3ra-243/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-243/2017

judecător: Al. Negru

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Cernat, A. Pahapol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Gheorghe Străisteanu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la informație și

încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin

care s-au respins apelurile declarate de Gheorghe Străisteanu și Ministerului

Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 iulie 2016,

c o n s t a t ă :

La 05 aprilie 2016, Gheorghe Străisteanu s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la informație și încasarea

prejudiciului moral.

În susținerea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la 01

martie 2016, prin poștă electronica la adresa mtic@mtic.gov.md, a expediat în

adresa Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM o cerere,

semnată digital conform legislației în vigoare, în baza Legii privind accesul la

informație.

Susține că în cererea respectivă ar fi comunicat că, angajații

subdiviziunilor Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM,

refuză să efectueze testarea automobilului și să elibereze pașaportul despre

confirmarea reviziei tehnice a automobilului, fără asigurarea obligatorie a

automobilului.

În acest sens a solicit, în termenul stabilit de lege, să fie informat, în baza

care-i legi, hotărâre de Guvern, regulament, este obligat, mai întâi, în mod

obligatoriu să asigure automobilul și apoi, doar având asigurarea obligatorie, să-i

1

fie admisă cererea cu privire la testarea automobilului și eliberarea raportului

tehnic despre starea automobilului.

Afirmă reclamantul că până la depunerea cererii de chemare în judecată au

trecut 34 de zile, însă nu a primit nici un răspuns, nici o informație solicitată prin

cererea din 01 martie 2016.

Consideră că administrația Ministerului Tehnologiei Informației și

Comunicațiilor al RM i-a încălcat grav dreptul la informație și dreptul la

examinarea cererii în termenul stabilit de lege.

A mai declarat că încălcarea dreptului său este demonstrată de faptul că

cererea a fost depusă la 01 martie 2016, iar autoritatea a ignorat termenul de 15

zile stabilit de lege. La fel a menționat că prin neprezentarea informației i-a fost

încălcat un drept fundamental prevăzut de Constituție.

Cu referire la prejudiciul moral reclamantul a menționat că, acesta este în

legătură directă cu acțiunile ilegale a angajaților Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al RM.

Susține că administrația autorității pârâte a acționat vădit ilegal, ignorând

intenționat termenul prevăzut de lege pentru soluționarea cerințelor indicate în

cererea din 01 martie 2016 și furnizarea informației solicitate.

Declară că informația era și este necesară pentru a fi prezentată în instanța

de judecată în alt dosar civil.

A mai menționat reclamantul că prin refuzurile nemotivate de a examina,

în termen legal, cererea depusă de el, angajații Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al RM au încălcat prevederile legale, iar

circumstanțele în care conducerea instituției refuză să acționeze, i-a provocat

daune morale și materiale irecuperabile.

Încălcarea obligațiilor și a competenței prevăzute de lege de către

persoanele responsabile din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și

Comunicațiilor al RM i-a cauzat prejudiciu moral care dă temei pentru

răspunderea delictuală.

Mărimea prejudiciului moral a fost apreciat de către reclamant la suma de

8 300 lei, evaluat în funcție de sentimentele de frustrare, suferințe continue,

anxietatea și dificultatea în depășirea obstacolelor determinate de inacțiunile

autorității pârâte.

Solicită reclamantul admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului său

la informație și dreptul la examinarea a cererii din 01 martie 2016 în termenul

stabilit de lege, obligarea Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor

al RM să examineze cererea din 01 martie 2016 în strictă conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, să-i prezinte informația solicitată, încasarea din

contul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM în beneficiul

reclamantului a sumei de 8 300 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

încălcarea dreptului la examinarea în termenul prevăzut de lege a cererii din 01

martie 2016 și prin refuzul de a furniza informația solicitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 iulie 2016 s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Gheorghe Străisteanu.

2

S-a constat încălcarea dreptului lui Gheorghe Străisteanu la accesul la

informație, manifestată prin neexaminarea în termenul stabilit de lege a cererii de

acces la informație din 01 martie 2016.

S-a obligat Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM ca

în termen de 10 zile lucrătoare de la data devenirii definitive a hotărârii, să

examineze în conformitate cu prevederile Legii nr. 982 din 11 mai 2000, cererea

de acces la informație formulată la 01 martie 2016 de Gheorghe Străisteanu cu

informarea solicitantului despre acțiunile întreprinse.

În rest, pretențiile formulate de Gheorghe Străisteanu împotriva

Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM s-au respins ca

neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 iulie 2016, Gheorghe

Străisteanu a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 04 iulie 2016, solicitând admiterea apelului și casarea parțială a

hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 03 august 2016 Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

RM a depus cerere de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a respinge integral acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 s-au respins

apelurile declarate de Gheorghe Străisteanu și Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al RM cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 04 iulie 2016.

La 26 decembrie 2016, Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea încasării prejudiciului

moral cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în această parte.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, considerându-le neîntemeiate, deoarece instanța de

apel și prima instanță nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat

în mod eronat legea.

Totodată, a reiterat recurentul că, angajații Ministerului Tehnologiei

Informației și Comunicațiilor al RM prin refuzul intenționat de a-i prezenta

răspuns la cerere, au trecut peste toate limitele legale, prin ce i-au provocat daune

morale irecuperabile, temei pentru răspunderea delictuală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel din 06 decembrie

2016, la 26 decembrie 2016 în termen.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului

cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de Gheorghe Străisteanu asemenea aspecte nu se

regăsesc.

4

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Gheorghe Străisteanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Gheorghe Străisteanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5