2ra-1150/22 — repararea prejudiciului

2ra-1150/22 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1150/2022

2-20047460-01-2ra-24082022

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: D. Bosîi)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

D E C I Z I E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Cahul,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inga Traciuc

împotriva Societății cu Răspundere Limitate „Trans-Butu-Auto”, Inspectoratului

de Poliție Cahul și Societății pe Acțiunii „Aqua-Prut”, intervenient accesoriu Vasili

Coev cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 11 mai 2020, Inga Traciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Trans-Butu-Auto”, Inspectoratului de Poliție Cahul și SA „Aqua-

Prut”, intervenient accesoriu Coev Vasile cu privire la repararea prejudiciului

material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 12 august 2017 a avut loc un

accident rutier cu implicarea mijlocului de transport ce-i aparținea, la volanul

căruia era Vasili Coev.

A specificat că în urma examinării cauzei penale, prin sentința din 27

decembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, vinovatul de accidentul rutier a fost

recunoscut Vadim Cernomorcenco, care a fost condamnat conform art. 264, alin.

(1) Cod penal, totodată în dispozitivul sentinței, indicându-se că corpul delict, și

anume mijlocul de transport „Mercedes E 220 CDI” care a fost transmis la

parcarea SRL „Trans-Butu-Auto” Cahul, se transmite imediat proprietarului Inga

Traciuc.

Reclamanta a indicat că, preluând mijlocul de transport de la parcarea auto a

Inspectoratului de Poliție Cahul, a constatat că din mijlocul de transport de model

„Mercedes E 220 CDI” lipsește audio sistema, CD-Player în același timp, din

informația cunoscută mijlocul de transport Mercedes care inițial a fost transmis

spre păstrare ca corp delict la SRL „Trans-Butu-Auto” Cahul a fost ulterior parcat,

la o altă parcare a Inspectoratului de Poliție Cahul și aici deja sistema audio, CD-

Playerul și alte elemente componente lipseau.

1

A concretizat că contactând Compania „Grand Premium” SRL, ca

reprezentant al companiei Mercedes în Moldova a stabilit că costul părților

componente sustrase/ pierdute de către parcarea auto, constituie suma de 67 485 de

lei, fapt confirmat prin certificatul de preț și ilustrația eliberată de aceștia.

Astfel, prin asigurarea necorespunzătoare a pazei și integrității corpului delict,

automobilul de model „Mercedes E 220 CDI” de către Inspectoratul de Poliție

Cahul și parcarea cu plată a SRL „Trans-Butu-Auto” și o altă parcare la care a fost

transmisă către pază, i-a fost cauzat un prejudiciu material în suma de 67 485 de

lei.

Reclamanta a susținut că în vederea evaluării pagubei cauzate prin pierderea/

sustragerea audio sistemei, CD-player s-a adresat la centrul de expertiză SRL

„Expert-Auto-Plus”, și valoarea prejudiciului material cauzat constituie suma de 68

987,88 de lei.

A invocat că la data de 21 iunie 2016 s-a adresat la Inspectoratul de Poliție

Cahul și SRL „Trans-Butu-Auto” cu o cerere prealabilă privind achitarea pe cale

amiabilă a prejudiciului material, însă debitorul SRL „Trans-Butu-Auto” a refuzat

să satisfacă cerințele pretenției, întrucât nu s-a expus în nici un fel asupra acestora.

Astfel, conform Raportul de expertiza întocmit de SRL „Expert Auto Plus”

valoarea prejudiciului material cauzat este evaluat la suma de 68 987,88 de lei.

A mai invocat și faptul că prin cererea prealabilă s-a solicitat Inspectoratului

de Poliție Cahul remiterea copiei autentificate a contractelor de locațiune/ depozit

încheiat cu parcările unde a fost păstrat corpul delict, mijlocul de transport de

model „Mercedes E 220 CDI” ce aparține Ingăi Traciuc în cadrul cauzei penale,

unde Vadim Cernomorcenco a fost condamnat conform art. 264, alin. (1) Cod

penal, însă nu a primit actele solicitate.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir

s-a admis acțiunea și s-a încasat în mod solidar de la SRL „Trans-Butu-Auto”,

Inspectoratul de Poliție Cahul și SA „Aqua-Prut” în beneficiul Ingăi Traciuc suma

prejudiciului material în mărime de 68 987,88 de lei. S-a încasat în mod solidar de

la SRL „Trans-Butu-Auto”, Inspectoratul de Poliție Cahul și SA „Aqua-Prut” în

beneficiul Ingăi Traciuc, suma cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 2

069,63 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 01 octombrie 2021,

Inspectoratul de Poliție Cahul, a declarat apel, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

La 18 octombrie 2021, avocatul Valeriu Babenco, în interesele SA „Aqua-

Prut” a declarat apel, solicitând casare hotărârii, rejudecarea cauzei cu emiterea

unei noi decizii de respingere a acțiunii.

La 26 octombrie 2021, reprezentantul SRL „Trans-Butu-Auto”, Ianuș

Novițchii a declarat apel, solicitând admiterea apelului cu casarea hotărârii.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Cahul s-au respins apelurile

declarate de Inspectoratul de Poliție Cahul, de avocatul Valeriu Babenco în

interesele SA „Aqua-Prut” și de SRL „Trans-Butu-Auto”, și s-a menținut hotărârea

din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Inga Traciuc împotriva SRL „Trans-

Butu-Auto”, Inspectoratului de Poliție Cahul și SA „Aqua-Prut”, intervenient

accesoriu Vasili Coev cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată.

2

Pentru a decide astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate,

Colegiul a conchis că prima instanță fiind investită cu dreptul de a judeca cauza

civilă, întemeiat a ajuns la concluzia admiterii cererii de chemare în judecată

înaintată de Inga Traciuc, ca urmare a determinării cu certitudine a tuturor

circumstanțelor litigiului, fiind respectate și aplicate corect normele de drept

material și procedural în raport cu speța examinată.

Colegiul a considerat întemeiate toate constatările, aprecierile și rațiunile

primei instanțe inserate în hotărârea din 28 septembrie 2021, după cum au fost

expuse, fără a găsi necesar de a le expune repetat în volumul motivelor invocate în

hotărâre.

Argumentele apelantului precum că instanța de fond eronat a constatat că

Inspectoratul de Poliție Cahul este vinovat de cauzare de daune persoanei, ca

consecință a pazei inefective soldate cu sustragerea audio sistemei și CD-

playerului din mijlocul de transport de model „Mercedes E220 CDI”, obligându-l

la achitarea în mod solitar a prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,

neluând în considerare documentele și probele prezentate, anume actul de primire-

predare a mijlocului de transport, instanța de apel l-a respins ca fiind neîntemeiate,

în condițiile în care Inspectoratul de Poliție Cahul, ridicând corpul delict în cadrul

unei investigații penale petrecute, avea obligația de a asigura integritatea obiectelor

care au fost recunoscute drept corpuri delicte și reținute de Inspectoratul de Poliție,

or, instanța de fond a luat în considerație toate probele prezentate de părți și

întemeiat a ajuns la concluzia asupra necesității încasării prejudiciului material și

de la Inspectoratul de Poliție Cahul.

Reținând prevederile art. 160 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul a

menționat că organul de urmărire penală avea obligația să întreprindă masuri

concrete pentru a preveni pierderea corpurilor delicte, or acțiunile poliției în

ansamblul lor intră în contradicție cu norma sus menționată și cu prevederile

Instrucțiunii cu privire la modul de ridicare, evidență, păstrare și transmitere a

corpurilor delicte, anexate la cauzele penale, a obiectelor de preț și a altor bunuri

de către organele de urmărire penală și procuratură în procesul urmăririi penale.

Cât privește alegațiile apelantului că prima instanța nu a luat în considerare

faptul că reprezentantul Inspectoratului de Poliție Cahul „A predat” spre păstrare

sub semnătură reprezentantului SRL „Trans-Butu-Auto” mijlocul de transport de

model „Mercedes E220 CDI” cu audio sistemă și CD-Player, și faptul că

prevederile contractului de prestări servicii nr. 03/17 din data de 26 iunie 2017

încheiat de Inspectoratul de Poliție Cahul (Beneficiar) și SRL „Trans-Butu-Auto”

(Executor), obiectul căruia îl constituia prestarea serviciilor contra plată, parcarea

mijloacelor de transport (corp delict) reținute de Inspectoratul de Poliție Cahul,

Colegiul le-a respins, deoarece aceste circumstanțe nu pot servi la casarea hotărârii

instanței de fond. Or, faptul că bunul a fost ridicat de la proprietar și ulterior predat

către SRL „Trans-Butu-Auto” spre păstrare nu exclude culpa Inspectoratului de

Poliție Cahul, în condiția în care la ridicarea bunului de la SRL „Trans-Butu-Auto”

și predării acestuia către SA „Aqua-Prut” nu a fost întocmit nici un act de predare,

iar momentul dispariției sistemei audio și CD-Player a fost stabilit doar după

ridicarea de către reclamantă a mijlocului de transport litigios de la SA „Aqua-

Prut”.

Mai mult, nici SA „Aqua-Prut” nu a putut confirma faptul primirii mijlocului

de transport de model „Mercedes E220 CDI” cu audio sistemă și CD-Player

3

intactă, și nici Inspectoratul de Poliție Cahul nu a putut proba faptul transmiterii

către SA „Aqua-Prut” a mijlocului de transport cu sistema audio, iar referitor la

argumentele apelantului că instanța urma să stabilească când și de la care anume

parcare auto cu plată a fost sustras centrul media-tv și să nu încaseze prejudiciul de

la Inspectoratul de Poliție Cahul, Colegiul a făcut referire la prevederile art. 118

alin. (1) Cod de procedură civilă.

Colegiul a respins și alegațiile Inspectoratului de Poliție Cahul precum că

potrivit comenzii făcute de Coev Vasili, piesa auto („Comand с TV-тюнером”)

eliberată de „Grand Premium” SRL - reprezentant al companiei Mercedes-Benz

General în Moldova, din 18 februarie 2019, pentru mijlocul de transport este de 67

485 de lei, însă în total Coev Vasili a achitat cu reducere de 10% suma de 60 737

de lei și nu suma de 68987,88 de lei pe care a solicitat-o reclamanta, or, în acest

sens se constată că potrivit Raportului de expertiză întocmit de SRL „Expert Auto-

Plus” - valoarea prejudiciului material cauzat este de 67 979,88 de lei, iar valoarea

TVA la procurarea unui sistem audio, asemănător celui evaluat, constituie suma de

1 008 lei.

Totodată, cu referire la argumentele SA „Aqua-Prut” precum că partea

reclamantă și-a întemeiat pretențiile sale exclusiv prin obligațiile părților expuse în

Contractul de prestare a serviciilor nr. 10/2019, încheiat între Inspectoratul de

Poliție Cahul și SA „Aqua-Prut” din care a stabilit că pârâtul este obligat să

păstreze bunurile și să asigure paza acestora, însă în cadrul ședințelor de judecată

nimeni nu a adus probe că bunurile au fost sustrase anume de pe teritoriul parcării

SA „Aqua-Prut”, Colegiul a reținut că părțile în proces, nu au putut prezenta

instanței de judecată un act ce ar confirma starea bunurilor transmise și, la caz,

existența sistemului multimedia în mijlocul de transport model „Mercedes E220

CDI”, iar reclamanta nu are obligația să probeze în care circumstanțe a dispărut

sistemul multimedia, în condiția în care la păstrare bunul a fost transmis intact.

De altfel, pe principii similare instanța a respins și argumentele SRL „Trans-

Butu-Auto”.

La 21 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Inspectoratul de Poliție

Cahul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la 05 mai 2022, și a

expediat-o participanților la proces la 06 iulie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea

de expediere (f.d. 186), astfel, recursul declarat la data de 21 iulie 2022, este în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

4

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 24 august 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

Astfel, la 09 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Inga Traciuc,

reprezentată de avocatul Maxim Todorov, a depus referință, prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

La 05 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SA „Aqua-Prut” a

depus referință, prin care a solicitat de a respinge pretențiile înaintată față de SA

„Aqua-Prut”.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

5

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Art. 239 Cod de procedură civilă, statuează că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În sensul art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În debut, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar a menționa că instanța de apel

adoptând soluția pe caz, nu a verificat circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărârea primei instanțe, nu a elucidat toate circumstanțele esențiale ale cauzei,

ceea ce a dus la adoptarea unei soluții premature, prin ce se impune casarea

deciziei cu trimiterea acesteia spre rejudecare în instanța de apel.

Din recursul declarat rezultă că recurentul își exprimă dezacordul cu soluția

adoptată de către instanțele de judecată, invocând că concluziile instanțelor sunt în

contradicție cu materialele cauzei, precum și contradictorii, mai mult fără a se

expune asupra tuturor argumentelor din apel.

Astfel, Colegiul învederează că înaintând acțiune în instanță împotriva SRL

„Trans-Butu-Auto”, Inspectoratului de Poliție Cahul și SA „Aqua-Prut”,

intervenient accesoriu Vasili Coev, Inga Traciuc a solicitat încasarea în mod

solidar de la SRL „Trans-Butu-Auto”, Inspectoratul de Poliție Cahul și SA „Aqua-

Prut” în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 68 987,88 de lei și a

cheltuielilor de judecată suportate în sumă de 2 069,63 de lei.

Instanțele de judecată examinând cauza au concluzionat în vederea admiterii

acțiunii, motivându-și soluția prin faptul că argumentele și probele prezentate de

partea reclamantă sunt întemeiate.

6

În speță, Colegiul învederează că din suportul probator prezent la materialele

cauzei rezultă că conform actului de primire-predare a mijlocului de transport, la

data de 12 august 2017 ora 16:15 mijlocul de transport de model „Mercedes E220

CDI” a fost reținut la parcarea auto cu plată ce aparține SRL „Trans-Butu-Auto”,

amplasată pe str. M. Viteazul 4 „a” mun. Cahul.

Conform actului în cauză mijlocului de transport de model „Mercedes E220

CDI” din 12 august 2017, este indicat că la ora 16:15 de către angajatul

Inspectoratului de Poliție Cahul în prezența conducătorului auto Vasili Coev și

reprezentantul SRL „Trans-Butu- Auto”, Roman Cebotariov a fost examinat

mijlocul de transport sus indicat, unde la rubrica „Vehiculul este echipat” pct. 10

„casetofon de model” este mențiune „+”, de asemenea, la rubrica „A predat” este

aplicată semnătura angajatului Inspectoratului de Poliție Cahul, iar la rubrica „A

primit” - semnătura reprezentantului SRL „Trans-Butu-Auto”, Roman Cebotariov.

Colegiul menționează că la examinarea cauzei instanța de apel a dat apreciere

defectuoasă în cumul a probelor prezentate, și nu a reținut faptul că reprezentantul

Inspectoratului de Poliție Cahul „A predat” spre păstrare sub semnătura

reprezentantului SRL „Trans-Butu-Auto” mijlocul de transport de model

„Mercedes E220 CDI” cu audio sistemă și CD-Player, precum și faptul că conform

contractului prestări servicii nr. 03/17 din data de 26 iunie 2017 încheiat între

Inspectoratul de Poliție Cahul (Beneficiar) și SRL „Trans-Butu-Auto” (Executor),

obiectul căruia îl constituia prestarea serviciilor contra plată, parcarea mijloacelor

de transport (corp delict) reținute de Inspectoratul de Poliție Cahul.

Conform subpct. 2.1.1. a contractului respectiv, executorul s-a obligat „Să

păstreze în bune condiții la locul de parcare mijloacelor de transport pe termenul

contractului ”.

De asemenea, conform pct. 4 a contractului nr. 03/17, executorul își asumă

responsabilitatea asupra mijloacelor de transport pe întreaga perioadă a

contractului; executorul poartă răspundere patrimonială în caz de deteriorare a

bunului lăsat; În cazul nerespectării sau respectării neadecvate a obligațiilor

Contractuale, Părțile poartă răspundere conform legislației.

Astfel, în cazul în care părțile și-au executat obligațiile corelative de dare și

primire, executorul a fost obligat să asigure păstrarea bunului, fiind acea obligație

care determină specificul și obiectul juridic al contractului. Ne întreprinderea cel

puțin a uneia din măsurile prevăzute în contract, fapt ce ca consecință a dus la

urmări prejudiciabile, deteriorarea, sustragerea, duce la survenirea răspunderii

pentru partea vinovată.

Or, conform art. 14 alin. (1)-(2) Cod civil (redacția până la 1 martie 2019),

persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului

cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un

drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat,

pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul

neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

În sensul art. 1086 Cod civil (redacția până la 1 martie 2019), prin contract de

depozit o parte (depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil, predat de cealaltă

parte (deponent), o perioadă determinată sau nedeterminată și să-l restituie la

cerere.

Conform art. 1089 Cod civil (redacția până la 1 martie 2019), în cadrul

depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea

7

bunului primit cu prudența și diligența unui bun profesionist. În cazul în care

depozitul are titlu gratuit, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea

bunului ca de propriul bun.

În sensul normelor precitate, depozitarul este obligat să întreprindă toate

măsurile necesare pentru asigurarea păstrării bunului, atât prevăzute de contract,

cât și neprevăzute, însă necesare, determinate de împrejurări concrete.

Neexecutarea obligației de păstrare a bunului ce rezultă din contractul cu titlu

oneros se prezumă culpabilă, depozitarul fiind ținut să repare prejudiciul integral

cauzat.

De altfel, Colegiul învederează că la data de 13 februarie 2019, Inspectoratul

de Poliție Cahul (Beneficiar) și SA „Aqua-Prut” (Prestator) au încheiat Contract de

prestare a serviciilor nr. 10/2019, obiectul căruia consta în prestarea serviciilor de

parcare și păstrare la parcare specială din gestiunea Prestatorului a mijloacelor de

transport reținute de Inspectoratul de Poliție Cahul.

Precum susține recurentul, după încheierea contractului nr. 10/2019 mijloace

de transport reținute și cele recunoscute ca corp delict, au fost ridicate de către

Inspectoratul de Poliție Cahul de la parcarea auto cu plată SRL „Trans-Butu-Auto”

și transportate la parcarea auto ce aparține SA „Aqua-Prut”, or, SRL „Trans-Butu-

Auto” a refuzat să semneze actul de predare-primire a mijloacelor de transport.

În astfel de circumstanțe, Colegul reține că instanța de apel a ignorat faptul că

Inspectoratul de Poliție Cahul a prezentat instanței probe ce confirmă că a predat

spre păstrare SRL „Trans-Butu-Auto” mijlocul de transport de model „Mercedes

E220 CDI” cu toate bunurile, însă SRL „Trans-Butu-Auto” nu a confirmat faptul

că în timpul ridicării mijlocul de transport de model „Mercedes E220 CDI” de

către Inspectoratul de Poliție Cahul audio sistema și CD-Player se aflau în

automobil, în corespundere cu prevederile art. 118 alin. (1) Cod de procedură

civilă.

În speță, de către instanțele de judecată nu s-a stabilit când și de la care anume

parcare auto cu plată a fost sustras centrul media.

De altfel, instanțele de judecată nu și-au motivat suficient soluția nici în

partea valorii prejudiciului material cauzat, în situația în care au ținut cont doar de

Raportul de evaluare a pagubei nr. 910/5A, fără data.

Mai mult, Colegiul ține să menționeze că conform art. 530 Cod civil (redacția

până la 1 martie 2019), dacă doi sau mai mulți debitori datorează o prestație în așa

fel încât fiecare este dator să efectueze întreaga prestație, iar creditorul poate

pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sunt legați solidar.

Art. 531 Cod civil (redacția până la 1 martie 2019), statuează că o obligație

solidară nu se prezumă, ci se naște prin act juridic, prin lege sau atunci când

prestația este indivizibilă.

În temeiul art. 533 Cod civil (redacția până la 1 martie 2019), creditorul poate

pretinde executarea obligației, la latitudinea sa, de la oricare din debitori, în parte

sau în întregime. Până la executarea întregii prestații, rămân obligați toți debitorii.

Conform art. 539 Cod civil (redacția până la 1 martie 2019), faptele care

survin doar față de un debitor solidar au efect doar în privința lui dacă din

conținutul obligației nu reiese altfel.

Scopul acestui articol este de a determina cercul debitorului față de care

produc efecte juridice faptele care survin între momentul apariției și momentul

executării obligațiilor solidare. Faptele care survin doar în privința unuia sau a

8

unora dintre debitorii solidari produc efecte juridice doar pentru acei debitori

solidari față de care au survenit cu excepția cazului în care reieșind din conținutul

obligației aceste fapte produc efecte juridice și în privința celorlalți debitori. Însă

pentru debitorii solidari în privința cărora faptele respective nu au survenit efectele

pot să fie diferite de efectele care le-au produs față de debitorii solidari în privința

cărora au survenit. Spre exemplu în cazul în care unul sau mai mulți dintre

debitorii solidari vor comite anumite fapte ilicite consecințele faptelor respective

vor fi suportate numai de debitorii care au comis faptele respective.

Prin prisma normelor precitate, reținând că între Inspectoratul de Poliție

Cahul și SRL „Trans-Butu-Auto” la 26 iunie 2017 a fost încheiat Contract de

prestare a serviciilor nr. 03/17, precum și că între Inspectoratul de Poliție Cahul și

SA „Aqua-Prut” la 13 februarie 2019 a fost încheiat Contract de prestare a

serviciilor nr. 10/2019, Colegiul constată că instanțele de judecată nu au dat o

apreciere suficientă situației de fapt, în situația în care obligația solidară nu se

prezumă, ci se naște prin act juridic, prin lege sau atunci când prestația este

indivizibilă.

Reieșind din cele relatate, în speță, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că instanța de apel a

adoptat decizia prematur, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate atât

de partea apelantă cât și de intimată în coroborare cu cumul de probe prezent la

dosar, iar faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a

normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât

a apelului, cât și a cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii,

legalitatea hotărârii contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a verifica circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei. Mai mult,

instanța de apel era obligată de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui

înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

9

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

În sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca

atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea adoptată.

Dreptul de a fi auzit, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel,

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care anumite

argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

10

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Cahul.

Se casează decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Inga Traciuc împotriva Societății cu

Răspundere Limitate „Trans-Butu-Auto”, Inspectoratului de Poliție Cahul și

Societății pe Acțiunii „Aqua-Prut”, intervenient accesoriu Vasili Coev cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

Galina Stratulat

11