2ra-174/17 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil si incasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil si incasarea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-174/17 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil si incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: M. Murguleț 2ra–174/17
Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
01 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, – Svetlana Filincova
Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bogaci
Victor,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bogaci Victor către
Ministerul Justiției al RM privind repararea prejudiciului,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a fost
respins apelul lui Bogaci Victor, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al
RM și casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie
2015, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 20.01.2015, Bogaci Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al RM, prin care a solicitat constatarea încălcării
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea
prejudiciului moral și material, compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 24.07.2014, s-a adresat Ministerului
Justiției al RM cu cerere la care a anexat originalul titlului executoriu, emis de
Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în dosarul nr. 2-2006/13 din 22.05.2013 și
toate documentele necesare pentru executare.
La 07.05.2014 și 11.06.2014, a adresat Ministerului Finanțelor și Ministerului
Justiției cererea privind executarea deciziei Curții Supreme de Justiție din
02.04.2014, care nu a fost executată.
Totodată, la 23.05.2014 și 11.06.2014, s-a adresat către Ministerul Finanțelor
și Ministerul Justiției cu cererea de executare a deciziei Curții de Apel Chișinău din
12.03.2014 (dosarul nr. 2-2765/13 din 14.06.2013, Judecătoria Buiucani).
La 06.08.2014, Curtea Supremă de Justiție a pronunțat decizia irevocabilă pe
dosarul nr. 2-1775/13 din 17.05.2013 al Judecătoriei Buiucani, care, la fel, nu a
fost executată.
Necătând la faptul că hotărârile și deciziile instanțele judecătorești au devenit
definitive și executorii (dosarele nr. 2-2006/13; nr. 2-2765/13; nr. 2-3155/13; nr. 2-
1775/13), până la momentul dat nu sunt executate și, astfel, consideră că i-a fost
încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sus-
menționate.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015,
acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă constatarea încălcării dreptului lui
Bogaci Victor la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții Supreme de
Justiție nr. 2ra-2239/14 din 06.08.2014, fiind menționat, totodată, că simpla
constatare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curții
Supreme de Justiție nr. 2ra-2239/14 din 06.08.2014 reprezintă prin sine o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral. În rest, pretențiile au fost respinse ca
fiind neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, a fost respins apelul
lui Bogaci Victor, admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al RM și
casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015, cu
pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.
În justificarea soluției, instanța de apel a indicat că, în speță, nu a fost
constatată o tergiversare a executării hotărârilor judecătorești invocate de
reclamant, motiv din care cerința acestuia privind repararea pretinsului prejudiciu
moral nu este întemeiată, or, în cazul dat nu sunt prezente careva circumstanțe care
ar justifica cauzarea prejudiciului moral solicitat de el.
Mai mult, hotărârile judecătorești în cauză au fost executate într-un termen
relativ mic, care nu depășește limitele rezonabilității. În așa mod, argumentele
apelului Ministerului Justiției fiind întemeiate, iar apelul declarat de apelantul
Victor Bogaci fiind unul nefondat.
La 29.06.2016, Bogaci Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a solicitat admiterea recursului,
modificarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015
și casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul lui Bogaci Victor
neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții
de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului
de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind
din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă
obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări
esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca
fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în
care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în
detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în
vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control
de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată
în cererea de recurs a recurentului Bogaci Victor.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bogaci Victor.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Svetlana Filincova,
Judecători –
Iurie Bejenaru
Maria Ghervas