3ra-1517/16 — anularea deciziei

prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 3ra- 1517/16

instanța de apel: A. Panov, Iu. Cimpoi, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Valerian Hortolomei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valerian Hortolomei

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Valerian Hortolomei și a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani municipiului Chișinău din 18 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 15 decembrie 2015, Valerian Hortolomei a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Ministerului Justiției

al RM nr.157 din 04 mai 2015 a fost dispusă înregistrarea în Registrul de stat al

organizațiilor necomerciale, modificările privind președintele Partidului Republican

din Moldova, în temeiul procesului-verbal nr.2 al Consiliului Coordonator.

Menționează că, decizia Ministerului Justiție al RM este ilegală, deoarece

Gheorghe Mîrzac a fost ales în calitate de președinte al Partidului Republican din

Moldova fără a deține calitate de membru al partidului și în baza unor probe false.

Susține că, la data de 26 august 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către

Ministrul Justiției, prin care a solicitat anularea actului administrativ, însă prin

răspunsul nr.05/11179 din 21 octombrie 2015 a primit refuz pe motiv că decizia

contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Afirmă că, la data de 03 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere privind efectuarea

modificărilor de către Ministerul Justiției în temeiul datelor false către Centrul

Național Anticorupție, însă, fără a examina plîngerea, Centrul a redirecționat-o către

Procuratura Buiucani mun. Chișinău, pe motiv că în gestiunea Inspectoratului de

poliție Buiucani se află cauza penală nr.2012032318, intentată în baza art.261 CP,

1

însă cauza penală a fost încetată prin Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 18 iulie 2012.

Susține că, prin scrisoarea nr.27196 din 01 decembrie 2015, pe care a

recepționat-o la data de 06 decembrie 2015, fără a examina plîngerea, Inspectoratul

de poliție Buiucani mun. Chișinău i-a recomandat să se adreseze în instanța de

judecată.

Solicită, repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și anularea deciziei

Ministerului Justiției al RM nr.157 din 04 mai 2015 cu privire la înregistrarea în

Registrul de stat al organizațiilor necomerciale, modificările privind președintele

Partidului Republican din Moldova, în temeiul procesului-verbal nr.2 al Consiliului

Coordonator.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 martie 2016 a fost

respinsă cererea cu privire la repunerea în termen și respinsă ca tardivă cererea de

chemare în judecată depusă de către Valerian Hortolomei împotriva Ministerului

Justiției al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

Prima instanță, și-a argumentat concluzia prin faptul că, la data de 26 august

2015, Valerian Hortolomei s-a adresat cu cerere prealabilă către Ministerului Justiției

privind anularea decizia Ministerului Justiției al RM nr.157 din 04 mai 2015 cu

privire la înregistrarea în Registrul de stat al organizațiilor necomerciale modificările

privind președintele Partidului Republican din Moldova, în temeiul procesului-verbal

nr.2 al Consiliului Coordonator din 24 aprilie 2015, iar prin răspunsul nr.05/11179

din data de 21 octombrie 2015, cererea prealabilă a fost respinsă ca nefondată, astfel,

în situația în care din 21 octombrie 2015 a intervenit circumstanța ce dădea dreptul la

înaintarea cererii de chemare în judecată privind anularea actului administrativ, Legea

contenciosului administrativ instituind termen de 30 zile pentru această acțiune,

Valerian Hortolomei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată abia la data de 15

decembrie 2015, astfel fiind depășit termenul legal instituit de art.17 alin.(1) al Legii

contenciosului administrativ.

De asemenea, prima instanță respingînd temeiurile de repunere în termen, și-a

argumentat poziția prin faptul că, adresarea reclamantului în instanța de contencios

administrativ nu era condiționată de adresarea cu plîngeri organului de urmărire

penală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Valerian Hortolomei și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

La data de 15 august 2016, Valerian Hortolomei a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe, cu remiterea dosarului spre examinarea falsurilor

Centrului Național Anticorupție sau Procuraturii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărîrile instanțelor

inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material și

procedural, iar erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Susține că, instanța de contencios administrativ nu este în drept să examineze

probele false în actele de diferite proveniențe, deoarece aceasta este competența

2

Centrului Național Anticorupție sau Procuraturii însă aceste circumstanțe au fost

ignorate de către prima instanță și instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentului la data de 04 iulie 2016 (f. d. 76, Vol.II), însă la materialele dosarului nu

se regăsește dovada recepționării acesteia de către ultimul.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Valerian Hortolomei nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs sunt similare argumentelor invocate

atît în prima instanță, cît și în instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la

bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate

conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Valerian Hortolomei, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Valerian Hortolomei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul lui Valerian Hortolomei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4