2ra-1357/16 — constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1357/16

Judecător: D. Dulghieru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Dumitru Mardari, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Banca de Economii” împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de către avocatul Sidorenco Maxim în interesele Societății pe

Acțiuni „Banca de Economii” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 23 iulie 2015, „Banca de Economii” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului

la examinarea cauzei în termen rezonabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că, la 24 mai

2013, a depus la Judecătoria Ceadîr-Lunga cerere de chemare în judecată împotriva

lui Marinov Grigorii, Tiscenco Elena, Sarivan Lidia cu privire la exercitarea

dreptului de gaj.

Temeiul depunerii cererii de chemare în judecată este neonorarea de către

Societatea cu răspundere limitată „Saturn” a obligațiilor aferente contractului de

credit nr. 2 din 17 noiembrie 2011, rambursarea căruia a fost garantată prin

instituirea ipotecii asupra casei de locuit și terenului aferent din str. Miciurin, 4, or.

Ceadîr-Lunga.

Prin încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 27 mai 2013, nu s-a dat curs

cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea din 17 iunie 2013, cererea a fost

primită spre examinare în legătură cu înlăturarea neajunsurilor cererii.

Prin încheierea din 18 iunie 2013, a fost suspendat procesul în legătură cu

delegarea unei instanțe judecătorești străine a sarcinii de înmânare Lidiei Sarivan,

care locuiește în or. Odessa, Ucraina, a copiei cererii de chemare în judecată și

materialelor anexate.

La 14 mai 2014, s-a primit spre examinare acțiunea reconvențională depusă de

Tișcenco Elena și Marinov Grigorii cu privire la declararea nulității acordului

adițional nr. 6 din 17 noiembrie 2011 la contractul de ipotecă nr. 43-a din 22

decembrie 2006.

A mai indicat reclamanta că, prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 13

noiembrie 2014, s-a admis acțiunea băncii, s-a transmis silit în posesia băncii - casa

de locuit și terenul aferent din str. Miciurin, 4, or. Ceadîr-Lunga pentru

comercializarea ulterioară silită, au fost evacuate persoanele din imobil și s-a respins

acțiunea reconvențională a Elenei Tișcenco și Marinov Grigorii.

Tișcenco Elena a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, care a fost admis

prin decizia Curții de Apel Comrat din 05 mai 2015, cu restituirea pricinii la

rejudecare pe motivul neantrenării în proces a persoanelor ale căror drepturi au fost

atinse.

La 11 iunie 2015, a fost numită ședința de pregătire a pricinii spre examinare, la

care reprezentantul băncii nu s-a prezentat pe motiv că era antrenat în alt proces,

ședința fiind amânată pentru 01 iulie 2015, fiind antrenați în proces Eldar Tișcenco,

Marat Tișcenco și Olga Tișcenco.

De la data adresării în instanță s-a scurs o perioadă de 2 ani, însă până în

prezent nu a fost adoptată o hotărâre judecătorească definitivă.

S-a invocat faptul că termenul rezonabil de examinare a cauzei a fost depășit

din cauza erorilor procedurale comise de instanța de fond la examinarea cauzei și

amânării nejustificate a ședințelor de judecată.

Solicită reclamanta - Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii”, constatarea

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cererii de chemare în

judecată depusă împotriva lui Marinov Grigorii, Tișcenco Elena și Sarivan Lidia cu

privire la exercitarea dreptului de gaj.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 noiembrie 2015, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

acțiuni „Banca de Economii” împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de avocatul Sidorenco Maxim în interesele SA „Banca de Economii” și a

fost menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 noiembrie

2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 19 aprilie 2016, în termenul prevăzut

de lege, Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare, prin

intermediul avocatului Sidorenco Maxim (0807443) a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța

de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept

material, cu aplicarea eronată a probelor.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca

de Economii” în proces de lichidare nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de

lichidare ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de

lichidare se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Ion Druță