2ra-346/17 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-346/17 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
dosarul nr. 2ra-346/17
prima instanță - (Judecătoria Glodeni) V. Nogai
instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Albu, A. Toderaș, I. Talpa
ÎNCHEIERE
22 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, Galina Stratulat
judecători Sveatoslav Moldovan
Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Grigore
Dolineanschi,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Dijovschii
împotriva lui Grigore Dolineanschi cu privire la repararea prejudiciului material și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2016, prin care a fost
admis apelul declarat de Alexandru Dijovschii, casată hotărârea Judecătoriei Glodeni din
21 octombrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată
a fost admisă,
c o n s t a t ă:
La 02 iulie 2015 Alexandru Dijovschii a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Grigore Dolineanschi, solicitând repararea prejudiciului material în sumă de
5 600 lei și încasarea taxei de stat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că este proprietarul autobusului de
model „Ikarus 211”. În luna iulie 2013, având un acord verbal de comodat, i-a încredințat
autobusul lui Grigore Dolineanschii, pentru a transporta muncitorii pe traseul Fundurii
Vechi-Bălți și Bălți-Fundurii Vechi.
Susține că autobusul era funcțional și avea testarea tehnică efectuată.
Menționează că la 15 martie 2013 a procurat pentru autobus două acumulatoare noi
de marca AKAЛ 6ст-190, la preț de câte 2 800 lei fiecare, în sumă totală de 5 600 lei.
Indică reclamantul că în perioada iulie 2013 - aprilie 2015 pârâtul așa și nu a
transportat muncitorii, însă autobusul s-a aflat în posesia și folosința lui.
În luna aprilie 2015 Grigore Dolineanschi i-a comunicat că poate lua autobusul de
la el deoarece nu are nevoie de acesta. Cînd a ajuns la locul de preluare a autobusului, în
satul Fundurii Vechi, a depistat că la acesta lipseau acumulatoarele.
Afirmă că la nenumăratele adresări de a-i fi restituite acumulatoarele, pârâtul
refuză, motivând că nu le mai are.
Astfel, consideră reclamantul Alexandru Dijovschii că pârâtul Grigore Dolineanschi
i-a cauzat un prejudiciu în sumă de 5 600 lei.
1
Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 21 octombrie 2015 acțiunea înaintată de
către Alexandru Dijovschii împotriva lui Grigore Dolineanschi cu privire la repararea
prejudiciului material, a fost respinsă ca neîntemeiată și nefondată.
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 03 noiembrie 2015, Alexandru
Dijovschii a contestat-o cu apel.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2016 s-a admis apelul declarat de
Alexandru Dijovschii.
S-a casat hotărârea Judecătoriei Glodeni din 21 octombrie 2016 și pronunțată o
nouă hotărâre, prin care:
S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Dijovschii
împotriva lui Grigore Dolineanschi cu privire la repararea prejudiciului material.
S-a încasat de la Grigore Dolineanschi în beneficiul lui Alexandru Dijovschii suma
de 5 600 lei cu titlu de prejudiciu material și 126 lei cu titlu de taxă de stat.
La 04 ianuarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Grigore Dolineanschi a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea
deciziei Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei
Glodeni din 21 octombrie 2016.
În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia contestată, invocând că nu
au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, precum și,
instanța de apel a interpretat eronat legea.
Totodată consideră recurentul că instanța de apel a interpretat eronat situația de fapt
și greșit a ajuns la concluzia privind vinovăția sa.
Susține că, instanța de apel în motivarea soluției adoptate a făcut referință la
încheierea privind rezultatele examinării petiției din 29 mai 2015, eliberată de IP Glodeni
și materialele anexate la aceasta, printre care procesul-verbal de consemnare a declarațiilor
sale din 27 mai 2015.
Însă, indică recurentul, că semnătura de pe procesul-verbal nu este a sa, iar instanța
de apel, fără a numi o expertiză grafologică, din oficiu, a concluzionat că semnătura îi
aparține.
La fel, susține că circumstanțele considerate de către instanța de apel ca fiind
dovedite și anume, precum că, pârâtul nu întoarce acumulatoarele reclamantului deoarece
are datorii față de el, nu au suport juridic.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Astfel, în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa participanților
la proces la 04 noiembrie 2016 (f.d. 111), iar la materialele dosarului nu este anexată
dovada legală de recepționare a acesteia, în conformitate cu art. 434 Codul de procedură
civilă, recursul declarat de Grigore Dolineanschi la 04 ianuarie 2017 se consideră depus în
termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,
dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în
recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu
alin. (2).
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
2
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII
Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că
instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la
instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită
marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CtEDO procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de
rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva
Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului.
3
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Grigore
Dolineanschi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul
de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Grigore Dolineanschi se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, Galina Stratulat
judecători Sveatoslav Moldovan
Dumitru Mardari
4