3r-30/17 — contestarea actului administrativ, anularea contractului de arendă

dosarul nr. 3r-30/17

prima instanță - (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) E. Palanciuc

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

D E C I Z I E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Noviconsvit”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliul municipal Chișinău, Primăriei

municipiului Chișinău și societății cu răspundere limitată „Noviconsvit” cu privire la

contestarea actului administrativ și anularea contractului de arendă,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2017, prin care s-a

restituit apelul depus de societatea cu răspundere limitată „Noviconsvit”,

c o n s t a t ă:

La 12 august 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliul municipal Chișinău, intervenient accesoriu

SRL „Noviconsvit”, solicitând anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 3/31-1

din 19 mai 2015 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ suplimentar celui

privat din str. I. Zaikin, 51 SRL „Noviconsvit”.

În motivarea acțiunii a indicat că, Consiliul municipal Chișinău, la 19 mai 2015, a

adoptat decizia nr. 3/31-1, prin care s-a transmis în arendă SRL „Noviconsvit”, pe un

termen de cinci ani, lotul de pământ suplimentar celui privat din str. I. Zaikin, 51, cu

suprafața de 0,0806 ha, pentru deservirea imobilelor private și amenajare complexă.

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în conformitate cu art. 64 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală, efectuând controlul de legalitate a deciziei menționate, a stabilit că aceasta a fost

adoptată cu încălcarea prevederilor legislației.

Astfel, în conformitate cu art. 68 din Legea privind administrația publică locală,

prin notificarea nr. l304/OT4-1290 din 29 iunie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea deciziei notificate.

Prin răspunsul nr. 07-119/4513 din 22 iulie 2015, parvenit în adresa Oficiului

teritorial Chișinău la 24 iulie 2015, Viceprimarul municipiului Chișinău a informat

Oficiul că temeiuri pentru abrogarea deciziei vizate nu au fost stabilite.

Menționează că, conform prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, după examinarea notificării, Consiliul municipal Chișinău urma să

1

efectueze una dintre acțiunile prevăzute de lege: să respingă cererea sau să o admită și,

după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.

Potrivit art. 68 alin. (3) din Legea privind administrația publică locală, în termen

de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice

sau să abroge actul contestat.

Invocă că, la adoptarea deciziei sus menționate, Consiliul municipal Chișinău a

ignorat prevederile art. 77 alin. (3), (5) din Legea privind administrația publică locală,

care prevede că, bunurile domeniului privat al unității administrativ teritoriale pot fi

înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile legii.

Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a

unității administrativ teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii,

cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Susține că, Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 prevede că, organizarea și

desfășurarea licitației este condiționată de prioritatea prețului maxim propus.

Astfel, relevă că, organizarea licitației publice presupune liberul acces și egalitatea

tuturor doritorilor de a obține dreptul la arendarea bunurilor proprietate publică a unității

administrativ-teritoriale.

Indică că, potrivit art.14 alin. (2) lit. d) din Legea privind administrația publică

locală, consiliul local decide vânzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă

ori în locațiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), orașului

(municipiului), după caz, în condițiile legii.

În conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr.1308 din 25 iulie 1997 privind

prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, vânzarea-cumpărarea

terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor

privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum și celor aferente

construcțiilor nefinalizate, se efectuează la prețul normativ al pământului. Terenul care,

după parametri și amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde

prin concurs sau la licitație deținătorilor de terenuri adiacente. In cazul în care există un

singur deținător de teren adiacent, vânzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format

ca bun imobil de sine stătător se efectuează la prețul normativ al pământului. Această

prevedere se aplică și relațiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se

vând prin concurs sau la licitație, cu excepțiile prevăzute de lege.

Prin urmare, reține că în privința lotului de pământ cu suprafața de 0,0806 ha

urmau a fi aplicate prevederile legale citate.

Totodată, consideră că la adoptarea deciziei menționate, Consiliul municipal

Chișinău a ignorat și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003

privind actele normative ale Guvernului și a altor autorități ale administrației publice

centrale și locale, care stipulează că actele normative ale autorităților administrației

publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale,

legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

La 21 decembrie 2015 Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de concretizare, înaintând pretenții împotriva Consiliului mun. Chișinău,

Primăriei mun. Chișinău și SRL „Noviconsvit”, prin care a solicitat suplimentar anularea

contractului de arendă nr. 6669/2015 din 17 iunie 2015 încheiat între Primăria mun.

Chișinău și SRL „Noviconsvit”.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 octombrie 2016 s-a

anulat decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/311 din 19 mai 2015 „Cu privire la

2

darea în arendă a unui lot de pământ suplimentar celui privat din str. I. Zaikin nr. 51 SRL

„Noviconsvit”.

S-a anulat contractul de arendă nr. 6669/2015 din 17 iunie 2015 încheiat între

Primăria mun. Chișinău și SRL „Noviconsvit”.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 03 noiembrie 2016 Consiliul

mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău și ulterior la 04 noiembrie 2016 SRL

„Noviconsvit”, au depus cereri de apel nemotivate. (f.d. 101, 104)

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 nu s-a dat curs

cererilor de apel depuse de Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău și SRL

„Noviconsvit”.

S-a acordat apelanților termen până la 12 ianuarie 2017, ora 1000 pentru

prezentarea apelurilor motivate.

S-a comunicat participanților la proces că ședința de judecată este numită pentru

12 ianuarie 2017, ora 1000.

La 02 ianuarie 2017 Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău au depus

cerere de apel motivată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2017 s-a restituit apelul

declarat de SRL „Noviconsvit” împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 06 octombrie 2016.

La 01 februarie 2017 SRL „Noviconsvit” a depus cerere de recurs nemotivată

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău 12 ianuarie 2017, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a încheierii contestate și restituirea pricinii la Curtea de Apel

Chișinău, la faza de primire a cererii de apel.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Materialele dosarului atestă că copia încheierii Curții de Apel Chișinău din

12 ianuarie 2017 a fost recepționată de recurent la 27 ianuarie 2017 (f.d. 144), astfel

recursul declarat la 01 februarie 2017 se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Din conținutul recursului declarat de SRL „Noviconsvit” rezultă că recurentul nu

este de acord cu încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2017, emisă în

pricină.

La caz, Colegiul reține că în conformitate cu art. 437 alin. (1) lit. f) Codul de

procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă

esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

În acest sens, instanța de recurs remarcă că în lipsa indicării esenței și temeiurilor

recursului, Colegiul este în imposibilitate de a se expune asupra temeiniciei

3

argumentelor acestuia în raport cu normele de drept material și procedural și respectiv,

constatările instanței de apel.

Prin urmare, în lipsa acestor caracteristici ale recursului, instanța de recurs este în

imposibilitate de a verifica legalitatea încheierii contestate, aspect ce impune respingerea

unui asemenea recurs.

Instanța de recurs menționează că, recurentul, depunând încă la 01 februarie 2017

cererea de recurs nemotivată, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare,

după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn vs Germania nr. 7557/03

din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță prin depunerea

unui recurs motivat, condiție ce nu se atestă la caz.

Astfel, având în vedere că recursul declarat de SRL „Noviconsvit” este unul

declarativ, formal și nu cuprinde specificarea pretinselor încălcări admise de instanța de

apel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 12 ianuarie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Noviconsvit”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4