2rac-62/17 — încasarea datoriei și a penalității

Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-62/17

Judecător: N. Iordachi

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu,

Judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Dilastoflex”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria

mun. Chișinău împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Dilastoflex” cu

privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016

C O N S T A T Ă :

La data de 19.02.2016, Primăria mun.Chișinău a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Dilastoflex” privind încasarea datoriei în mărime de

46770 lei și a penalității în mărime de 1683,72 lei.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantei a invocat că, la data de

01.04.2009 în baza deciziei Consiliului municipal Chișinău din 01.08.2008

Primăria mun. Chișinău a încheiat cu pîrîtul SRL„Dilastoflex” contractul de

arendă funciară a lotului de pămînt de pe str. Uzinelor 21, specificînd că prin

reclamația nr. 01/1-08-1558 din 22.07.2015 pârâtul a fost avertizat despre

necesitatea achitării plății la arenda funciară conform contractului nr. 4967/2009.

La fel, menționează că potrivit capitolului 2 din contractul de arendă prețul

pentru plata arendei funciare a fost stabilit conform Legii nr.268-XVI din

28.07.2006 în mărime de 46 770 lei pe an, achitarea urmînd a fi efectuată la 03

iulie a fiecărui an, specificînd că reclamantul i-a acordat un termen de 10 zile

calendaristice pârâtului SRL„Dilastoflex” pentru a achita benevol sumele indicate,

termen în care pârâtul nu și-a onorat obligația. Precizează că SRL„Dilastoflex„ nu

și-a onorat obligațiile contractuale și a acumulat o datorie pentru perioada

03.07.2015-01.04.2016 în sumă de 46 770 lei, specificînd că încălcarea

1

prevederilor subpunctului 3.2.2 din capitolul 4 al prezentului contract, are drept

consecință aplicarea unei penalități în mărime de 0,2% din arenda anuală pentru

fiecare zi de depășirie termenului stabilit pentru achitarea arendei în sumă de 1

683,72 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.Chișinău din 17 iunie 2016, a fost

admisă cererea înaintată de Primăria mun.Chișinău și s-a dispus încasarea din

contul SRL„Dilastoflex” în beneficiul Primăriei mun. Chișinău datoria în sumă de

46 770 iei, penalitate in sumă de 1 683, 72 lei, în total suma de 48 453,72

(patruzeci și opt mii patru sute cincizeci și trei) lei.

La data de 23.06.2016 SRL „Dilastoflex” în termenul prevăzut de lege, a

declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea acestuia,

casarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.Chisinău din 17 iunie 2016, cu

emiterea unei decizi noi prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se

încadrează în prevederile legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, apelul depus de

către SRL „Dilastoflex” a fost respins, hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 23 decembrie 2016, SRL

„Dilastoflex” a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2016 și a hotărîrii

Judecătoriei Ciocana mun.Chișinău din 17 iunie 2016, cu emiterea unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea

normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că instanța de apel nu a constatat și

elucidat toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a

litigiului.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău din 27

octombrie 2016, a fost contestată cu recurs de către SRL „Dilastoflex” la 23

decembrie 2016. Astfel, prin prisma art. 434 Codul de procedură civilă, Completul

colegiului civil, commercial și de contencios administrative al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

2

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acestuia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se va decide în lipsa acesteia.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarat de către

SRL „Dilastoflex”, Colegiul atestă că acesta nu indică nici un argument vis-a-vis

de legalitatea deciziei instanței de apel.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererea de recurs

declarată de SRL „Dilastoflex”, nu pot constitui temei de admitere a acestuia,

deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei și prin prisma celor menționate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul depus de SRL „Dilastoflex” ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) C.P.C., părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat nu se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît,

cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar

recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din

temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. și anume la lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1)

C.P.C., în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

3

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect

probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material și respectînd

normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Dilastoflex” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C.,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dilastoflex”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4