2ra-271/17 — demolarea constructiei capitale efectuate fara respectarea distantei pentru constructii si repararea prejudiciului cauzat

Prima instanță: Judecătoria Rezina, Judecător – Andrei Balan

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Ana Panov, Ala Nogai, Anatolie Minciună

Dosar nr.2ra-271/17

ÎNCHEIERE

22 februarie 2017 municipiul

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC

„Speranța 2” SRL,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC

„Speranața 2” SRL împotriva lui Acopean Ghevorc, Primăria or. Rezina,

intervenient accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al

Republicii Moldova, privind demolarea construcției capitale și recuperarea

prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de SC „Speranța 2” SRL,

co ns tată :

La 13 ianuarie 2016 SC „Speranța 2” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Acopean Ghevorc, Primăria or. Rezina, intervenient

accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii

Moldova, solicitînd obligarea demolării construcției capitale efectuate fără

respectarea distanței dintre construcții și încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În motivarea cererii a indicat că la 30 iunie 2014 Primăria or. Rezina a încheiat

cu Acopean Ghevorc un contract de arendă cu nr.345, pe un termen de 20 de ani.

Ulterior, contractul a fost modificat prin acordul adițional din 17 martie 2015, fiind

redus termenul de arendă pînă la 3 ani. Acopean Ghevorc nu s-a conformat

deciziilor Consiliului orășenesc cu nr.8/44 din 29 iulie 2008 și nr.5/15 din 17

decembrie 2013 și contractului nr.345 din 30 iunie 2014, prin care i s-a interzis

amplasarea pe terenul arendat a construcțiilor capitale. Construcția a fost amplasată

cu grave încălcări ale dreptului de vecinătate, fiind amplasată peste zidul care este

proprietatea SC „Speranța 2” SRL.

A mai indicat SC „Speranța 2” SRL că a fost lipsită de accesul la bunul imobil,

în vederea efectuării reparației și construcțiilor accesorii necesare în prezent și

1

viitor. În planul de dezvoltare al SC „Speranța 2” SRL este planificată asigurarea

accesului de intrare și ieșire a transportului auto (TIR) exact prin locul unde a fost

dat în arendă acest teren. Ca urmare a extinderii întreprinderii va apărea

posibilitatea de a crea 25-30 de locuri de muncă suplimentare.

Totodată, administrația SC „Speranța 2” SRL nici nu a fost invitată să participe

la licitație, iar la 21 august 2014 administratorul SC „Speranța 2” SRL s-a adresat

cu cerere prealabilă în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă i-a fost

refuzată solicitarea în cauză.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 24 mai 2016 a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SC „Speranța 2” SRL

împotriva lui Acopean Ghevorc, Primăria or. Rezina, intervenient accesoriu

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova, privind

demolarea construcției capitale și recuperarea prejudiciului cauzat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost respins

apelul declarat de SC „Speranța 2” SRL și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei

Rezina din 24 mai 2016.

La 14 decembrie 2016 SC „Speranța 2” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, solicitînd admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și adoptarea unei noi

hotărîri, prin care să fie admise pretențiile SC „Speranța 2” SRL și recuperate

cheltuielile de judecată în mărime de 20 000 lei.

În motivarea cererii a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

aplicat eronat normele de drept material și procedural, nu au aplicat legea care

trebuia aplicată, au interpretat în mod eronat legea și au aplicat eronat analogia

legii.

Susține recurentul că instanțele de judecată ierarhic inferioare au ținut cont doar

de argumentele intimaților și au susținut poziția acestuia.

Totodată, susține că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, ori în

ședințele de judecată din 28 septembrie 2016 și 26 octombrie 2015 nu s-au

prezentat reprezentanții intimaților și a intervenientului accesoriu, care nici nu și-

au exprimat poziția lor în formă scrisă.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de SC

„Speranța 2” SRL ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură

Civilă.

2

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor de

fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce

la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din

Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Abordarea intimatului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin

faptul neprezentării intimaților în ședința de judecată este apreciată de Complet ca

fiind lipsită de o argumentare logico-juridică. Însuși recurentul la acest capitol

evită să explice, din punctul său de vedere, pretinsele efecte ale neprezentării în

ședință a părții ce are o calitate procesuală contradictorie.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,

Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu

soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

3

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC „Speranța 2” SRL.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4