3ra-41/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Mămăligă dosarul nr.3ra-41/17

instanța de apel: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Finance Leasing Company” și Rădeanu Otilia,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Finance Leasing Company” împotriva Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Centru, municipiul Chișinău, intervenient accesoriu Otilia Rădeanu cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Finance Leasing

Company” și Rădeanu Otilia și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 februarie 2016 prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 03 august 2015, SRL „Finance Leasing Company” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru, mun.

Chișinău, intervenient accesoriu Radeanu Otilia cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 02 iunie 2015, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău a întocmit actul de control nr.144, prin care

s-a stabilit că drept bază de calcul a indemnizației de maternitate a Otiliei Radeanu s-

a luat venitul de la locul de lucru de bază și venitul asigurat de la trei întreprinderi,

confirmate prin certificatele de salariu eliberate de SRL „Metvicon”, SRL „Tesecam”

și SRL „Holde-Prim”. La fel, a fost stabilit că la data ieșirii în concediu de

maternitate – 30 decembrie 2012, Radeanu Otilia nu era angajată, prin cumul la cele

trei întreprinderi din care motiv SRL „Finance Leasing Company” urmează să

restituie la bugetul de asigurări sociale de stat suma de 16 354, 86 lei.

Indică reclamantul că la 15 iunie 2015 s-a adresat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău cu cererea nr. 3590 privind anularea actului

de control nr. 144 și a prescripției nr. 5503 din 02 iunie 2015, însă prin răspunsul

nr.X-01/09-6170 din 19 iunie 2015 cererea a fost respinsă, ulterior prin răspunsul din

16 iulie 2015, fiind respinsă și cererea prealabilă nr.3674 din 26 iunie 2015.

Consideră că actul de control nr.128 din 18 mai 2015, actul de control adițional

nr.144 din 02 iunie 2015, prescripția nr.5503 din 02 iunie 2015 și răspunsul nr.X-

01/09-6170 din 19 iunie 2015 sunt acte administrative emise contrar legii, deoarece

potrivit art.7 alin.(1) al Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate de muncă și alte prestații sociale, indemnizația de maternitate urmează a

fi calculată din venitul obținut din ultimele șase luni calendaristice premergătoare

lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuțiile sociale.

Menționează reclamantul că Radeanu Otilia a achitat din suma venitului primit

de la SRL „Metvicon”, SRL „Tesecam” și SRL „Holde-Prim” contribuții sociale,

respectiv, acest venit urmează a fi pus la baza calculării indemnizației de asigurări

sociale, iar Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău neîntemeiat

condiționează calitatea de angajat la momentul apariției riscului asigurat de modul de

calculare a indemnizației de maternitate atîta timp cît legea nu face această diferență

și stabilește că baza de calcul este venitul mediu realizat în ultimele șase luni

indiferent dacă angajatorul plătitor al venitului este precedent sau actual.

Mai indică reclamantul că concluziile expuse în actele administrative

contestate contravin principiului contributivității conform căruia fondurile de

asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și

juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe

temeiul contribuțiilor de asigurări sociale.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 7 al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, art. 30 al Legii privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător și art. 16 din Legea contenciosului administrativ.

Solicită anularea Actului de control nr. 128 din 18mai 2015, Actului de control

adițional nr. 144 din 02 iunie 2015 emise de Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Centru mun. Chișinău, prescripției nr. 5503 din 02 iunie 2015 și răspunsului nr. X-

01/09-6170 din 19 iunie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 februarie 2016, a

fost încetat procesul în partea capătului de cerere privind anularea răspunsului Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău nr. X-01/09-6170 din 19 iunie

2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 februarie 2016

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2016 a fost respins apelul

declarat de SRL „Finance Leasing Company” și Rădeanu Otilia și menținută

hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut prevederile art. 124 alin. (1) din Codul muncii în redacția din 01 ianuarie

2014, art. 2 alin. (5), art. 7 alin. (1), 16 alin. (1), 23, 32 alin. (2) din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitatea de muncă și alte prestații sociale în redacția în

vigoare pînă la 01 ianuarie 2014 și art. 4 al Legii privind sistemul public de asigurări

Sociale și pct. 6 al Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de

calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și a altor

prestații de asigurări sociale aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03

februarie 2005 în redacția în vigoare pînă la 01 ianuarie 2014, și a remarcat că la

stabilirea indemnizației vizate se ia în calcul doar venitul obținut în urma desfășurării

activității în entitatea/entitățile în care beneficiarul activează efectiv la momentul

apariției riscului asigurat, însă nu și venitul obținut de acesta în urma unei activități

încetate deja - pînă la momentul apariției riscului apărut.

Astfel, instanța de apel a reținut că calitatea de asigurat o are doar persoana

care desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă - ceea ce denotă

că în momentul desfacerii acestui contract, persoana pierde calitatea de asigurat,

astfel încît venitul realizat de beneficiar în cadrul unor entități cu care a desfăcut la

momentul survenirii riscului asigurat, contractul individual de muncă nu poate fi luat

în considerație la calcularea indemnizației.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel a reținut și prevederile art. 7

alin. (3) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale care reglementează

prestațiile de asigurări sociale și a considerat că la caz este imposibil ca prin

indemnizația de maternitate să fie compensat venitul pe care Rădeanu Otilia nu-l

obținea la data survenirii riscului asigurat din contul plăților salariale primite la

întreprinderile unde a activat anterior, însă numai activa la 30 decembrie 2013.

La capitolul dat instanța de apel a mai reiterat că la data survenirii riscului

asigurat – 30 decembrie 2013, Rădeanu Otilia nu se afla în raporturi de muncă cu

SRL „Metvicon”, SRL „Tesecam” și SRL „Holde-Prim” și respectiv, nu primea de la

acestea venituri care ar fi fost posibil de compensat din contul indemnizației de

maternitate.

La data de 28 noiembrie 2016 SRL „Finance Leasing Company” și Rădeanu

Otilia au declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat că nu sunt de acord cu decizia instanței de

apel și o consideră ilegală și neîntemeiată, ca fiind emisă cu încălcarea normelor de

drept material.

În context invocînd că la examinării cauzei a fost interpretată în mod eronat

legea și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, indică recurenții că

instanțele ierarhic inferioare ilegal au ajuns la concluzia că venitul obținut de

Rădeanu Otilia de la locurile de muncă prin cumul SRL „Metvicon”, SRL „Tesecam”

și SRL „Holde-Prim” nu poate fi pus la baza calculului indemnizației de maternitate

deoarece la data ieșirii în concediu de maternitate 30 decembrie 2013, Radeanu Otilia

a demisionat de la angajatorii prin cumul, or, conform art. 7 alin. (1) al Legii privind

indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, în vigoare la data de 30 decembrie 2013, baza de calcul a indemnizațiilor de

asigurări sociale constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni

calendaristice premergătoare lunii procedurii riscului asigurat, venit din care și au

fost calculate contribuțiile de asigurări sociale.

Consideră că este greșită interpretarea instanței precum că în momentul

desfacerii contractului individual de muncă persoana pierde calitatea de asigurat,

astfel încît, venitul realizat de beneficiar în cadrul unor entități cu care a desfăcut

contractul individual de muncă la momentul survenirii riscului asigurat, contractul

individual de muncă nu poate fi luat în considerație la calcularea indemnizației, pe

motiv că în asemenea caz contribuțiile achitate de angajat la entitatea cu care

contractul a fost încetat se pierd, iar acest fapt contravine legii.

Totodată, indică recurenții că instanța de apel la examinarea cauzei eronat nu a

aplicat prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii și Regulamentului cu privire la condițiile

de stabilire, modul de calculare și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea

temporară de muncă aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005

și incorect a stabilit că art. 69 din Regulamentului menționat a intrat în vigoare după

ieșirea Otiliei Rădeanu în concediu de maternitate, deoarece norma respectivă nu a

fost modificată din momentul intrării în vigoare a hotărîrii Guvernului nr. 108 din 11

februarie 2005, iar Rădeanu Otilia a ieșit în concediu la data de 30 decembrie 2013.

Afirmă că baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale a constituit

venitul mediu lunar a Otiliei Rădeanu din care s-a calculat contribuții de asigurări

sociale, adică atît la locul de muncă de bază SRL „Finance Leasing Company” cît și

la trei locuri de muncă prin cumul la întreprinderile SRL „Metvicon”, SRL

„Tesecam” și SRL „Holde-Prim”, or, la data ieșirii în concediul de maternitate

Rădeanu Otilia nu și-a pierdut statut de angajat și respectiv de asigurat din sistemul

public de asigurări sociale pentru venitul realizat din ultimele 6 luni, iar intimatul nici

în instanța de fond, nici în instanța de apel nu a demonstrat că Rădeanu Otilia și-a

pierdut statutul de asigurat ori că veniturile obținute de la locurile de muncă prin

cumul în ultimele 6 luni înaintea producerii riscului asigurat nu constituie venituri din

care s-au calculat contribuțiile în fondurile sociale, ori un alt temei legal care prevede

expres că veniturile obținute de la locurile de muncă prin cumul nu ar trebui incluse

în calculul venitului asigurat.

La fel, menționează că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat și

prevederile art. 23 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale, deoarece norma respectivă nu conțin

prevederi care permit concluzionarea faptului că la stabilirea indemnizației se i-a în

calcul doar venitul obținut în urma desfășurării activității la momentul apariției

riscului, nu și venitul obținut în urma activității desfășurate pînă la momentul riscului

apărut.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din 12 iulie

2016, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv recurenților

SRL „Finance Leasing Company” și Rădeanu Otilia la data de 20 septembrie 2016,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea nr. 8375 ce se conține la dosar (f.d. 96), însă

careva date privind recepționarea acesteia de către destinatari actele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursul la 28 noiembrie 2016 în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SRL „Finance Leasing Company” și Rădeanu Otilia este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Finance Leasing

Company” și Rădeanu Otilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432,

alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SRL „Finance Leasing Company” și Rădeanu Otilia

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „Finance Leasing Company” și Rădeanu Otilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Finance Leasing

Company” și Rădeanu Otilia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Tamara Chișca-Doneva