3rh-18/17 — anularea actului administrativ

prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 3rh-18/17

instanța de apel: A. Panov, Iu. Cimpoi, A. Minciuna

Instanța de recurs: Iu. Sîrcu. Iu. Beejenaru, M. Pitic

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de către Valerian Hortolomei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valerian Hortolomei

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 octombrie 2016, prin care

recursul declarat de către Valerian Hortolomei a fost declarat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

La data de 15 decembrie 2015, Valerian Hortolomei a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Ministerului Justiției

al RM nr.157 din 04 mai 2015 a fost dispusă înregistrarea în Registrul de stat al

organizațiilor necomerciale, modificările privind președintele Partidului Republican

din Moldova, în temeiul procesului-verbal nr.2 al Consiliului Coordonator.

Menționează că, decizia Ministerului Justiție al RM este ilegală, deoarece

Gheorghe Mîrzac a fost ales în calitate de președinte al Partidului Republican din

Moldova fără a deține calitate de membru al partidului și în baza unor probe false.

Susține că, la data de 26 august 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către

Ministrul Justiției, prin care a solicitat anularea actului administrativ, însă prin

răspunsul nr.05/11179 din 21 octombrie 2015 a primit refuz pe motiv că decizia

contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Afirmă că, la data de 03 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere privind efectuarea

modificărilor de către Ministerul Justiției în temeiul datelor false către Centrul

Național Anticorupție, însă, fără a examina plângerea, Centrul a redirecționat-o către

Procuratura Buiucani mun. Chișinău, pe motiv că în gestiunea Inspectoratului de

poliție Buiucani se află cauza penală nr.2012032318, intentată în baza art.261 CP,

însă cauza penală a fost încetată prin Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 18 iulie 2012.

1

Susține că, prin scrisoarea nr.27196 din 01 decembrie 2015, pe care a

recepționat-o la data de 06 decembrie 2015, fără a examina plângerea, Inspectoratul

de poliție Buiucani mun. Chișinău i-a recomandat să se adreseze în instanța de

judecată.

Solicită, repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și anularea deciziei

Ministerului Justiției al RM nr.157 din 04 mai 2015 cu privire la înregistrarea în

Registrul de stat al organizațiilor necomerciale, modificările privind președintele

Partidului Republican din Moldova, în temeiul procesului-verbal nr.2 al Consiliului

Coordonator.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 martie 2016 a fost

respinsă cererea cu privire la repunerea în termen și respinsă ca tardivă cererea de

chemare în judecată depusă de către Valerian Hortolomei împotriva Ministerului

Justiției al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Valerian Hortolomei și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 15 august 2016, Valerian Hortolomei a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, cu remiterea dosarului spre examinarea falsurilor

Centrului Național Anticorupție sau Procuraturii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 octombrie 2016, recursul

declarat de către Valerian Hortolomei a fost declarat inadmisibil.

La data de 03 ianuarie 2016, Valerian Hortolomei a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 octombrie 2016, solicitând

admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2016 și încheierii Curții Supreme de Justiție din data de 19 octombrie 2016,

admiterea cererii de recurs și remiterea cauzei Centrului Național Anticorupție sau

Procuraturii pentru examinarea falsurilor.

În motivarea cererii de revizuire, a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și

nu au putut fi cunoscute revizuentului.

Menționează că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor inferioare, deoarece

nu au fost elucidate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material și procedural, iar erorile comise

au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Susține că, instanța de contencios administrativ nu este în drept să examineze

probele false în actele de diferită proveniență, deoarece este de competența Centrului

Național Anticorupție sau Procuraturii, circumstanțe ce au fost ignorate de către

prima instanță și instanța de apel.

Afirmă că, ședința Consiliului Coordonator din 24 aprilie 2015 a fost organizată

și petrecută ilegal. Procesul-verbal nr.2 a fost semnat de către Andrei Stratan, dar care

la acel moment nu mai deținea funcția de președinte al Partidul Republican din

Moldova, aderând la Partidul Socialiștilor din RM, fapt ce contravine art. 43 din

Statutul PRM.

Referitor la termenul de depunere a cererii de revizuire, instanța constată că

potrivit art. 450 lit. b) cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în

care persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale

2

pricinii care nu i-au fost și nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai târziu de

5 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul

prevăzut la art.449 lit. b).

Curtea Supremă de Justiție a adoptat încheierea la 19 octombrie 2016.

Revizuentul a depus cerere de revizuire la 03 ianuarie 2017, respectiv cererea de

revizuire a fost depusă în termen.

Studiind materialele dosarului și verificând argumentele invocate în cererea de

revizuire depusă de către Valerian Hortolomei, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 453 alin.(1) lit. a) CPC după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

Potrivit prevederilor art.451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris

de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Potrivit prevederilor art.449 lit.b) CPC revizuirea se declară în cazurile în care

au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost

și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

Este de menționat că, pentru a invoca prevederile art. 449 Codul de procedură

civilă, este important ca circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire

trebuie să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice sau

fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt

determinate pentru judecarea justă a cauzei.

Revizuentul în argumentarea cererii nu indică careva circumstanțe sau probe

care a-r putea fi raportate la temeiurile stabilite de norma procedurală.

În această ordine de idei, Colegiul constată cu certitudine că toate faptele

invocate de revizuent ca circumstanțe pe care nu le-a cunoscut, dar care sunt

determinante pentru revizuirea soluției, erau și/sau puteau fi cunoscute la momentul

examinării și adoptării deciziei revizuirea cărei se solicită.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că argumentele cererii de revizuire nu pot fi raportate la temeiurile

stabilite în art. 449 Codul de procedură civilă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul

căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reluarea

judecății în cazurile expres determinate de lege. Motivele de revizuire sunt prevăzute

în mod limitativ în art. 449 CPC, calea de atac enunțată oferind posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport de

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Așadar, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

3

În cauză, revizuentul a prezentat probe cărora intanțele de judecată la

examinarea litigiului dat le-a dat aprecierea corespunzătoare și prin urmare Colegiul

constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă

caracteristicilor cerute de norma de drept indicată și nici nu a invocat în cererea de

revizuire nici un temei de drept prin prisma art. 449 Codul de procedură civilă ce ar

justifica retractarea unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile.

Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci când instanțele judecătorești

dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în

discuție (cazul Brumărescu contra României).

Desființarea hotărârii irevocabile ca urmare a admiterii revizuirii prin

îndepărtarea condiției evocării fondului conduce la probleme majore din perspectiva

securității raporturilor juridice conform jurisprudenței clare, constante și extrem de

voluminoase a CtEDO. Chestiunea revizuirii cauzei datorită unor circumstanțe noi

descoperite, a fost examinată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauzele Popov versus Moldova (nr. 2), (nr. 19960/04, 6 decembrie 2005) și Oferta

Plus SRL versus Moldova (nr. 14385/04,19 decembrie 2006), unde Curtea a constatat

o încălcare a articolului 6 § 1 din cauza unei aplicării necorespunzătoare a procedurii

de revizuire.

Pentru temeiurile revizuirii este esențial ca revizuentul să probeze că nu a știut

anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau

fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca

temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

Se impune respectarea principiul res judecata. Soluția definitivă a unei instanțe

judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior, procesul soluționat definitiv nu

mai poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO,

Brumărescu vs România, 1999, para. 61, Roșca c. Moldovei, 2005, para. 24). Acest

principiu instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză.

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat, și simpla

eventualitate de existență a două opinii asupra subiectului nu constituie un temei

pentru reexaminare. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci

când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii (a se

vedea Roșca, citat supra, para. 25).

Așadar revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, în speță nu sunt îndeplinite

expres prevederile art. 449 lit. b) CPC, pentru admiterea revizuirii.

Prin urmare, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, incluzând și

motivele pe care se întemeiază, cererea de revizuire dedusă judecății este inadmisibilă

în raport cu condițiile textului.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.499 lit. b) CPC acesta se

referă strict la înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut

4

fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat

sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire

se cere.

Inadmisibilitatea unei asemenea intervenții de mai multe ori a fost afirmată de

către jurisprudența CEDO. Curtea, a reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art. 6

paragraful 1 din Convenție, presupune respectarea principiului preeminenței

dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o

aprecierea finală unei chestiuni, constatarea lor nu mai poate fi pusă în discuție

(cauza Brumărescu vs România).

Sub acest aspect, se va menționa și faptul că, admiterea cererii de revizuire în

împrejurările reținute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securității

raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ș.a.), prin

urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

CtEDO în cauza Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VGT) vs Elveției din 30

iunie 2009 menționează că redeschiderea unei proceduri la nivel național nu este un

scop în sine, aceasta nu este decât un mijloc susceptibil de a fi aplicat în vederea

executării corecte și integrale a hotărârilor Curții. Cu toate acestea, ea ar trebui să

permită, de asemenea, autorităților statului pârât să se conformeze concluziilor și

spiritului hotărârii Curții ce urmează a fi executată, cu respectarea garanțiilor

procedurale ale Convenției. În lumina importanței pe care o reprezintă executarea

hotărârilor sale în sistemul Convenției și a justului echilibru ce urmează a fi respectat

între interesul general și interesele individului în cauză.

Analizând argumentele invocate de către revizuent în raport cu prevederile art.

449 CPC, instanța reține că, argumentele invocate nu pot servi drept temei de

revizuire și nu se încadrează în prevederile normei legale.

Astfel, din considerentele menționate mai sus, cererea de revizuire depusă de

Valerian Hortolomei urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Valerian

Hortolomei.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5