3ra-187/17 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-187/17

Judecător: Șt. Niță

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Cojocaru Ion,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru Ion

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care s-a

admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 februarie 2016 și s-a emis hotărîre nouă,

c o n s t a t ă

La 06 noiembrie 2014, Cojocaru Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI, privind anularea Ordinul șefului

Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM nr. 630 ef din 13 octombrie 2014

privind sancționarea disciplinară a reclamantului Cojocaru Ion cu mustrare aspră.

În motivarea acțiunii reclamantul Cojocaru Ion a indicat că, conform ordinului

contestat, el a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. 1), lit. a, b, c, a

Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, pct.

13, pct. 6, lit. a) ale Codului de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin HG

nr.481 din 10.05.2006, acțiuni manifestate prin reținerea la data de 16.09.2014, între

orele 11:30 și 19:30 a cet. Lupu Liubovi în incinta sectorului de Poliție nr. 4 al IP

Centru al DP mun. Chișinău, ignorînd astfel prevederile art. 376 alin. 3) Cod

Contravențional.

Consideră reclamantul că acest act administrativ este ilegal în fond, fiind emis

contrar prevederilor legale, motiv pentru care urmează a fi anulat.

Astfel, indică reclamantul că la data de 16.09.2014, în jurul orei 15:00, aflîndu-se

în exercițiul funcției, a depistat pe str. Iurie Gagarin, 5, mun. Chișinău o femeie, care

realiza fructe. Pentru a verifica dacă nu este vorba de comerț stradal ilicit, el i-a

solicitat femeii să prezinte actele care-i permit practicarea activității comerciale

respective, însă aceasta i-a comunicat că nu dispune de astfel de acte. Din acest motiv

el a anunțat-o că va trebui să întocmească în privința ei un proces verbal cu privire la

contravenție în temeiul art. 263 alin. l) Cod Contravențional și i-a cerut să prezinte un

act de identitate. Femeia i-a comunicat că nu are asupra sa nici un act de identitate, dar

s-a prezentat ca Tatarciuc Maria, locuitoare a or. Sîngera. Verificînd acest nume în baza

de date „Acces”, el a constatat că femeia a comunicat un nume străin și anume a unei

persoane care părăsi-se Republica Moldova, motiv pentru care a invitat-o la Sectorul de

Poliție nr. 4 al IP Centru, mun. Chișinău, pentru stabilirea identității.

Reclamantul menționează că, a ajuns la sector la ora 15.00, în biroul său de

serviciu femeia a continuat să se comporte neadecvat, refuzând să comunice adevărata

sa identitate, de aceea, la ora 15:40 în privința acesteia a fost întocmit un proces-verbal

de reținere, în conformitate cu prevederile art. 434 Cod Contravențional. Reclamantul a

menționat că după reținere, i-a acordat femeii posibilitatea de a face un apel telefonic,

în cadrul căruia ea a discutat cu o rudă, iar în jurul orelor 16:10 la Sectorul de Poliție

nr.4 a venit un bărbat, care s-a prezentat ca fiind nepotul acesteia, dar care a refuzat să

comunice identitatea ei. Doar în jurul orelor 17:30 femeia a comunicat că se numește

Lupu Liubovi, această informație a fost verificată și s-a confirmat prin Baza de date

„Acces”, după care în privința ei a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenția prevăzută de art. 263 alin. 1) Cod Contravențional, iar în jurul orelor 18:20

aceasta a fost eliberată.

La data de 22 septembrie 2014, Lupu Liubovi a depus o plângere la Inspectoratul

General al Poliției împotriva acțiunilor sale, în baza căreia a fost inițiată o anchetă de

serviciu.

Afirmă reclamantul că ancheta de serviciu s-a efectuat neobiectiv și tendențios, nu

au fost audiate toate persoanele care cunoșteau circumstanțele cazului și ca rezultat s-a

adoptat o decizie nelegitimă, or consideră că a acționat în corespundere cu Planul

Șefului Inspectoratului de Poliție Centru nr. 3646 din 14 martie 2014 privind

combaterea comerțului stradal neautorizat, respectând prevederile legale și anume: art.

art. 11, alin. 1, lit. b), 25 din Legea RM nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea poliției și statutul polițistului, art. art. 433, 434 Cod Contravențional.

Consideră reclamantul că ordinul șefului IGP nr. 630 din 13 octombrie 2014 cu

privire la sancționarea sa disciplinară urmează a fi declarat nul, deoarece a fost întocmit

cu încălcarea prevederilor legale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 februarie 2016, s-a admis

acțiunea reclamantului Cojocaru Ion, s-a anulat Ordinul șefului Inspectoratului General

al Poliției al MAI al RM nr. 630 ef din 13 octombrie 2014 privind sancționarea

disciplinară a reclamantului Cojocaru Ion cu mustrare aspră.

La 02 februarie 2016, Inspectoratul General al Poliției al MAI a declarat apel

împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 februarie 2016, solicitînd

admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să fie respinsă acțiunea lui Cojocaru Ion.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, s-a admis cererea de

apel declarată de către Inspectoratul General al Poliției al MAI, s-a casat hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 februarie 2016 și s-a emis o hotărîre nouă

prin care:

-S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată a reclamantului

Cojocaru Ion împotriva pârâtului Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM

privind declararea ilegalității și anularea Ordinului șefului Inspectoratului General al

Poliției al MAI al RM nr. 630 ef din 13 octombrie 2014 „cu privire la sancționarea

disciplinară a angajatului Cojocaru Ion IP Centru al IGP, locotenent - major de poliție

Cojocaru Ion Gheorghe”.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut, că prima instanță la emiterea

hotărîrii nu a luat în considerare că în speța dedusă judecății faptul reținerii

neîntemeiate a cet. Lupu Liubovi, la sectorul de poliție a fost confirmat prin explicațiile

angajaților Biroului de Reacționare Operativă al DP mun. Chișinău, plutonier de poliție

Zamorev Alexandr și sergentul major de poliție Dumbravă Ion, care au declarat că

începînd cu ora 11:30 pînă la orele 18:30 cet. Lupu Liubovi s-a aflat în biroul de

serviciu a ofițerului superior de sector Cojocaru Ion, precum și nu a apreciat obiectiv

declarațiile martorului Bunduch Elena.

S-a reținut că prima instanță nu a apreciat multiaspectual, complet și nepărtinitor

înscrisul și anume copia din materialele anchetei de serviciu ACCES sistemul de

căutare, copia anexată la dosar, care dovedește cu certitudine că anume la data de

16.09.2014, la orele 10:42, ora indicată în copia prezentată în colțul drept, de jos al

înscrisului, utilizatorul Ion Sadovnic, a accesat datele personale a cet. Lupu Liubovi

Alexandr, a.n. 27.09.1962 și le-a transmis reclamantului/intimatului Cojocaru Ion, ceea

ce denotă faptul că la orele 10:42 contravenienta deja a fost identificată prin baza de

date ACCES și de iure la ora 13:42 locotenent major de poliție Cojocaru Ion urma să-i

întocmească un proces - verbal contravențional, conform încălcării imputate și să

elibereze persoana din sector.

Or, conform prevederilor art. 435 alin. 1) Cod Contravențional, reținerea nu poate

depăși 3 ore, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol. Totodată, alin. 4 al

aceleiași norme prevede că persoanele care au comis un act huliganic nu prea grav, care

au încălcat premeditat modul de folosire a simbolurilor de stat, care au atentat la

ordinea publică în condițiile regimului de stare excepțională, care nu execută cu rea-

voință dispozițiile sau cererile legitime ale procurorului, ofițerului de urmărire penală,

ofițerului de informații și securitate, angajatului cu statut special al Ministerului

Afacerilor Interne sau ale unei alte persoane aflate în exercițiul funcției de serviciu sau

al datoriei obștești de asigurare a securității statului, de menținere a ordinii publice și de

combatere a criminalității, care le-au opus rezistență, i-au ultragiat pe aceștia ori pe un

militar, care au adresat un apel fals poliției, care vînd mărfuri (produse) în locuri

interzise sau mărfuri (produse) cu termenele de vînzare expirate, necalitative, fără

certificat ori fără semnul conformității, sau care au încălcat regulile operațiunilor

valutare pot fi reținute de autoritatea competentă să examineze cauze contravenționale.

A reținut instanța de apel și faptul că din declarațiile martorilor reiese că cet. Lupu

Liubovi, la indicația intimatului Cojocaru Ion, a colectat cîte ceva de la toți cei care

vindeau ilegal legume și fructe și cu pachetul a plecat benevol, urmînd pe locotenentul

major de poliție Cojocaru Ion la sectorul de poliție.

Astfel, instanța de apel a reținut că Inspectoratul General al Poliției la momentul

emiterii ordinului de sancționare a reclamantului Cojocaru Ion, nu a negat faptul

existenței contravenției prevăzute de art.263 alin. 1) Cod Contravențional, comisă de

către cet. Lupu Liubovi, dar a apreciat acțiunile locotenentului major de poliție

Cojocaru Ion prin prisma art. 25 alin.(l) și (2) din Constituție, libertatea individuală și

siguranța persoanei sînt inviolabile (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei

persoane sînt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

În această ordine de idei instanța de apel a conchis că ordinul de sancționare

nr.630 ef. din 13 octombrie 2014, emis în privința intimatului Cojocaru Ion este unul

întemeiat or, în cadrul anchetei de serviciu s-a constatat cu certitudine că Cojocaru Ion,

a reținut cet. Lupu Liubovi în incinta sectorului de Poliție nr.4 al IP Centru al DP mun.

Chișinău, la 16 septembrie 2014 între orele 11:30 - 19:30, ignorînd astfel prevederile

art.376 alin.3) Cod Contravențional, pentru care de fapt a fost sancționat disciplinar cu

mustrare aspră.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 09 ianuarie 2017, în termenul prevăzut

de lege, Cojocaru Ion a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 cu menținerea hotărîrii Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 01 februarie 2016.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de

apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, punînd la baza deciziei poziția pîrîtului IGP fără a pătrunde în

esența speței în cauză.

La 16 februarie 2017, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne a prezentat referință, solicitând declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cojocaru Ion nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici

un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC,

instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural

și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Cojocaru Ion ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Cojocaru Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță