2ra-301/17 — incasarea prejudiciului material

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, Judecător – Cornelia Vîrlan

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Eugenia Fistican, Veronica Negru

Dosar nr.2ra-301/16

ÎNCHEIERE

22 februarie 2017 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Compania

Internațională de Asigurări „Asito” societate pe acțiuni,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Dodon împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” societate pe

acțiuni, privind recuperarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, prin care a

fost admis apelul lui Ion Dodon,

co ns tată :

La 19 decembrie 2012 Ion Dodon a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” societate pe acțiuni (în

continuare CIA „Asito” SA), solicitînd încasarea sumei de 8 466,67 lei cu titlu de

prejudiciu material și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a indicat că la 26 octombrie 2012 a avut loc un accident

rutier, fiind deteriorat automobilul de model Opel Astra, cu nr. de înregistrare

CLAO285, ce aparține cu drept de proprietate lui Ion Dodon. Conform deciziei

agentului constatator din 27 octombrie 2012, Iurie Creasov a fost recunoscut

vinovat de săvîrșirea accidentului rutier. Avînd în vedere că ultimul deținea un

contract de asigurare a răspunderii civile încheiat cu CIA „Asito” SA, la 29

octombrie 2012 a fost înregistrat cazul de accident rutier sub nr.122705R1, fiind

prezentate documentele ce confirmă vinovăția.

La 31 octombrie 2012 a fost întocmit un act de examinare al mijlocului de

transport auto nr.1329/10A, despre care CIA „Asito” SA a fost înștiințată prin

telegramă, însă nu s-a prezentat la examinarea automobilului.

Ca urmare a examinării automobilului de mode Opel Astra, cu nr. de

înregistrare CLAO285, s-a stabilit că lui Ion Dodon i-a fost cauzat un prejudiciu

material în mărime de 13 055,88 lei.

1

Conform calculului CIA „Asito” SA, Ion Dodon a primit suma de 4 589,21 lie,

care în viziunea CIA „Asito” SA corespunde cu cuantumul prejudiciului cauzat

prin deteriorarea automobilului.

La momentul primirii despăgubirii, Ion Dodon a informat CIA „Asito” SA că

nu este deacord cu calculul efectuat de CIA „Asito” SA, iar la 16 noiembrie 2012 a

depus o cerere în adresa companiei, la care a anexat și actul de examinare a

mijlocului de transport, solicitînd recalcularea sumei, însă solicitarea în cauză i-a

fost refuzată.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, din 18

februarie 2016, a fost respinsă integral acțiunea înaintată de Ion Dodon împotriva

CIA „Asito” SA.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 a fost admisă

cererea de apel depusă de Ion Dodon. A fost casată hotărîrea Judecătoriei

sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, din 18 februarie 2016 și a fost emisă o

nouă hotărîre, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată și a fost

încasat de la CIA „Asito” SA prejudiciul material cauzat prin deteriorarea

automobilului în mărime de 3 764 (trei mii șapte sute șaizeci și patru) lei, cheltuieli

de judecată taxa de stat achitată pentru depunerea cererii de chemare în judecată în

mărime de 254 (două sute cincizeci și patru) lei, taxa pentru efectuarea expertizei

judiciare în mărime de 642 (șase sute patruzeci și doi) lei, cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 2 400 (două mii patru sute) lei și taxa de stat achitată la

depunerea cererii de apel în mărime de 112,50 (una sută doisprezece) lei.

La 29 decembrie 2016 CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, solicitînd admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii instanței de

fond.

În motivarea cererii a indicat că instanța de apel s-a limitat la aprecierea

raportului de expertiză întocmit de CNEJ cu nr.1687 din 10 octombrie 2014 ca

probă exclusivă, care a fost pus la baza deciziei recurate fără a da o apreciere

tuturor probelor și circumstanțelor în raport cu prevederile Legii nr.414 din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, care

prevede că costul reparației autovehiculului se stabilește pe baza documentelor

eliberate de unitatea de specialitate acceptată de părți.

Susține recurentul că, deși în speță se pretinde că automobilul a fost reparat, nu

a fost prezentată costul real al reparației suportat în acest sens.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de CIA

„Asito” SA ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentare a circumstanțelor

de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al

recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă

asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

3

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania Internațională de

Asigurări „Asito” societate pe acțiuni.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4