3ra-164/17 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-164/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: E. Buzu dosarul nr. 3ra-164/17
instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, V. Pruteanu
Î N C H E I E R E
02 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul
Oxanei Benzing, avocatul Elena Munteanu,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Benzing
împotriva Consiliului comunei Trebujeni cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016
c o n s t a t ă:
La data de 16 iunie 2015, reprezentantul Oxanei Benzing, avocatul Inna Soțchi a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunei Trebujeni (în
continuare Consiliu) cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii a menționat că, la data de 08 septembrie 2014 Oxana Benzing
s-a adresat Consiliului comunei Trebujeni prin care a solicitat atribuirea unui sector de
teren cu suprafața de 0,12 ha pentru construcția casei de locuit, în calitate de familie
nou-formată.
Susține că, pe ordinea de zi a adunării Consiliului comunei Trebujeni din 23
octombrie 2014 a fost inclusă și cererea Oxanei Benzing, însă, nu a fost examinată din
lipsa avizului comisiei de specialitate.
Relevă că, la data de 12 martie 2015 Consiliul comunei Trebujeni a emis o decizie
în care s-a expus asupra imposibilității atribuirii lotului de teren, care nu putea fi
adoptată din lipsa cvorumului.
Menționează că, la data de 14 aprilie 2015, Oxana Benzing s-a adresat Consiliului
comunei Trebujeni cu cerere prealabilă și a solicitat emiterea unei decizii, prin care să
fie luată la evidență familia nou-formată, compusă din Andrian Munteanu și Oxana
Benzing, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale acestora, în scopul acordării unui
lot de teren pentru construcția casei de locuit. Totodată, a solicitat emiterea unei decizii
prin care să fie atribuit familiei nou-formate, compuse din Andrian Munteanu și Oxana
Benzing, un lot de teren cu suprafața de 0,12 ha pe teritoriul comunei Trebujeni, pentru
construcția casei de locuit și îmbunătățirea condițiilor de trai. Însă, până la data
depunerii cererii de chemare în judecată, cererea prealabilă nu a fost examinată.
Solicită obligarea Consiliului comunei Trebujeni să adopte o decizie, prin care să
fie luată la evidență familia nou-formată, compusă din Andrian Munteanu și Oxana
Benzing, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale acestora, în scopul acordării unui
1
lot de teren pentru construcția casei de locuit și emiterea unei decizii prin care să fie
atribuit familiei nou-formate, compuse din Andrian Munteanu și Oxana Benzing, un lot
de teren cu suprafața de 0,12 ha pe teritoriul comunei Trebujeni, pentru construcția casei
de locuit și îmbunătățirea condițiilor de trai.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 martie 2016 s-a respins ca nefondată
acțiunea Oxanei Benzing împotriva Consiliului comunei Trebujeni cu privire la
obligarea adoptării deciziei prin care să ia la evidență familia nou-formată pentru
îmbunătățirea condițiilor de trai, în scopul acordării lotului de teren pentru construcția
casei de locuit.
În susținerea poziției sale, prima instanță a reținut că, potrivit punctului 2.3 din
Regulamentul cu privire la modul de atribuire a terenurilor și condițiile pentru
construirea caselor individuale pe teritoriul comunei Trebujeni, r-nul Orhei, în
proprietate privată pentru construirea casei individuale, Comisia Funciară și Consiliul
comunei va atribui teren cu titlu gratuit numai o dată și cu o suprafață de maxim 0,12
ha. Orice alte solicitări din partea acestor persoane privind atribuirea repetată a
terenurilor sau cu o suprafață ce depășește suprafața de 0,12 ha se va efectua contra
plată prin vânzarea la licitație conform normelor în vigoare.
Astfel, prima instanță a conchis că, Oxana Benzin, conform extrasului Registrului
bunurilor imobile (f.d.13) este coproprietară a bunului imobil constituit din teren pentru
construcții cu numărul cadastral 6472000.051, suprafața de 0,1881 ha și a casei de
locuit cu numărul cadastral 6472000.051.01, cu suprafața de 94,3 m.p., amplasat în
com. Trebujeni, r-nul Orhei, împreună cu Anastasia Plaținda și Adrian Benzin, în urma
privatizării, fapt ce se confirmă prin contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-
primire a locuinței în proprietate privată nr.3046 din 17 iunie 2003, fiind înregistrat la
15 decembrie 2003 (f.d.61-62) și adeverința nr.153 din 26 mai 2003 (f.d.63), prin care
se adeverește că la privatizarea bunurilor au participat toți trei coproprietari.
Aderent, conform deciziei nr. 15.1 din procesul-verbal nr. 4 al ședinței ordinare a
Consiliului comunei Trebujeni din 27 mai 2004, acestora li s-a atribuit suplimentar un
teren pentru construcții cu suprafața de 0,1889 ha, care nu a fost înregistrat la Oficiul
Teritorial Cadastral.
De asemenea, instanța de fond a stabilit că, Andrian Munteanu și Oxana Benzing
nu au depus cerere în adresa Consiliului comunei Trebujeni pentru a fi luați la evidență
ca familie nou-formată pentru îmbunătățirea condițiilor de trai.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2016 s-a admis apelul
declarat de reprezentantul Oxanei Benzing, avocatul Elena Munteanu, s-a casat integral
hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 martie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Benzing
împotriva Consiliului comunei Trebujeni cu privire la obligarea adoptării deciziei
pentru luarea la evidență a familiei nou-formate pentru îmbunătățirea condițiilor de trai,
în scopul acordării lotului de teren pentru construcția casei de locuit și obligarea
adoptării decizie de atribuire a lotului de teren pentru construcția casei de locuit.
Instanța de apel a constatat că, prima instanța a lăsat fără examinare și nu s-a
pronunțat nici în partea dispozitivă a hotărârii, nici în motivare, asupra pretenției cu
privire la obligarea Consiliului comunei Trebujeni de a adopta o decizie de atribuire a
lotului de teren pentru construcția casei de locuit familiei nou-formate Andrian
Munteanu și Oxana Benzing pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale acestora.
La acest capitol, instanța a stabilit că, familia Oxanei Benzing, nu a fost luată la
evidență de către Primăria comunei Trebujeni ca persoane care au nevoie de
2
îmbunătățirea condițiilor de trai, deoarece nu s-au adresat Primăriei cu o asemenea
cerere.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că, nu poate obliga Consiliul comunei
Trebujeni să emită o decizie, după cum solicită reclamanta, deoarece luarea la evidență
a persoanelor care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor de trai nu ține de competența
Consiliului.
În consecință, pretenția reclamantei cu privire la obligarea Consiliului să adopte o
decizie prin care să atribuie reclamantei, ca familie nou-formată, teren pentru
construcția casei de locuit pentru îmbunătățirea condițiilor de trai a fost calificată ca
prematură.
La data de 22 decembrie 2016, reprezentantul Oxanei Benzing, avocatul Elena
Munteanu a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06
octombrie 2016, solicitând casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06
octombrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Orhei din 30 martie 2016, cu emiterea unei
noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul formulat.
În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept evidențiate în cererea
de apel. Suplimentar a menționat că, instanțele inferioare nu au elucidat circumstanțele
reale ale pricinii, au dat o calificare greșită raportului material litigios, eronat au
soluționat conflictul dintre normele relevante speței și consideră că, urmau a fi aplicate
dispozițiile art. 12 din Codul funciar.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
3
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu
și în toate cazurile.
În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul consideră că, recursul a fost declarat în termen, deoarece din
materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei
instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a
recursului, prin urmare calea de atac se consideră ca fiind exercitată în termen.
Completul constată că, obiectul acțiunii constă în obligarea Consiliului comunei
Trebujeni să adopte o decizie, prin care să fie luată la evidență familia nou-formată,
compusă din Andrian Munteanu și Oxana Benzing pentru îmbunătățirea condițiilor de
trai ale acestora, în scopul acordării unui lot de teren pentru construcția casei de locuit,
și, emiterea unei decizii prin care să fie atribuit familiei nou-formate, compuse din
Andrian Munteanu și Oxana Benzing, un lot de teren cu suprafața de 0,12 ha pe
teritoriul com. Trebujeni, pentru construcția casei de locuit și îmbunătățirea condițiilor
de trai.
Instanța de recurs notează că, la examinarea pricinii în fond și în ordine de apel,
instanțele de judecată s-au condus de prevederile art. 77 alin.(5) din Legea privind
administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, care prevede că,
înstrăinarea, concesiunea, darea în arendă ori locațiune a bunurilor proprietate a unității
administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii, cu
excepția cazurilor stabilite expres prin lege, și de prevederile art. 11 din Codul funciar
potrivit căruia, autoritățile administrației publice atribuie fără plată, eliberându-le titluri
de proprietate, familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului până la
epuizarea acesteia pentru construcția caselor de locuit și a anexelor gospodărești și
grădini.
În această ordine de idei, instanțele inferioare corect au interpretat art. 11 din
Codul funciar și au ajuns la concluzia că, în speță, un factor primordial la soluționarea
litigiului îl constituie luarea la evidență, în conformitate cu prevederile art. 34 din Codul
cu privire la locuințe al RSS Moldovenești, a persoanelor-solicitante să li se atribuie
teren pentru construcția casei individuale de locuit și care dețin calitatea de familie nou-
formată.
Cu titlu secundar, Completul subliniază că, instanța de apel a elucidat toate
circumstanțele importante ale pricinii, fiind examinate prin prisma art. 130 din Codul
de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 24 alin.(3) din Legea contenciosului
administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, fiindu-le oferite o apreciere justă acestora,
iar actele normative vizate au fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de apel
prin prisma circumstanțelor importante ale pricinilor.
În concluzie, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a
4
invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta
Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei
decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca
fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia
Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența
unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de
reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or
recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au
examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele
prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute
de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Oxanei Benzing, avocatul
Elena Munteanu, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind
inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de reprezentantul Oxanei Benzing, avocatul Elena Munteanu se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Ion Druță
5