2ra-76/17 — repararea prejudiciului material

prima instanță: D. Fujenco dosarul nr. 2ra-76/17

instanța de apel: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Biroul vamal Cahul,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Biroului vamal Cahul

împotriva lui Sergiu Bodlev cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 20 septembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Biroul vamal Cahul și menținută hotărârea

Judecătoriei Cahul din 30 septembrie 2013,

c o n s t a t ă:

La data de 29 noiembrie 2011, Biroul vamal Cahul a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Sergiu Bodlev cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 10 decembrie 2010, în

jurul orelor 17.45, în apropierea s. Gavanoasa, r-nul Cahul, în urma unui accident

rutier, a ars automobilul de model Volkswagen Pollo, cu n/î C AV 721, care aparține

Serviciului Vamal cu drept de proprietate și care se află în gestiunea șefului postului

vamal Vulcănești intern, inclusiv ZAL Vulcănești a Biroului vamal Cahul, Sergiu

Bodlev.

Menționează că, automobilul enunțat a fost repartizat în baza ordinului nr. 370

din 28 mai 2010 pentru exercitarea de către pârât a atribuțiilor de serviciu.

Susține că, Biroul vamal Cahul a încheiat cu pârâtul contractul de răspundere

materială deplină nr. 127 din 01 ianuarie 2009, conform căruia ultimul și-a asumat

răspunderea materială individuală deplină pentru asigurarea integrității valorilor

transmise lui de către angajator și s-a obligat să aibă o atitudine gospodărească față

de valorile transmise și să ia măsuri de prevenire a prejudiciului, să informeze la

timp angajatorul despre toate circumstanțele, care amenință integritatea valorilor ce

i-au fost transmise.

Afirmă că, contrar prevederilor contractului de răspundere materială deplină, la

data de 10 decembrie 2010, pârâtul, încălcând prevederile pct. 45 alin. (1) din

1

Regulamentul circulației rutiere, a comis o contravenție prevăzută la art. 242 alin.(1)

din Codul contravențional, prin care Biroului vamal Cahul i-a fost cauzat un

prejudiciu material în sumă de 45478,11 lei.

Relevă că, în baza materialului acumulat s-a stabilit că, la data de 10 decembrie

2010, în jurul orelor 17.45, pârâtul, conducând automobilul de model Volkswagen

Pollo, cu n/î C AV 721, pe traseul Vulcănești-Cahul, în apropierea s. Gavanoasa,

raionul Cahul, într-o curbă periculoasă, a pierdut controlul volanului automobilului

și a derapat, părăsind carosabilul și intrând în coliziune cu un obiect dur de formă

cilindrică, iar automobilul s-a aprins și a fost distrus de incendiu.

Mai relevă că, în urma investigației s-a stabilit că, pârâtul a părăsit locul

accidentului până la sosirea colaboratorilor Secției urmărire penală a Comisariatului

raional de poliție Cahul.

Invocă că, în urma examinării materialelor dosarului contravențional pe cazul

dat, pârâtul a fost recunoscut vinovat de încălcarea prevederilor pct. 45 alin. (1) lit.c)

din Regulamentul circulației rutiere, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 800

lei.

Solicită recuperarea prejudiciului material cauzat de către pârât și încasarea

cheltuielilor de judecată.

La data de 08 mai 2012, Biroul vamal Cahul a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, solicitând încasarea de la pârât a sumei de 40400,09 lei, cu

titlu de prejudiciu material și a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei tehnico-

științifică nr. 890/11 din 25 ianuarie 2011.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 30 septembrie 2013 acțiunea a fost

respinsă ca nefondată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, vinovăția pârâtului în

producerea incendiului, în urma căruia a ars automobilul de model Volkswagen

Pollo, cu n/î C AV 721, nu este dovedită de către reclamant.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că, în baza probelor acumulate s-a

stabilit cu certitudine că, circumstanța dată (producerea accidentului) a avut un

caracter imprevizibil, nu depindea de voința pârâtului, nu putea fi prevenită și

înlăturată de el și a fost independentă în totalitate de orice conduită culpabilă a lui,

prin urmare, poate fi recunoscută ca forță majoră, generată de exploatarea unui

mecanism. Astfel, pârâtul urmează să fie absolvit de răspundere materială.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 martie 2014 a fost respins apelul

declarat de către Biroul vamal Cahul și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 noiembrie 2014 a fost admis

recursul declarat de către Biroul vamal Cahul, casată decizia instanței de apel și

restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel, de un alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 septembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Biroul vamal Cahul și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 13 noiembrie 2016, Biroul vamal Cahul a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

2

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire

la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată,

bazată pe o apreciere incompletă, subiectivă și unilaterală a probelor.

Menționează că, instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele de drept

material.

Susține că, la emiterea deciziei, instanța de apel nu a dat apreciere cuvenită

tuturor probelor anexate la materialele dosarului, care au importanță la soluționarea

cauzei, ajungând eronat la concluzia imposibilității de a constata vinovăția

intimatului în cauzarea prejudiciului material și neprezentării a cărorva probe

suplimentare, care ar confirma vinovăția intimatului și legătura cauzală între

acțiunile acestuia și prejudiciul survenit.

Afirmă că, Biroul vamal Cahul a prezentat destule probe, care dovedesc faptul

că, în cadrul examinării cauzei producerii accidentului rutier de către Comisariatul

raional de poliție Cahul, intimatul s-a eschivat să se prezinte la constatarea auto-

tehnică și merceologică la data săvârșirii faptei.

Consideră că, sunt întrunite cumulativ toate condițiile cu privire la existența

prejudiciului material cauzat în mărimea solicitată, fapt confirmat prin probele

anexate la materialele cauzei și, anume, acțiunile ilegale ale intimatului de

nerespectare a prevederilor pct. 45 alin. (1) din Regulamentul circulației rutiere, fapt

care a dus la producerea scurt circuitului în compartimentul motorului, existența

legăturii cauzale între acțiunile ilegale ale salariatului și cauzarea prejudiciului

Biroului vamal Cahul, precum și vinovăția intimatului stabilită prin procesul-verbal

cu privire la contravenție din 30 decembrie 2010, necontestat de către acesta.

Prin referința depusă la 23 decembrie 2016 Sergiu Bodlev a solicitat declararea

recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curșii

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

3

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Biroul vamal Cahul nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

4

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Biroul vamal Cahul, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Biroului vamal Cahul ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Biroul vamal Cahul se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

5