2ra-271/17 — demolarea constructiei capitale efectuate fara respectarea distantei pentru constructii si repararea prejudiciului cauzat

Prima instanță: Judecătoria Rezina, Judecător – Andrei Balan Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Ana Panov, Ala Nogai, Anatolie Minciună Dosar nr.2ra-271/17 ÎNCHEIERE 22 februarie 2017 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC „Speranța 2” SRL, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Speranața 2” SRL împotriva lui Acopean Ghevorc, Primăria or.

Rezina, intervenient accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova, privind demolarea construcției capitale și recuperarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de SC „Speranța 2” SRL, co ns tată : La 13 ianuarie 2016 SC „Speranța 2” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Acopean Ghevorc, Primăria or. Rezina, intervenient accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova, solicitînd obligarea demolării construcției capitale efectuate fără respectarea distanței dintre construcții și încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii a indicat că la 30 iunie 2014 Primăria or. Rezina a încheiat cu Acopean Ghevorc un contract de arendă cu nr.345, pe un termen de 20 de ani. Ulterior, contractul a fost modificat prin acordul adițional din 17 martie 2015, fiind redus termenul de arendă pînă la 3 ani. Acopean Ghevorc nu s-a conformat deciziilor Consiliului orășenesc cu nr.8/44 din 29 iulie 2008 și nr.5/15 din 17 decembrie 2013 și contractului nr.345 din 30 iunie 2014, prin care i s-a interzis amplasarea pe terenul arendat a construcțiilor capitale. Construcția a fost amplasată cu grave încălcări ale dreptului de vecinătate, fiind amplasată peste zidul care este proprietatea SC „Speranța 2” SRL. A mai indicat SC „Speranța 2” SRL că a fost lipsită de accesul la bunul imobil, în vederea efectuării reparației și construcțiilor accesorii necesare în prezent și 1 viitor.

În planul de dezvoltare al SC „Speranța 2” SRL este planificată asigurarea accesului de intrare și ieșire a transportului auto (TIR) exact prin locul unde a fost dat în arendă acest teren. Ca urmare a extinderii întreprinderii va apărea posibilitatea de a crea 25-30 de locuri de muncă suplimentare. Totodată, administrația SC „Speranța 2” SRL nici nu a fost invitată să participe la licitație, iar la 21 august 2014 administratorul SC „Speranța 2” SRL s-a adresat cu cerere prealabilă în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă i-a fost refuzată solicitarea în cauză. Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 24 mai 2016 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SC „Speranța 2” SRL împotriva lui Acopean Ghevorc, Primăria or.

Rezina, intervenient accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova, privind demolarea construcției capitale și recuperarea prejudiciului cauzat. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 a fost respins apelul declarat de SC „Speranța 2” SRL și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 24 mai 2016. La 14 decembrie 2016 SC „Speranța 2” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie admise pretențiile SC „Speranța 2” SRL și recuperate cheltuielile de judecată în mărime de 20 000 lei.

În motivarea cererii a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material și procedural, nu au aplicat legea care trebuia aplicată, au interpretat în mod eronat legea și au aplicat eronat analogia legii. Susține recurentul că instanțele de judecată ierarhic inferioare au ținut cont doar de argumentele intimaților și au susținut poziția acestuia. Totodată, susține că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, ori în ședințele de judecată din 28 septembrie 2016 și 26 octombrie 2015 nu s-au prezentat reprezentanții intimaților și a intervenientului accesoriu, care nici nu și- au exprimat poziția lor în formă scrisă.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de SC „Speranța 2” SRL ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă. 2 În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Abordarea intimatului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul neprezentării intimaților în ședința de judecată este apreciată de Complet ca fiind lipsită de o argumentare logico-juridică. Însuși recurentul la acest capitol evită să explice, din punctul său de vedere, pretinsele efecte ale neprezentării în ședință a părții ce are o calitate procesuală contradictorie.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4). Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate fi evidențiat de cererea de recurs în cauză. 3 Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC „Speranța 2” SRL.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4