3ra-990/16 — contestarea refuzului și obligarea stabilirii indemnizației pentru creașterea copilului

3ra-990/16 — contestarea refuzului și obligarea stabilirii indemnizației pentru creașterea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Mămăligă dosarul nr.3ra-990/16

instanța de apel: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Costin împotriva

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, intervenient accesoriu

Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Costin Natalia, casată hotărîrea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 09 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a

fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 30 iulie 2015, Costin Natalia, reprezentată de avocatul Hotineanu Anatolie

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Centru mun. Chișinău, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 01 iulie 2015 în adresa Cabinetului

Avocatului „Hotineanu Alexandru” a parvenit răspunsul Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău nr.5940 din 15 iunie 2015, prin care a fost

respinsă cererea prealabilă înaintată la 15 mai 2015 privind calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Costin Leonardo.

Menționează că la finele anului 2012 a fost angajată în calitate de consultant

juridic în cadrul Biroului notarial Malîșenco Natalia, în baza ordinului nr.3 din 03

decembrie 2012, unde a activat pînă la 30 mai 2013, cînd a plecat în concediu de

maternitate.

Remarcă că la plecarea în concediu în conformitate cu prevederile legale i-a

fost achitată indemnizația cuvenită în mărime de 15 690 lei.

La 01 august 2013 s-a născut copilul Costin Leonardo, iar în luna august

2013 soțul ei s-a prezentat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău pentru a afla care este procedura și setul de acte necesar pentru calcularea

și stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului.

După expirarea a 56 de zile de concediu pre și postnatal a decis să

beneficieze de concediu de îngrijirea copilului pentru perioada de 3 ani, iar pentru

aceasta era necesar emiterea de către angajator a ordinului de acordare a concediului

pentru îngrijirea copilului și prezentarea acestuia împreună cu setul de acte necesar

pîrîtului.

Susține că la finele anului 2013 starea de sănătate a notarului Malîșenco

Natalia s-a înrăutățit din care motiv și-a suspendat activitatea, o perioadă de timp s-a

aflat peste hoatrele țării, iar după revenirea în țară a fost internată în spital pentru

tratament ambulatoriu.

Menționează că ocupîndu-se de îngrijirea copilului, despre starea sănătății

notarului Malîșenco Natalia a aflat ocazional, iar în urma discuției telefonice aceasta

din urmă i-a comunicat că în legătură cu suspendarea activității de notar, ștampila și

tot setul de acte aferente (arhiva, registre) au fost predate Ministerului Justiției și a

asigurat-o că în perioada lunilor ianuarie - februarie 2014 urmează să-și reia

activitatea.

Relatează că, ulterior, la 24 februarie 2014 a aflat că la 22 februarie 2014

Malîșenco Natalia a decedat.

Astfel, la 25 martie 2014 s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Centru mun. Chișinău cu cerere privind acordarea indemnizației lunare,

însă prin răspunsul din 03 iunie 2014, a fost informată că pentru soluționarea

problemei urmează să se adreseze către notarul public Pancova Nelli.

Iar în urma discuțiilor cu notarul Pancova Nelli, aceasta a refuzat eliberarea

actelor ce o vizează, ca urmare dînsa s-a adresat cu cerere către Ministerul Justiției.

Relevă însă că prin răspunsul recepționat la 01 octombrie 2014, Ministerul

Justiției ia comunicat că notarul public Pancova Nelli nu este în drept să emită

careva ordine în favoarea ei.

Drept urmare, în vederea clarificării tuturor circumstanțelor referitor la

modalitatea de obținere a ordinului de acordare a concediului de îngrijire a copilului,

s-a adresat Inspectoratului de Stat al Muncii, iar prin răspunsul din 18 martie 2015 i

s-a comunicat că întrucît angajatorul persoana fizică a decedat, contractul individual

de muncă urmează să înceteze în condiții ce nu depind de voința părților, fără

emiterea ordinului de acordare a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului

pînă la atingerea vîrstei de 3 ani.

Reclamanta atenționează că prin răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Centru mun. Chișinău din 09 iunie 2014, a fost indicată obligativitatea

prezentării ordinului de concediere parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la

atingerea vîrstei de 3 ani, fapt însă care conform răspunsului Inspectoratului de Stat

al Muncii nu este posibil și obligatoriu.

Menționează că în perioada angajării sale angajatorul a achitat contribuții

sociale în sumă de 39 690,32 lei, respectiv este inacceptabilă achitarea indemnizației

lunare de categoria persoanelor neasigurate.

Astfel, susține că a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, repunerea în termen a cererii

de acordare a indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului Costin Leonardo în

conformitate cu cotizațiile achitate și stabilirea modalității de obținere a

indemnizației reieșind din circumstanțele existente.

Însă, la cererea prealabilă Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău i-a expediat un răspuns formal și irelevant în care a făcut referință la un șir

de acte normative care reglementează modul de achitare a indemnizațiilor.

Consideră că răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău afectează în mod direct drepturile sale constituționale precum și ale

copilului Costin Leonardo la indemnizația pentru îngrijirea copilului minor.

Solicită obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău să stabilească indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului minor Costin

Leonardo în baza actelor prezentate cu excepția extrasului din ordinul de acordare a

concediului pentru îngrijirea copilului minor.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 octombrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de Costin Natalia, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre

prin care acțiunea a fost admisă, fiind recunoscut ilegal refuzul Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Centru nr. 5940 din 15 iunie 2015 și obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să examineze cererea de acordare a indemnizației lunare pentru

creșterea copilului minor Costin Leonardo născut la 01 august 2013 în baza actelor

prezentate cu excepția „extrasului din ordinul de acordare a concediului pentru

îngrijirea copilului minor”.

În favoarea concluziei enunțate instanța de apel anaizînd materialul probator

administrat a reținut prevederile pct. 9 din Regulamentul cu privire la modul de

stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, care indică că actele ce se anexează la

cererea pentru stabilirea indemnizației unice la nașterea copilului și indemnizației

lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului și stabilind că angajatorul Nataliei Costin

–notarul Malîșenco Natalia a decedat pînă la emiterea ordinului de acordare a

concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului minor, a considerat neîntemeiat

refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale mun. Chișinău privind calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Costin Leonardo,

stabilind în acest sens ă actul solicitat prin răspunsul din 15 iunie 2015 nu poate fi

prezentat de către Costin Natalia din motive ce nu depind de voința sa.

Totodată, instanța de apel a remarcat răspunsul Inspectoratului de Stat al

Muncii nr. 200 din 18 martie 2015 și răspunsul Ministerului Justiției al RM

nr.04/1766 din 23 decembrie 2014 și a conchis că în situația în care angajatorul

persoană fizică a decedat pînă la emiterea ordinului de acordare a concediului plătit

pentru îngrijirea copilului dreptul de a beneficia de indemnizația pentru nașterea

copilului ar fi iluzoriu, iar din acest considerent acțiunea Nataliei Costin urmează să

fie admisă cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să examineze cererea

de acordare a indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor Leonardo Costin

născut la 01 august 2013 în baza actelor prezentate cu excepția extrasului din

ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului minor.

La fel, instanța de apel subliniind că legislația aplicabilă la caz nu oferă răspuns

privind modul și procedura de a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului,

în situația în care, angajatorul, persoană fizică, a decedat până la emiterea ordinului

de acordare a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului, adică din

circumstanțe ce nu depind de voința persoanei ce deține dreptul de a beneficia de

această indemnizație, s-a ghidat de prevederile art.5 alin. (4) Cod civil, care

reglementează analogia legii și reieșind din faptul, că situația descrisă nu este

reglementata prin lege a aplica raporturilor descrise analogia legii în favoarea

intereselor apelantei.

La 04 mai 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului, nu a dat

apreciere probelor prezentate de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a aplicat

eronat normele de drept material și în special prevederile Legii privind indemnizațiile

pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289

XV din 22 iulie 2004, și Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2001 care reglementează modalitatea de stabilire a

indemnizației pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

Astfel, invocînd prevederile art. 18 al Legii menționate și art. 124 alin. (2) din

Codul muncii menționează că pentru a beneficia de indemnizația pentru creșterea

copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani este necesar ca persoana asigurată să

întrunească, în mod obligatoriu, una din condițiile de bază și anume să i se acorde de

către angajator concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Iar cu referire la prevederile art. pct. 9 lit. d), pct. 14-15 din Regulamentul cu

privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2001, invocă că la

cererea pentru stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în cazul

persoanelor angajate în cîmpul muncii se anexează extrasul din ordinul de acordare a

concediului pentru îngrijirea copilului. În cazul în care la cerere nu sunt anexate toate

actele necesare, solicitantul are dreptul să prezinte documentele care lipsesc, în

termen de o lună din data înregistrării cererii, iar dacă acest termen este depășit Casa

Teritorială de Asigurări Sociale este în drept de a refuza stabilirea indemnizației.

Prin urmare, susține că la emiterea deciziei instanța de apel a ignorat

prevederile legislației în vigoare și a lăsat fără apreciere faptul că intimata nu a

prezentat nici un extras din ordin de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului

de la angajatul său notarul Natalia Malîșenco, cu atît mai mult că la data de 22

februarie 2014, notarul Malîșenco Natalia a decedat, iar concediul de maternitate al

intimatei a expirat la data de 04 octombrie 2013.

Consideră recurentul că intimata cunoscînd despre imposibilitatea obținerii

ordinului cu privire la acordarea concediului pentru îngrijirea copilului din motivul

suspendării activității notarului, urma să se conducă de art. 18 alin. (2) al Legii

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr. 289 - XV din 22 iulie 2004 care stipulează că de indemnizația

lunară pentru creșterea copilului beneficiază, la cerere, opțional: unul dintre părinți,

bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și

tutorele, dacă sunt asigurate și îndeplinesc condițiile de realizare a stagiului de

cotizare prevăzute la art.6 alin.(1), (2) sau (3).

Însă de facto, intimata și-a realizat acest drept doar din 01 august 2014 cînd

indemnizația lunară pentru creșterea copilului a fost stabilită tatălui acestuia, fapt

confirmat însăși de către intimată.

Este de părerea că prima instanță, examinînd cauza corect a apreciat faptul că

Casa Națională de Asigurări Sociale a acționat în limitele împuternicirilor sale și

justificat s-a ghidat de prevederile art.18, alin.(1) al Legii nr.289-XIV din 2 iulie 2004

prin care este stabilit că de indemnizația pentru creșterea copilului pot beneficia doar

acei asigurați care se află în concediu pentru îngrijirea copilului, care potrivit

legislației muncii se acordă de către angajator.

Sau, indică recurentul că ținînd cont de faptul că raportul de muncă al intimatei

a încetat din motive ce nu depind de voința sa (decesul angajatorului) se prezumă că

din momentul încetării raportului de muncă intimata nici nu este persoană asigurată al

sistemului public de asigurări sociale prin prisma art.4 al Legii sistemului public de

asigurări sociale nr.489-XIV din 08 iulie 1999.

Or, în cazul în care, persoana nu mai este angajată în baza unui contract

individual de muncă, dînsa își pierde statutul de persoană asigurată și în așa situație

intimata poate beneficia de indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului pînă la

vîrsta de 1,5 ani ca persoană neasigurată, însă intimata a refuzat de a beneficia de

acest tip de indemnizație.

Mai menționează recurentul că, legislația în vigoare nu oferă răspuns la

modalitatea și procedura de a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului, în

situația în care, angajatorul, persoană fizică, a decedat pînă la emiterea ordinului de

acordare a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului, însă oferă posibilități

de a beneficia de indemnizația respectivă prin prisma altor subiecți de drept (tată,

bunel, bunică , o altă rudă), care se stabilește pentru creșterea aceluiași copil, în speță

pentru Costin Leonard, or în situația în care indemnizația respectivă pentru copilul

Costin Leonardo a fost stabilită tatălui, Costin Natalia a beneficiat și s-a bucurat de

această posibilitate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 04 mai 2016, împotriva deciziei instanție de apel din 05

aprilie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Casa Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță