2ra-174/17 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil si incasarea prejudiciului

Prima instanță: M. Murguleț 2ra–174/17

Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bogaci

Victor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bogaci Victor către

Ministerul Justiției al RM privind repararea prejudiciului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul lui Bogaci Victor, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al

RM și casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie

2015, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 20.01.2015, Bogaci Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, prin care a solicitat constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului moral și material, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 24.07.2014, s-a adresat Ministerului

Justiției al RM cu cerere la care a anexat originalul titlului executoriu, emis de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în dosarul nr. 2-2006/13 din 22.05.2013 și

toate documentele necesare pentru executare.

La 07.05.2014 și 11.06.2014, a adresat Ministerului Finanțelor și Ministerului

Justiției cererea privind executarea deciziei Curții Supreme de Justiție din

02.04.2014, care nu a fost executată.

Totodată, la 23.05.2014 și 11.06.2014, s-a adresat către Ministerul Finanțelor

și Ministerul Justiției cu cererea de executare a deciziei Curții de Apel Chișinău din

12.03.2014 (dosarul nr. 2-2765/13 din 14.06.2013, Judecătoria Buiucani).

La 06.08.2014, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat decizia irevocabilă pe

dosarul nr. 2-1775/13 din 17.05.2013 al Judecătoriei Buiucani, care, la fel, nu a

fost executată.

Necătând la faptul că hotărârile și deciziile instanțele judecătorești au devenit

definitive și executorii (dosarele nr. 2-2006/13; nr. 2-2765/13; nr. 2-3155/13; nr. 2-

1775/13), până la momentul dat nu sunt executate și, astfel, consideră că i-a fost

încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sus-

menționate.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă constatarea încălcării dreptului lui

Bogaci Victor la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de

Justiție nr. 2ra-2239/14 din 06.08.2014, fiind menționat, totodată, că simpla

constatare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții

Supreme de Justiție nr. 2ra-2239/14 din 06.08.2014 reprezintă prin sine o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral. În rest, pretențiile au fost respinse ca

fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, a fost respins apelul

lui Bogaci Victor, admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al RM și

casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

În justificarea soluției, instanța de apel a indicat că, în speță, nu a fost

constatată o tergiversare a executării hotărârilor judecătorești invocate de

reclamant, motiv din care cerința acestuia privind repararea pretinsului prejudiciu

moral nu este întemeiată, or, în cazul dat nu sunt prezente careva circumstanțe care

ar justifica cauzarea prejudiciului moral solicitat de el.

Mai mult, hotărârile judecătorești în cauză au fost executate într-un termen

relativ mic, care nu depășește limitele rezonabilității. În așa mod, argumentele

apelului Ministerului Justiției fiind întemeiate, iar apelul declarat de apelantul

Victor Bogaci fiind unul nefondat.

La 29.06.2016, Bogaci Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015

și casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul lui Bogaci Victor

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări

esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de

drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control

de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs a recurentului Bogaci Victor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bogaci Victor.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas