței BC „Victoriabank”

SA către SRL „Liclament”, ci stingerea unei părți din creanță din contul bunurilor

gajate de ultima, respectiv art. 44 menționat nu are aplicabilitate la caz.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurenți în cererile

de recurs.

Ținând cont de cele expuse și conducându-se de prevederile art. 427 lit. a)

CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E:

Se resping recursurile declarate de Banca Comercială „FinComBank”

Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată „Liclament”.

Se menține încheierea Curții de Apel Comrat din 28 septembrie 2016, în

cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a Societății pe Acțiuni

„Burlacu-Vin”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

6