2ra-1703/16 — incasarea despagubirii de asigurare

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani municipiul Chișinău, Judecător – Nina Arabadji

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Maria Guzun, Ala Nogai, Vladimir Brașoveanu

Dosar nr.2ra-1703/16

ÎNCHEIERE

27 iulie 2016 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas

Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Compania Internațională de Asigurări „ASITO” societate pe acțiuni,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Doneta

Melnikova împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” societate pe

acțiuni, privind încasarea despăgubirilor de asigurare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Compania Internațională de Asigurări „ASITO”

societate pe acțiuni,

co ns tată :

La 13 martie 2012 Doneta Melnikova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” societate pe acțiuni (în

continuare CIA „ASITO” SA), solicitînd încasarea sumei de 8 169 (opt mii una

sută șaizeci și nouă) lei cu titlu de despăgubire și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii a indicat că la 08 septembrie 2011 între CIA „ASITO” SA

și Doneta Melnikova a fost încheiat un contract de asigurare benevolă

nr.363650648. Ulterior, la 20 mai 2012, automobilul de model Toyota Corolla, n/î

CPH975, pentru care a fost încheiat contractul de asigurare, a fost parțial

deteriorat. Dat fiind faptul că în temeiul pct.3.1.4 al contractului de asigurare vizat

incidentul dat se consideră caz asigurat, asiguratul Doneta Melnikova a înștiințat

compania despre accidentul produs și a solicitat deschiderea unui dosar de daune și

repararea prejudiciului. După comunicarea sumei despăgubirii și din considerentul

că cu această sumă nu a fost deacord, a solicitat evaluarea de către un evaluator

independent a prejudiciului real cauzat, care a conchis că suma necesară pentru

reparație este de 17 311,46 (șaptesprezece mii trei sute unsprezece) lei.

La 16 iulie 2012 a adresat CIA „ASITO” SA o reclamație prin care a solicitat

efectuarea recalculului sumei despăgubirii, însă i-a fost refuzat.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 29

septembrie 2015 a fost admisă cererea depusă de Doneta Melnikova. A fost încasat

de la CIA „ASITO” SA în beneficiul lui Doneta Melnikova suma de 5 772 lei cu

titlu de despăgubire de asigurare și cheltuieli de judecată, inclusiv taxa de stat în

mărime de 245 lei, cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 360 lei și

cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3 200 lei, iar în total suma de

9 577 (nouă mii cinci sute șaptezeci și șapte) lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 a fost respinsă cererea

de apel depusă de CIA „ASITO” SA și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei

sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 29 septembrie 2015.

La 07 iunie 2016 CIA „ASITO” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 22 martie 2016, solicitînd casarea deciziei recurate și a

hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă

acțiunea.

În motivarea cererii a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au apreciat arbitrar probele din dosar, fiind

încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii, referință și în conformitate cu prevederile Legii, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de CIA „ASITO” SA ca fiind inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor de

fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului,

nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma

art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Mai mult ca atît, Completul remarcă faptul că, în esență, argumentarea expusă

în cererea de recurs este similară argumentării expuse în cererea de apel din 15

februarie 2016, asupra căreia instanța de apel s-a expus cu suficientă claritate,

circumstanță care evidențiază caracterul iluzoriu al criticilor aduse de recurent.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii, avînd un caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu este

evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania Internațională de

Asigurări „ASITO” societate pe acțiuni.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas