3ra-1394/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1394/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.3ra-1394/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani

Judecător: E. Cojocari

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Efros

ÎNCHEIERE

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către executorul judecătoresc

George Boțan prin intermediul avocatului său Victor Brînză,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de executorul

judecătoresc George Boțan împotriva Colegiului disciplinar al Executorului

Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16 septembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care

acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 6 iulie 2016, executorul judecătoresc George Boțan a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Colegiului disciplinar al Executorului Judecătoresc de

pe lîngă Ministerul Justiției cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 31 martie 2016, Colegiul

disciplinar al Executorului Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției în rezultatul

examinării plângerilor depuse de Valentina Fortună și Mircea Fortună a decis de a

constata că faptele executorului judecătoresc George Boțan constituie abatere

disciplinară prevăzută de art. 21 alin. (2) lit. f) din Legea privind executorii

1

judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010 și de a aplica executorului judecătoresc Boțan

George sancțiunea disciplinară sub formă de amendă în mărime de 4000 lei.

Astfel, potrivit deciziei Colegiului disciplinar al Executorului Judecătoresc de

pe lîngă Ministerul Justiției, ca temei faptic de aplicare a sancțiunii disciplinare față

de executorul judecătoresc Boțan George a servit emiterea la 10 martie 2015 a

încheierii nr. 065- 287/12, prin care a fost dispusă încasarea din contul Valentinei

Fortună și Mircea Fortună a sumei de 2 916,98 lei, ca onorariu executorului

judecătoresc.

Consideră executorul judecătoresc George Boțan că decizia de constatare a

abaterii disciplinare și aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă de amendă este

neîntemeiată, contrară prevederilor legale și pasibilă anulării.

Reclamantul a relatat că Colegiul disciplinar al Executorului Judecătoresc de

pe lîngă Ministerul Justiției și-a depășit competențele acordate prin lege și

regulamentul de activitate și a examinat o solicitare ce ține de competența instanței

ce judecată și altor organe sau instituții.

În susținerea celor enunțate, reclamantul a invocat pct. 35 din Regulamentul de

activitate al Colegiului disciplinar al Executorului Judecătoresc de pe lîngă

Ministerul Justiției potrivit căruia, Colegiul nu va examina solicitările care țin de

competența instanței de judecată, de competența altor organe și instituții sau care nu

întrunesc prevederile art. 21 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești.

Concomitent, art. 21 alin. (1) din Legea privind executorii judecătorești indică

că, executorul judecătoresc poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea

obligațiilor sale profesionale.

La caz, executorul judecătoresc George Boțan a menționat că în cadrul

examinării procedurii disciplinare Colegiul, neîntemeiat își atribuie funcțiile instanței

de judecată de a constata încălcări ale legislației.

Potrivit art. 161 alin. (1) și (2) din Codul de executare, actele de executare

întocmite de executorul judecătoresc pot fi contestate de către părți și de alți

participanți la procesul de executare, precum și de terții care consideră că prin actele

de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege. Cererea privind

contestarea actelor de executare se înaintează în instanța de judecată în a cărei rază

teritorială se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul municipiului

Chișinău, în instanța de judecată în a cărei circumscripție camera teritorială a

executorilor judecătorești a stabilit competența teritorială a executorului

judecătoresc.

Reclamantul a accentuat că anularea unui act al executorului judecătoresc nu

duce inevitabil la sancționarea lui disciplinară, iar abaterile disciplinare pe care le

indică Colegiul ca fiind constatate nu sunt confirmate.

2

Totodată reclamantul a accentuat că la emiterea deciziei, Colegiul disciplinar al

Executorului Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției a făcut referire la art. 21

alin. (2) lit. f) din Legea privind executorii judecătorești, care prevede încălcarea

Codului Deontologic, neîndeplinirea în conformitate cu prevederile legale, corect și

în timp util a atribuțiilor profesionale.

Consideră reclamantul că, Colegiul disciplinar al Executorului Judecătoresc de

pe lîngă Ministerul Justiției își asumă abuziv funcția de constatare a unor fapte

juridice, atribuție proprie în cazul de față doar a instanței de judecată.

Reclamantul a indicat că din decizia Colegiului disciplinar al Executorului

Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției nu sunt clare care sunt faptele sale, ce

aduc atingere onoarei, demnității profesionale ori bunelor moravuri.

De asemenea reclamantul a menționat, că nu există o hotărâre irevocabilă a

instanței de judecată sau a altui organ abilitat din care să rezulte că dînsul a încălcat

legea.

Conform 24 alin. (5) din Legea privind executorii judecătorești, sancțiunea

disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii

disciplinare și cel târziu la un an de la data comiterii ei.

Astfel, reclamantul a subliniat că Colegiul disciplinar al Executorului

Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției i-a aplicat sancțiune disciplinară după

expirarea termenului de 1 an de la comiterea faptelor.

Solicită executorul judecătoresc George Boțan anularea ca fiind ilegală a

deciziei Colegiului disciplinar al Executorului Judecătoresc de pe lîngă Ministerul

Justiției din 31 martie 2016 privind constatarea abaterilor disciplinare în activitatea

executorului judecătoresc George Boțan și aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă

de amendă în mărime de 4000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 septembrie 2016, s-

a admis acțiunea, s-a anulat decizia Colegiului disciplinar al Executorului

Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției din 31 martie 2016 cu privire la

constatarea abaterii disciplinare și sancționarea disciplinară a executorului

judecătoresc George Boțan, prin care i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub

formă de amendă în mărime de 4000 lei (f.d. 66, 68-73).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, s-a admis apelul

declarat de către Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 16 septembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care acțiunea s-a

respins ca fiind neîntemeiată (f.d. 105-112).

La 27 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei pronunțate (f.d. 113).

La 16 mai 2017, executorul judecătoresc George Boțan prin intermediul

avocatului său Victor Brînză a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel

3

Chișinău din 25 ianuarie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, executorul judecătoresc George Boțan prin intermediul avocatului

său Victor Brînză, în motivarea recursului a indicat că instanța de apel la adoptarea

deciziei contestate, a aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile

raportului juridic litigios. Recurentul menționează că instanța de apel a ignorat faptul

că Colegiul disciplinar al Executorului Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției

și-a depășit competența acordată prin lege și regulamentul de activitate, examinînd o

solicitare care ține de competența instanței de judecată și altor organe sau instituții.

Recurentul a relatat că instanța de apel fără un temei legal a casat hotărârea

primei instanțe și a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, fapt care a dus la

încălcarea dreptului său privind accesul la justiție.

Executorul judecătoresc George Boțan prin intermediul avocatului său Victor

Brînză a indicat că, instanța de apel în motivarea deciziei sale face referire la

hotărârile definite irevocabile, însă eronat indică că acestea suplimentar

demonstrează argumentele debitorului.

Astfel consideră recurentul că instanța de apel a soluționat cauza în mod

neobiectiv și cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 13 noiembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Colegiului

disciplinar al Executorului Judecătoresc de pe lîngă Ministerul Justiției informându-

i că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Colegiul disciplinar al Executorului Judecătoresc de

pe lîngă Ministerul Justiției nu a depus referință la cererea de recurs, prin care să-și

exprime opinia referitor la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de executorul

judecătoresc George Boțan prin intermediul avocatului său Victor Brînză este

inadmisibilă, din următoarele motive.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de executorul

judecătoresc George Boțan prin intermediul avocatului său Victor Brînză la 16 mai

2017 în termen din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 25 ianuarie 2017 a fost expediată în adresa părților la 27 februarie 2017 (f.

d. 113), iar conform copiei plicului se confirmă faptul că recurentul a recepționat copia

deciziei instanței de apel la 30 martie 2017 (f.d. 120).

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate exhaustiv în

alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

5

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa solicită o

reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită marjă de

apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, para.

34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat că

interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține, în

principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

6

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către executorul

judecătoresc George Boțan prin intermediul avocatului său Victor Brînză este

formulată în baza art. 432 alin. (2) lit. c), alin.(4) din Codul de procedură civilă, așa

cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă argumentele

recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie subliniat că din

succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma unor

enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse

de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2; Hansen

v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul executorul judecătoresc George Boțan

prin intermediul avocatului său Victor Brînză a formulat prezenta cerere după ce au

avut posibilitatea de a fi audiat de o instanță de fond și de o instanță de apel, care au

fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului

(a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie

1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para.

59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente,

completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul

7

de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către executorul judecătoresc George Boțan prin

intermediul avocatului său Victor Brînză nu ridică probleme de drept și nu poate fi

acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către executorul judecătoresc George Boțan prin

intermediul avocatului său Victor Brînză se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Maria Ghervas

8