3ra-159/17 — nesoluționarea în termen a cererii și obligarea eliberării răspunsului

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-159/17

Judecător: L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Pruteanu V., Gavrilița A., Popova L.

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare împotriva Inspecției de Stat în

Construcții privind nesoluționarea în termen legal a unei cereri, obligarea să-și

expună concluzia în procesul-verbal de recepție finală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces

de lichidare și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10

iunie 2016,

c o n s t a t ă

La 30 decembrie 2015, SA „Banca de Economii” în proces de lichidare s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspecției de Stat în Construcții

privind obligarea Inspecției de Stat în Construcții să-și expună concluzia în procesul-

verbal de recepție finală nr. 561 din 08 septembrie 2015.

In motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Banca de Economii SA deține în

proprietate bunul imobil amplasat în mun. Chișinău, str. Nicolae Costin, 61 (nr.

cadastral 0100509.17S.01.002). Conform certificatului de urbanism informativ nr.

638/14 din 09 decembrie 2014, eliberat de Primăria mun. Chișinău, anexa lit. „A2”

(încăperile: nr. 38, garaj, cu suprafața de 41,5 m.p.; nr. 39, garaj, cu suprafața de

22,3 m.p.) a fost construită neautorizat la încăperile nelocative cu nr. cadastral

0100509.175.01.002.

A mai indicat reclamantul că, conform raportului de expertiză nr. 7431-03-14/T

privind starea tehnică a garajului, expertul tehnic a concluzionat că, starea tehnică a

garajelor este satisfăcătoare și exploatarea de mai departe a acestuia este posibilă.

Totodată, în vederea recepției finale a construcției, reclamantul a obținut avizul

nr. 1/8 din 19 ianuarie 2015 a Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale,

precum și avizul sanitar nr. 12/31-39 din 17 ianuarie 2015 al Centrului de Sănătate

Publică din mun. Chișinău.

Prin urmare, potrivit Procesului-verbal de recepție finală nr. 561 din 08

septembrie 2015, Comisia de recepție finală a propus spre recepționare Anexa lit.

„A2".

A menționat reclamantul că, prin cererea adresată Inspecției de Stat în

Construcții la data de 14 septembrie 2015, a solicitat examinarea și obținerea

concluziei în procesul-verbal de recepție finală.

Prin răspunsul nr. 778 din 29 septembrie 2015, pîrîtul a menționat că, lucrarea a

fost executată neautorizat și a recomandat respingerea recepției finale a obiectivului.

Menționează că, la cererea prealabilă 06-02/28/125 din 29 octombrie 2015

pârâtul nu a dat nici un răspuns.

Prin urmare, pârâtul nu a soluționat cererea reclamantului și nu a introdus

concluzia sa în procesul-verbal de recepție finală nr. 561 din 08 septembrie 2015.

Referirea pârâtului în răspunsul său la faptul că, lucrarea a fost executată neautorizat

(în lipsa autorizației de construire) și cu încălcarea prevederilor art. 22 lit. b) din

Legea privind calitatea în construcții nr. 285 din 23 mai 1996 este una abuzivă și

care denotă faptul neexaminării documentației care indică la faptul executării

neautorizate a construcției, recomandând totodată exploatarea și recepția acesteia.

Menționează reclamantul că încăperile în cauză, care au fost construite

neautorizat, au fost legalizate prin întocmirea și semnarea procesului-verbal de

recepție finală nr. 561 din 08 septembrie 2015 și prin întocmirea altei documentații

obligatorii.

Totodată, inacțiunile pârâtului contravin prevederilor p.10 lit. k) din

Regulamentul Inspecției de Stat în Construcții, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.360 din 25 iunie 1996, care stabilește că, pârâtul este în drept să respingă recepția

obiectelor executate cu încălcarea normelor și regulilor în construcții. Or, din

documentația referitoare la această construcție, rezultă că, nu au fost încălcate

normele și regulile în construcții, ci construcția a fost executată neautorizat, iar prin

întocmirea procesului-verbal de recepție finală această construcție se legalizează.

Solicită reclamantul obligarea Inspecției de Stat în Construcții să-și expună

concluzia în procesul-verbal de recepție finală nr.561 din 08 septembrie 2015.

În cadrul ședinței din 07 aprilie 2016, reprezentantul reclamantului a depus

cerere de concretizare a cerințelor, formulând suplimentar cerința privind constatarea

faptului nesoluționării în termen a cererii nr. 06-02/28/125 din 29 octombrie 2015

(f.d. 39).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10 iunie 2016, s-a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea înaintată de Societatea pe Acțiuni „Banca de

Economii” în proces de lichidare împotriva Inspecției de Stat în Construcții privind

nesoluționarea în termen legal a cererii din 29 octombrie 2015, obligarea Inspecției

de Stat în Construcții să-și expună concluzia în procesul-verbal de recepție finală nr.

561 din 08 septembrie 2015 (f.d. 70, 73-74).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de SA „Banca de Economii” în proces de lichidare și a fost menținută

hotărârea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10 iunie 2016 (f.d. 107-

111).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 22 decembrie 2016, în termenul

prevăzut de lege, SA „Banca de Economii” în proces de lichidare în persoana

lichidatorului Olaru Grigore a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 și a hotărîrii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 10 iunie 2016, cu pronunțarea unei noi

hotărîri.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au examinat pricina sub toate aspectele, nu

au verificat, apreciat corect probele prezentate și nu au aplicat corect normele de

drept material.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Banca de Economii” în

proces de lichidare nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Banca de Economii” în proces de lichidare ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de

lichidare se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță