2ra-511/18 — încasarea despăgubirii de asigurare, compensarea cheltuielilor de judecată; nulitatea politei de asigurare si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-511/18 — încasarea despăgubirii de asigurare, compensarea cheltuielilor de judecată; nulitatea politei de asigurare si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra – 511/18

Instanța de fond: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

Judecătorul: A. Miron,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru,

Î N C H E I E R E

10 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania

Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lîsîi Leonid

împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Lîsîi Eleonora, Viorel Midoni cu privire la încasarea

despăgubirii de asigurare, compensarea cheltuielilor de judecată,

și cererea reconvențională a Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni împotriva lui Lîsîi Leonid cu privire la nulitatea poliței de

asigurare, compensarea cheltuielilor de judecată,

C O N S T A T Ă:

La 21 septembrie 2012, Lîsîi Leonid, prin intermediul reprezentantului,

avocatul Angela Popil, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni (în continuare

CIA „ASITO” SA) solicitând încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de

517398,18 lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 6000 lei.

În motivarea acțiunii, a invocat că la 02 septembrie 2011, Lîsîi Leonid a

achitat prima de asigurare în sumă de 849 lei, echivalentul sumei de 52,50 euro

pentru preluarea de către pârât a riscurilor acoperite prin asigurarea standard a

1

casei și conținutului ei. În schimbul primei de asigurare plătite, pârâtul a eliberat

polița de asigurare standard nr.363630123 din 02 septembrie 2011.

Menționează că, conform poliței de asigurare eliberate, pârâtul a asigurat

contra eventualelor daune cauzate casa ce aparține reclamantului cu drept de

proprietate, amplasată în comuna XXXXXX, lotul nr. XXXXXX,

ÎP „XXXXXX”, conținutul acesteia, precum și răspunderea reclamantului față de

terțe persoane pentru prejudiciul cauzat lor.

Specifică că, suma asigurată pentru polița de asigurare nr. 363630123 din

02 septembrie 2011 constituie 55 000 euro, care include: 50 000 euro pentru

asigurarea casei și 5 000 euro pentru prejudiciul cauzat de către reclamant terțelor

persoane.

Susține că, la 05 noiembrie 2011, în jurul orei 12:00 a izbucnit un incendiu

pe acoperișul casei de vacanță, amplasată pe lotul nr. XXXXXX din

ÎP „XXXXXX”, comuna XXXXXX, asigurată conform poliței de asigurare.

Incendiul a fost lichidat la ora 16:12 în aceeași zi.

Remarcă că, despre producerea evenimentului asigurat, a fost anunțat

pârâtul, solicitându-i constatarea prejudiciului cauzat prin incendiu și plata

despăgubirii de asigurare corespunzătoare.

Prin scrisoarea nr. 02-4/3-37 din 20 ianuarie 2012, pârâtul a informat că

prejudiciul cauzat prin deteriorarea casei de vacanță din com. XXXXXX

ÎP „XXXXXX”, lotul nr. XXXXXX în rezultatul incendiului din 05 noiembrie

2011, nu urmează a fi acoperit de către asigurător.

Menționează că, drept temei al refuzului în plata despăgubirii de asigurare,

pârâtul a invocat prevederile părții 4 din Condițiile de asigurare a bunurilor

persoanelor fizice, conform cărora pârâtul nu plătește despăgubiri pentru

deteriorările provocate de curățire sau reparare, restaurare sau renovare.

Afirmă că, la 30 martie 2012, reclamantul, nefiind de acord cu decizia

pârâtului, în condițiile Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006,

s-a adresat cu o petiție Comisiei Naționale a Pieței Financiare care prin scrisoarea

nr.04-1659 din 10 mai 2012 informează că refuzul pârâtului la plata despăgubirii

de asigurare este neîntemeiat, solicitându-i pârâtului de a-și revizui decizia.

Prin scrisoarea nr. 01-3/13-844 din 24 mai 2012 pârâtul informează repetat

reclamantul despre refuzul la plata despăgubirii de asigurare, solicitările

reclamantului fiind considerate neîntemeiate.

La 27 iunie 2012, reclamantul își exprimă dezacordul cu refuzul și

argumentele pârâtului indicate în scrisoarea nr. 01-3/13-844 din 24 mai 2012 și a

solicitat eliberarea unei copii a dosarului de daune întocmit în rezultatul

incendiului din 05 noiembrie 2011, precum și o copie a Condițiilor de asigurare a

bunurilor persoanelor fizice la care face referire în scrisoarea nr.02-4/3- 37 din

20 ianuarie 2012.

2

Prin scrisoarea nr.04-2/3- 284 din 02 iulie 2012, pârâtul informează

reclamantul că dosarul de daune nr. 37 a fost anulat, deoarece a fost emis refuz la

plata despăgubirii de asigurare. În partea ce ține de prezentarea copiei a

Condițiilor de asigurare solicitate, pârâtul în scrisoarea sa nu face careva referințe.

Prin îcheierea protocolară din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău, Viorel Midoni a fost atras în calitate de intervenient accesoriu, iar

la 27 martie 2015 prin încheierea protocolară a fost atrasă în calitate de

intervenient accesoriu Lîsii Eleonora.

Solicită Lîsîi Leonid încasarea din contul CIA „ASITO” SA a despăgubirii

de asigurare în mărime de 517398,18 lei, compensarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 6000 lei, suma taxei de stat achitată la depunerea acțiunii și scutirea

parțială de la achitarea taxei de stat.

La 20 noiembrie 2015, CIA „ASITO” SA a depus cerere reconvențională

împotriva lui Lîsîi Leonid solicitând constatarea nulității poliței de asigurare

standard (certificat) nr. 363630123 din 02 septembrie 2011 emisă pe numele lui

Leonid Lîsîi și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a invocat că CIA „ASITO” SA în

calitate de asigurător, la 02 septembrie 2011 a eliberat lui Lîsîi Leonid polița de

asigurare standard (certificat) nr. 363630123.

Indică că, prin scrisoarea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 04-1659

din 10 mai 2012, a fost informat că în cazul emiterii poliței de asigurare standard

(certificat) nr. 363630123 din 02 septembrie 2011, au fost încălcate prevederile

legislației materiale pertinente.

Solicită CIA „ASITO” SA, admiterea cererii de chemare în judecată,

declararea nulității poliței de asigurare standard (certificat) nr. 363630123 din

02 septembrie 2011 eliberată pe numele lui Lîsîi Leonid și încasarea din contul

acestuia a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 20 noiembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău s-a dispus examinarea cererii reconvenționale într-o procedură cu

acțiunea inițială.

Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Lîsîi Leonid și a fost

încasat de la CIA „ASITO” SA despăgubirea de asigurare în sumă de

517398,18 lei, cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de

2000 lei, cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 4000 lei, cheltuielile

pentru efectuarea raportului de constatare în sumă de 2000 lei, iar în total suma de

525398, 18 lei; a fost încasat de la CIA „ASITO” SA în beneficiul statului taxa de

stat în sumă de 13521, 94 lei.

3

A fost respinsă cererea reconvențională depusă de CIA „ASITO” SA

împotriva lui Lîsîi Leonid cu privire la constatarea nulității poliței de asigurare,

încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată înaintată de Lîsîi Leonid se încadrează în

prevederile legii.

Totodată instanța conchide că cererea reconvențională înaintată de

CIA „ASITO” SA urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că ultima nu a prezentat

probe confirmative care ar dovedi temeinicia solicitărilor înaintate.

La 18 ianuarie 2017 CIA „ASITO” SA a depus cererea de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 solicitând,

admiterea apelului, scutirea apelantului de la plata taxei de stat, casarea hotărârii

instanței de fond ca neîntemeiată, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Lîșîi Leonid și admiterea

cererii de chemare în judecată reconvențională.

La 25 aprilie 2017, în cadrul ședinței instanței de apel CIA „ASITO” SA,

prin intermediul avocatului Alexandru Savva a depus apel motivat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017 s-a respins

cererea depusă de CIA „ASITO” SA cu privire la scutirea de la plata taxei de stat,

nu s-a dat curs cererii de apel și s-a comunicat apelantei CIA „ASITO” SA despre

necesitatea prezentării dovezii achitării taxei de stat în mărime de 10141,50 lei,

acordându-i-se pentru aceasta termen până la 23 mai 2017.

La 22 mai 2017 CIA „ASITO” SA, prin intermediul administratorului

special Viorel Bîrsanu a prezentat dovada achitării taxei de stat și a depus cerere

de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017,

solicitând casarea acesteia ca neîntemeiată.

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 12 iulie 2017 s-a respins recursul declarat de

CIA „ASITO” SA și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din

25 aprilie 2017.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 s-a respins

apelul declarat de către CIA „ASITO” SA. S-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 adoptată în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Lîsîi Leonid împotriva Companiei

Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu

Lîsîi Eleonora, Viorel Midoni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare a

cheltuielilor de judecată, compensarea cheltuielilor de judecată și cererea

reconvențională a Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe

Acțiuni împotriva lui Lîsîi Leonid cu privire la nulitatea poliței de asigurare,

compensarea cheltuielilor de judecată.

4

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 05 ianuarie 2018

CIA „ASITO” SA, prin intermediul administratorului special Viorel Bîrsanu a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 21 decembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin care să

fie respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Lîsîi

Leonid, admisă cererea reconvențională depusă de CIA „ASITO” SA și încasarea

din contul lui Lîsîi Leonid în beneficiul CIA „ASITO” SA a tuturor cheltuielilor

de judecată.

Ulterior, la 03 aprilie 2018, CIA „ASITO” SA reprezentată de avocatul

Tihon Vitalie a depus recurs suplimentar solicitând să fie luat act de toate

circumstanțele de fapt și de drept cuprinse în conținutul și în partea motivată

suplimentar a cererii de recurs depusă de CIA „ASITO” SA, să fie stabilit și

constatat expres în conținutul părții de motivare a hotărârii că la materialele

cauzei lipsește orice mijloc de probă care ar stabili valoarea reală a bunurilor

asigurate la data încheierii pretinsului contract de asigurare, stabilirea și

constatarea că concluziile instanței de fond și de apel sunt contrare normelor

imperative, or, la materialele pricinii au fost prezentate anumite informații despre

pretinsa valoare a pretinsului bun pretins a fi asigurat la data producerii

incidentului și nu la data încheierii contractului de asigurare, stabilirea și

constatarea că raportul de evaluare din 13 martie 2013 întocmit de evaluatorul

Iacubovskaia Svetlana din cadrul SRL „Cexin”, nu este opozabil CIA „ASITO”

SA, CIA „ASITO” SA nu au fost invitați pentru data, ora și locul unde s-a

preconizat cercetarea la fața locului și întocmirea actelor necesare unei eventuale

evaluări a imobilului, stabilirea și constatarea că din conținutul răspunsului

nr. 05-26/766 din 17 aprilie 2015 furnizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și

Construcțiilor al Republicii Moldova cert rezultă că raportul de constatare

tehnico-științifică nr.629 din 20 august 2012 întocmit de inginer-constructor,

devizier Groșovan Tatiana, din cadrul SRL „Cexin” prezintă vicii tehnice și

juridice, adică nu a fost întocmit de o persoană competentă, precum și în lipsa

altor elemente de drept obligatorii în acest sens, stabilirea și constatarea că alte

probe în susținerea pretenției cu privire la cuantumul pretinsului prejudiciu

material, decât raportul de constatare tehnico-științifică nr. 629 din 20august 2012

întocmit de SRL „Cexin”, Leonid Lîsîi nu a prezentat, stabilirea și constatarea că

raportul de evaluare nr. 629 din 20 august 2012 întocmit de inginer-constructor,

devizier Groșovan Tatiana din cadrul SRL „Cexin”, nu este opozabil

CIA „ASITO” SA, CIA „ASITO” SA nu au fost invitați pentru data, ora și locul

unde s-a preconizat cercetarea la fața locului și întocmirea actelor necesare unei

eventuale evaluări a imobilului, stabilirea și constatarea că precum rezultă din

materialele pricinii, în mod special din partea de motivare a ordonanței

5

procurorului în Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Liuba Conșina, din

19 decembrie 2011 organul de urmărire cert a stabilit că la data de

05 noiembrie 2011, cet. Viorel Modoni, Alexandru Gîncu și Alexandru Carmazan

la comanda directă și nemijlocită a lui Lîsîi Leonid, au executat lucrări de

reparație a acoperișului casei de livadă din mun. XXXXXX, com. XXXXXX,

ÎP „XXXXXX” folosind focul deschis, stabilirea și constatarea că în cadrul

pretinselor raporturi de asigurare, Leonid Lîsîi a acționat cu rea-credință, fapt

manifestat prin acțiunile sale directe și nemijlocite care au facilitat producerea

pretinsului caz asigurat, stabilirea și constatarea că acționând însuși Leonid Lîsîi

prin acțiuni pertinente, în mod direct, prin angajarea rudelor sale și a altor

persoane la lucrări de reparație, fără a respecta normele antiincendiare stabilite în

acest sens, este cert că Leonid Lîsîi a acționat cu rea-credință, intenționat și/sau

din imprudență, fiind culpabil de totalitatea circumstanțelor și efectele acestor

circumstanțe, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

21 decembrie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017

ca fiind ilegale și neîntemeiate cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

respinsă integral cererea de chemare în judecată depusă de Lîsîi Leonid,

admiterea acțiunii reconvenționale depuse de CIA „ASITO” SA, încasarea din

contul lui Lîsîi Leonid a cheltuielilor de judecată, și demers prin care a solicitat de

a fi luat act de procedură pe marginea tuturor circumstanțelor de fapt și de drept

cuprinse în conținutul demersului, stabilirea în actul de procedură care urmează a

fi emis că mandatul avocatului Seria MA, nr. 0238883 din 06 septembrie 2012 nu

conține toate elementele obligatorii care confirmă împuternicirile avocatului

stagiar, Angela Popil, astfel încât, acest mandat, nu poate fi acceptat drept dovadă

a împuternicirilor avocatului stagiar, deoarece nu corespunde prevederilor art. 80

alin.(7) CPC și nu face dovada dreptului de a exercita actele procedurale

prevăzute de art.81 CPC și admiterea cererii de recurs cu casarea hotărârilor

instanțelor ierarhic inferioare și pronunțarea unei noi hotărâri, în formă de

încheiere, prin care să fie dispusă scoaterea de pe rol a cererii de chemare în

judecată depusă de avocatul stagiar Angela Popil în interesul lui Leonid Lîsîi

împotriva CIA „ASITO” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, pe

motiv că cererea a fost semnată și depusă de o persoană neîmputernicită.

În susținerea recursului recurentul a mai indicat, că în opinia sa la

materialele cauzei lipsesc probe pertinente și concludente în privința întinderii

prejudiciului material pretins de Lîsîi Leonid și acceptate de instanța de fond.

Menționează că raporturile părților nu au reglementată noțiunea de risc

asigurat, în timp ce însuși Lîsîi Leonid pretinde că nu are semnat cu

CIA „ASITO” SA nici un contract de asigurare, iar polița de asigurare nu este în

stare să substituie contractul de asigurare, care trebuie în mod obligatoriu să

conțină un șir de clauze minime stabilite de lege și nu acordă lui Lîsîi Leonid

6

drepturi absolute de protecție împotriva unor sau altor evenimente care puteau

duce la cauzarea de prejudicii materiale bunurilor sale.

CIA „ASITO” SA concretizează că instanța ierarhic inferioară nu a

examinat obiectiv și elucidat pe deplin toate probele pertinente și concludente

care au importanță nemijlocită pentru soluționarea obiectivă a litigiului, nu a

studiat profund esența problemei, aplicând eronat normele materiale, procedurale.

La 15 martie 2018, Lîsîi Leonid prin intermediul reprezentantului, avocatul,

Popil Angela a depus referință la cererea de recurs depusă de CIA „ASITO” SA,

prin intermediul administratorului special Viorel Bîrsanu împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 în care menționează că nu este de acord

cu recursul înaintat de CIA „ASITO” SA și solicită respingerea acestuia ca

inadmisibil.

La 04 mai 2018 Lîsîi Leonid prin intermediul, reprezentantului, avocatul

Popil Angela a depus referință suplimentară asupra cererii de recurs suplimentară

înaintate de reprezentantul CIA „ASITO” SA, avocatul Tihon Vitalie la

03 aprilie 2018 în care a menționat că consideră cererea de recurs suplimentară ca

fiind inadmisibilă, neîntemeiată și nefundată, pasibilă de a fi respinsă, dat fiind

faptul că instanțele ierarhic inferioare au constatat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, au dat o apreciere corectă probelor

administrate, au interpretat și aplicat corect normele de drept material și

procedural, astfel atât hotărârea instanței de fond, cât și decizia instanței de apel

sunt legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către CIA „ASITO” SA în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

7

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

8

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

CIA „ASITO” SA, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către CIA „ASITO” SA, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Compania Internațională de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

9