2rac-9/17 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2rac-9/17 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: R. Țurcanu dosarul nr. 2rac-9/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Moldasig”,

reprezentată de avocatul Parasii Rostislav,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Moldasig” împotriva Întreprinderii de Stat „Moldatsa” cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Moldasig” și menținută

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 martie 2016, prin care acțiunea

a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 05 ianuarie 2016, SA „Moldasig”, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS ,,Moldatsa” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 12 aprilie 2013, SA „Moldasig” a

încheiat cu ÎS ,,Moldatsa”, Contractul de asigurare de accidente cu nr. AAPJ/13-40.

Susține că în conformitate cu pct. 1.1 din contractul sus menționat, asiguratorul

se obligă să asigure interesele patrimoniale ale angajaților asiguratului, care țin de

reducerea veniturilor și cheltuielilor suplimentare legate de pierderea capacității de

muncă sau deces ca urmare a unui accident, pe când asiguratul se obligă să achite în

termen prima de asigurare.

Menționează că potrivit pct. 5.1 din Contractul de asigurare de accidente cu

nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 a fost semnat pe un termen de 12 luni, iar în

pct. 2.1 a fost stipulat că prima de asigurare totală constituie suma de 457 900 lei.

Afirmă că în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea cu privire la asigurări

nr. 407 din 21 decembrie 2006, prima de asigurare reprezintă suma pe care asiguratul

este obligat să o plătească asigurătorului, la eliberarea poliței de asigurare, în modul

și în termenul prevăzut de contractul de asigurare, în schimbul preluării de către

asigurător a riscului asigurat.

În acest context, relevă că potrivit pct. 2.2 din contractul sus menționata, prima

de asigurare în mărime de 457 900 lei se achită în patru tranșe: prima tranșă-

114 475 lei până la 16 aprilie 2013, a doua tranșă-114 475 lei până la 16 iulie 2013, a

treia tranșă-114 475 lei până la 16 octombrie 2013, a patra tranșă-114 475 până la

16 ianuarie 2014.

Remarcă că la momentul actual ultima tranșă nu a fost achitată în detrimentul

faptului că s-a întreprins toate măsurile posibile pentru a rezolva litigiul dat pe cale

amiabilă.

În acest sens menționează că la data de 14 ianuarie 2015, ÎS ,,Moldatsa” a

confirmat încheierea contractului de asigurare nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 și a

solicitat o perioadă de maxim 14 zile calendaristice pentru achitarea restanței.

Astfel, indică că la data de 13 februarie 2014, SA „Moldasig” a informat

ÎS ,,Moldatsa” despre expirarea termenului solicitat la data de 14 ianuarie 2015, iar la

data de 06 martie 2014, ÎS ,,Moldatsa” a comunicat despre faptul că a primit decizia

de a nu achita ultima tranșă, manifestându-și intenția de reziliere a Contractului de

asigurare nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013.

La fel, relevă că prin scrisorile din 18 martie 2014 și 02 aprilie 2014,

ÎS ,,Moldatsa” a refuzat categoric să achite datoria formată.

Își întemeiază pretențiile în baza prevederilor art. 8, art. 512, art. 514, art. 572,

art. 666 alin. (1), art. 1301, art. 1303, art. 1313, art. 1316 Cod civil.

Solicită încasarea de la ÎS ,,Moldatsa” în beneficiul SA „Moldasig” a datoriei

în sumă totală de 114 475 lei în baza Contractului de asigurare nr. AAPJ/13-40 din

12 aprilie 2013 și a taxei de stat în mărime de 3 434,25 lei, iar în total suma de

117 909,25 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 martie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SA „Moldasig” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 octombrie 2016, SA „Moldasig”, reprezentată de avocatul

Parasii Rostislav a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă casării.

Invocă că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a apreciat arbitrar

probele.

În susținerea opiniei enunțate, a indicat că la data de 12 aprilie 2013,

SA „Moldasig”, în calitate de asigurator a încheiat cu ÎS ,,Moldatsa” în calitate de

asigurat, Contractul de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40, prin care asiguratorul

s-a obligat să asigure interesele patrimoniale ale angajaților asiguratului, care au ținut

de reducerea a veniturilor și cheltuielilor suplimentare legate de pierderea capacității

de muncă sau deces ca urmare a unui accident, iar asiguratul s-a obligat să achite în

termen prima de asigurare.

Menționează că contractul respectiv a fost semnat pe un termen de 12 luni și a

fost valabil de la 16 aprilie 2013 până la 15 aprilie 2014.

Relevă că potrivit pct. 2.2 din Contractul de asigurare de accidente nr.

AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013, părțile au convenit că prima de asigurare în mărime

de 457 900 lei, va fi achitată în patru tranșe egale a câte 114 475 lei.

În contextul dat, remarcă că ÎS ,,Moldatsa” a achitat potrivit graficului stabilit

primele trei tranșe, însă a patra tranșă în suma de 114 475 lei, care urma a fi

transferată pe conturile SA „Moldasig” până la data de 16 ianuarie 2014, nu a fost

achitată de către ÎS ,,Moldatsa”.

Consideră eronată concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu referire la faptul

că la data de 14 ianuarie 2014 între SA „Moldasig” și ÎS ,,Moldatsa” deja nu existau

relații contractuale, or prin scrisoarea nr. 21 din 14 ianuarie 2014, ÎS ,,Moldatsa” a

solicitat doar amânarea efectuării plăților în baza contractului încheiat cu

SA „Moldasig” pe un termen de 14 zile și nu a refuzat să execute prevederile

contractuale, și în scrisoarea în cauză nu se menționează nimic despre rezilierea

contractului între părți.

Sub acest aspect, susține că ÎS ,,Moldatsa” prin scrisoarea nr. 197 din 06 martie

2014 a informat SA „Moldasig” despre intenția de a rezilia Contractul de asigurare de

accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013.

Cu referire la prevederile art. 1323, art. 1324 Cod civil, invocă că prima

instanță eronat a ajuns la concluzia că ÎS ,,Moldatsa” nu urmează să achite ultima

tranșă a primei de asigurare în mărime de 114 475 lei.

Prin urmare, consideră că prevederile sus menționate stabilesc consecințele

întârzierii achitării de către asigurat a primei de asigurare și anume eliberarea

asiguratorului de obligația sa, și dreptul asiguratorului de a rezilia contractul de

asigurare, însă nu stabilesc rezilierea automată a contractului.

La fel, apreciază ca fiind neîntemeiate concluziile instanțelor inferioare și în

partea ce ține de stabilirea faptului că efectele juridice ale Contractului de asigurare

de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 au încetat odată cu sistarea plății

celei de a patra tranșe în baza art. 18 alin. (1) din Legea cu privire la asigurări nr. 407

din 21 decembrie 2006.

Totodată, consideră că actul de verificare din 16 ianuarie 2014, invocat drept

dovada că ÎS ,,Moldatsa” are datorii față de SA „Moldasig” în mărime de numai

154 lei, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 121, art. 122 CPC, deoarece în

acesta nu se indică de către cine a fost semnat și care nu se regăsește în contabilitatea

SA „Moldasig”.

În același timp, invocând prevederile art. 3 alin. (1) și art. 19 alin. (1) lit. g)

art. 19 alin. (12) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, susține că factura

nr. WH 0645170 din 16 ianuarie 2014 prin care se indică inexistența datoriei ÎS

,,Moldatsa” față de SA „Moldasig”, nu corespunde prevederilor legale, deoarece nu

este semnată de către conducătorul și contabilul-șef al SA „Moldasig”, mai mult ca

atât această factură nu a fost semnată și nici de conducătorul ÎS ,,Moldatsa”.

Din această perspectivă, subliniază că factura sus menționată este un document

primar și nu atestă faptul că sumele indicate în aceasta au fost de facto transferate, or

faptul transferului mijloacelor financiare se atestă prin ordinele de plată sau alte

documente eliberate de bancă.

Prin referința depusă din 06 decembrie 2016, intimatul ÎS ,,Moldatsa” a invocat

dezacordul cu recursul declarat, considerându-l neîntemeiat și pasibil de a fi declarat

inadmisibil, invocând că deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe sunt

întemeiate și legale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 29 iunie 2016 a

fost expediată în adresa recurentului SA „Moldasig” la 08 august 2016, fapt ce se

confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 7760 (f. d. 174) și recepționată de acesta la

11 august 2016, fapt ce se confirmă prin ștampila cu numărul de intrare 3588,

aplicată pe copia scrisorii de însoțire (f. d. 181).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 10 octombrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către SA „Moldasig” este întemeiat și urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

a acțiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva ÎS ,,Moldatsa”, SA „Moldasig” a

solicitat încasarea de la ÎS ,,Moldatsa” în beneficiul SA „Moldasig” a datoriei în

sumă totală de 114 475 lei în baza Contractului de asigurare nr. AAPJ/13-40 din

12 aprilie 2013 și a taxei de stat în mărime de 3 434,25 lei, iar în total suma de

117 909,25 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în speță, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii și respingerii acesteia, drept motiv invocând că Contractul de

asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 a fost reziliat în temeiul

art. 1323, art. 1324 Cod civil, astfel că efectele juridice ale contractului de asigurare

au încetat odată cu sistarea plății celei de a patra tranșe, soluție care a fost menținută

și de instanța de apel.

În susținerea soluției date, instanțele de judecată s-au referit la faptul că

asiguratul ÎS ,,Moldatsa” prin scrisoarea nr. 197 din 06 martie 2014 a anunțat

asiguratorul SA „Moldasig” cu privire la decizia luată de a sista achitarea celei de a

patra tranșe a primei de asigurare în sumă de 114 475 lei și intenția de a rezilia

anticipat Contractul de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră, însă, că la soluționarea pricinii, fiind stabilite pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, concluziile

instanțelor de judecată și soluția dată în sensul respingerii acțiunii sunt incorecte, fapt

ce rezultă din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios în coroborare cu materialul probator prezentat de părți.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat cu certitudine faptul că la data de

12 aprilie 2013, între ÎS ,,Moldatsa” în calitate de asigurat și SA „Moldasig”, în

calitate de asigurător a fost încheiat Contractul de asigurare de accidente nr.

AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013, având ca obiect asigurarea intereselor patrimoniale

ale angajaților asiguratului legate de reducerea (temporară sau constată) a veniturilor

și (sau) cheltuielilor suplimentare legate de pierderea capacității de muncă sau deces,

ca urmare a unui accident. Numărul total de persoane asigurate constituie 320, cu

termenul de valabilitate de 12 luni, de la orele 00:00, 16 aprilie 2013 până la orele

24:00, 15 aprilie 2014. (f. d. 9-22).

Potrivit pct. 2.1 și pct. 2.2 din Contractul sus menționat, a fost stabilită prima

de asigurare în sumă de 457 900 lei, fiind convenit asupra ordinii achitării acesteia și

anume achitarea în patru tranșe egale: prima tranșă-114 475 lei până la 16 aprilie

2013, a doua tranșă-114 475 lei până la 16 iulie 2013, a treia tranșă-114 475 lei până

la 16 octombrie 2013 și a patra tranșă-114 475 lei până la 16 ianuarie 2014 (f. d. 9).

La 25 iunie 2013, între ÎS ,,Moldatsa” în calitate de asigurat și SA „Moldasig”,

în calitate de asigurător a fost încheiat Acordul adițional nr. 1 la Contractul de

asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013, prin care conform

notificărilor primite la data de 29 mai 2013 de la ÎS ,,Moldatsa” a fost introduse în

lista personalului asigurat încă 3 persoane pentru care se achită o primă suplimentară

în sumă de 2 610 lei, calculată pentru perioada rămasă de valabilitate a contractului

(f. d. 23).

La 09 octombrie 2013, între ÎS ,,Moldatsa” în calitate de asigurat și

SA „Moldasig”, în calitate de asigurător fost încheiat Acordul adițional nr. 2 la

Contractul de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013, prin care

conform notificărilor primite la ÎS ,,Moldatsa” la data de 04 octombrie 2013, cu nr.

de înregistrare 848, au fost excluse din lista persoanelor asigurate-colaboratorii

conform listei indicate în număr de 18 persoane și introduse în lista personalului

asigurat, încă 19 persoane conform listei indicate în număr de 19 persoane, cu

achitarea primei de asigurare suplimentare în mărime de 492 lei (f. d. 24-24).

Materialele cauzei denotă că prin Ordinul de plată nr. 463 din 17 aprilie 2013,

ÎS ,,Moldatsa” a achitat SA „Moldasig” plata pentru prima tranșă pentru asigurarea

de accidente conform contractului de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din

12 aprilie 2013 în sumă de 114 475 lei și la data de 16 iulie 2013 prin Ordinul de

plată nr. 873 a fost achitată suma celei de a doua tranșă în mărime de 114 475 lei, iar

la data de 16 octombrie 2013 a fost efectuată plata pentru a treia tranșă în mărime de

114 475 lei (f. d. 85-87).

În speță este incontestabil și faptul că la data de 14 ianuarie 2014,

ÎS ,,Moldatsa” a expediat în adresa SA „Moldasig” scrisoare cu nr. 21, prin care a

solicitat amânarea efectuării plății din motive organizatorice în baza Contractului de

asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 și în baza Contractului de

asigurare facultativă a sănătății nr. AFAM 127 din 12 aprilie 2013 în valoare totală de

353 675 lei, dintre care plată conform contractului nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie

2013 constituie 114 475 lei, pe o perioadă de maximum 14 zile calendaristice (f. d.

29).

Prin scrisoarea nr. 649 din 13 februarie 2014, SA „Moldasig” a informat

ÎS ,,Moldatsa” că conform scrisorii nr. 21 din 14 ianuarie 2014, perioada de amânare

celei de a patra tranșe în baza Contractului de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40

din 12 aprilie 2013 a expirat, însă suma necesară nu a fost achitată (f. d. 78).

Prin scrisoarea nr. 197 din 06 martie 2014, ÎS ,,Moldatsa” a comunicat

SA „Moldasig” despre luarea deciziei de a sista achitarea celei de a patra tranșe și

prin urmare, intenționează să rezilieze anticipat Contractului de asigurare de

accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 (f. d. 79).

Conform art. 734 alin. (1) și alin. (2) Cod civil, părțile își pot rezerva în mod

expres prin contract dreptul de rezoluțiune a contractului. Acordul privind

rezoluțiunea contractului trebuie să fie încheiat în forma cerută pentru contract dacă

din lege, contract sau uzanțe nu rezultă altfel.

În conformitate cu art. 747 alin. (1) și alin. (2) Cod civil, rezilierea operează

numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere,

art. 734, 735, 737, 741-746 se aplică în modul corespunzător.

Conform art. 748 alin. (1) Cod civil, dacă motivul rezilierii constă în

neexecutarea unei obligații contractuale, rezilierea este admisibilă numai la expirarea

fără rezultat a unui termen de remediere (termen de grație) sau după o somație rămasă

fără efect. Dispozițiile art. 709-711 se aplică în modul corespunzător.

În sensul normei citate, este de înțeles că rezilierea contractului de asigurare

reprezintă desfacerea acestuia pe viitor, datorită neexecutării obligației uneia dintre

părți din cauze ce-i sunt imputabile.

Potrivit pct. 4.1.1. din Contractului de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40

din 12 aprilie 2013, în perioada de validitate a contractului asiguratul are dreptul să

rezilieze contractul de asigurare înainte de termen, informându-l despre aceasta în

scris pe asigurător în mod obligatoriu, cu cel târziu 30 de zile înainte de data

presupusă a rezilierii.

În conformitate cu art. 1323 alin. (1) și alin. (2) Cod civil, în cazul în care una

din tranșele primei de asigurare nu este plătită, dacă a fost convenită plata în tranșe a

acesteia, asigurătorul poate stabili asiguratului, pe cheltuiala acestuia, un termen de

plată de 2 săptămâni. Trebuie precizată, în acest caz, consecința juridică a neplății în

termen. Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), se produce cazul

asigurat, iar în momentul producerii asiguratul este în întârziere cu plata primei sau a

dobânzilor datorate, asigurătorul este eliberat de obligația sa.

În sensul normei citate, este de înțeles că prin contractul de asigurare părțile pot

stabili prime de asigurare unice sau periodice. Primele periodice se plătesc eșalonat în

timp pentru întreaga durată a asigurării. În cazul în care asigurat întârzie cu plata unei

transe a primei periodice, asigurătorul poate stabili un termen de 2 săptămânii pentru

achitarea acesteia. Termenul de 2 săptămâni este denumit termen de păsuire.

Termenul de păsuire este termenul pe care asigurătorul îi poate acorda

asiguratului pentru plata tranșelor de primă restante, pentru ca raporturile de asigurare

să poată continua și, deci, să nu fie reziliat contractul de asigurare.

Prin urmare, se constată a fi neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată

precum că Contractul de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 a

fost reziliat în temeiul art. 1323, art. 1324 Cod civil, astfel că efectele juridice ale

contractului de asigurare au încetat odată cu sistarea plății celei de a patra tranșe în

mărime de 114 475 lei.

Or, însăși din materialele cauzei rezultă că ÎS ,,Moldatsa” până la data de

06 martie 2014, nu a manifestat intenția de a rezilia Contractul de asigurare de

accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 (f. d. 79).

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține că la data de 14 ianuarie

2014, ÎS ,,Moldatsa” nu a manifestat intenția de reziliere a contractului, dar a solicitat

amânării efectuării plății din motive organizatorice în baza Contractului de asigurare

de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 în sumă de 114 475 lei pe o perioadă

de maximum 14 zile calendaristice (f. d. 29), astfel încât termenul pe care

asigurătorul l-a acorda asiguratului pentru plata tranșei de primă restantă nu constituie

un motiv de eschivare de la plata acesteia.

În circumstanțele relatate necesită a fi menționat și faptul că art. 18 alin. (1)

lit. a) din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006, care indică că

contractul de asigurare încetează de drept prin acordul părților, precum și la

neachitarea de către asigurat a primei de asigurare în mărimea și în termenul stabilit,

nu este incident speței, deoarece se referă la încetarea contractului de asigurare și nu

la rezilierea contractului de asigurare, pe când în cazul dat se invocă rezilierea

contractului de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013 din

momentul sistării plății primei de asigurare (f. d. 81).

Cu atât mai mult rezilierea contractului de asigurare operează pe viitor, datorită

neexecutării obligației uneia dintre părți din cauze ce-i sunt imputabile.

Așa fiind, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1324 Cod civil, care

statuează că în cazul în care asiguratul se află în întârziere cu plata unei transe a

primei de asigurare, asigurătorul poate rezilia contractul cu respectarea unui termen

de preaviz de o lună, astfel încât norma în cauză stabilește consecințele ce se produc

în cazul neachitării unei tranșe a primei de asigurare de către asigurat, și anume

rezilierea contractului de către asigurător, însă în cazul dat asiguratorul

SA „Moldasig” nu a făcut nici o declarație scrisă adresată asiguratorului cu privire la

rezilierea contractului asiguratului ÎS ,,Moldatsa”.

Conform art. 1301 Cod civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să

plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la

producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terț (beneficiarului asigurării) suma

asigurată ori despăgubirea, în limitele și în termenele convenite.

Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

În conformitate cu art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Astfel, raportând la caz prevederile sus menționate, reieșind din constatările

relatate și având în susținere dispozițiile art. 572 alin. (2) Cod civil, care

reglementează condițiile generale de executare a obligațiilor și statuează că obligația

trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit, este întemeiată acțiunea SA „Moldasig”, or la caz s-a stabilit incontestabil că

ÎS ,,Moldatsa” nu a achitat SA „Moldasig” datoria în sumă de 114 475 lei cu titlu de

tranșa primei de asigurare conform contractului de asigurare de accidente

nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013.

În cazul dat nu are relevanță nici referirea instanțelor ierarhic inferioare la

Actul de verificare a decontărilor reciproce la situația din 16 ianuarie 2014 (f. d. 94)

și factura Seria WH nr. 0645170 din 16 ianuarie 2014 (f. d. 92), prin care se atestă

achitarea celei de a patra tranșe primei de asigurare în mărime de 114 475 lei, or prin

prisma dispozițiilor art. 118 CPC, actul de decontare și factura în cauză nu pot fi

apreciat în calitate de probe, deoarece acestea nu sunt confirmate prin alte mijloace

de probațiune.

În susținerea concluziei date, instanța de recurs reține și faptul că în Actul de

verificare a decontărilor reciproce la situația din 16 ianuarie 2014 nu se indică de

către cine a fost semnat din partea SA „Moldasig”, circumstanță în care acest mijloc

de probă este apreciat critic.

La acest capitol se mai reține și faptul că la materialele cauzei nu se regăsește

nici ordinul de plată prin care sar confirma stingerea datoriei prin achitarea celei de a

patra tranșe a primei de asigurare în mărime de 114 475 lei față de SA „Moldasig” de

către ÎS ,,Moldatsa”.

De altfel, în cauză sunt incidente și prevederile art. 19 alin. (12) din Legea

contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, care indică că documentele de casă, bancare

și de decontare, datoriile financiare, comerciale și calculate pot fi semnate

unipersonal de conducătorul entității ori de două persoane cu drept de semnătură:

prima semnătură aparține conducătorului sau altei persoane împuternicite, a doua -

contabilului-șef sau altei persoane împuternicite. Semnăturile pe documentele

menționate, după caz, se confirmă prin aplicarea ștampilei entității respective. În lipsa

funcției de contabil-șef, semnătura pe documentele menționate se aplică de

conducătorul entității respective sau de altă persoană împuternicită.

În circumstanțele relevante și conform normelor de drept material enunțate,

Completul Colegiului, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră neîntemeiate hotărârile instanțelor inferioare în cazul

din speță, acestea urmând a fi casate, iar acțiunea SA „Moldasig” urmînd a fi admisă

cu încasarea din în beneficiul SA „Moldasig” a datoriei, ce constituie cea de a patra

tranșă a primei de asigurare, din contul ÎS ,,Moldatsa” în mărime de 114 475 lei

conform contractului de asigurare de accidente nr. AAPJ/13-40 din 12 aprilie 2013.

Totodată, în conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de

cauză cheltuielile de judecată.

Prin acțiunea înaintată, recurentul a solicitat încasarea de la intimat și a

cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat.

Din ordinul de plată anexat la materialele dosarului rezultă că recurentul a

achitat taxa de stat pentru examinarea cauzei în prima instanță în sumă de 3434,25 lei

(f. d. 3).

Astfel, suma totală a cheltuielilor de judecare a pricinii constituie 3434,25 lei,

suma care urmează a fi încasată în beneficul recurentului SA „Moldasig” din contul

intimatului ÎS ,,Moldatsa”.

Față de cele ce preced și fiind cert că circumstanțele pricinii au fost constatate

de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea

suplimentară a careva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat,

de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și a emite o

nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Moldasig”,

reprezentată de avocatul Parasii Rostislav.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 martie 2016, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Moldasig” împotriva

Întreprinderii de Stat „Moldatsa” cu privire la încasarea datoriei și se emite o nouă

hotărâre prin care:

Se admite acțiunea Societății pe Acțiuni „Moldasig” împotriva Întreprinderii de

Stat „Moldatsa” cu privire la încasarea datoriei.

Se încasează din contul Întreprinderii de Stat „Moldatsa” în beneficiul

Societății pe Acțiuni ,,Moldasig” suma de 114 475 (una sută paisprezece mii patru

sute șaptezeci și cinci) lei cu titlu de datorie și suma de 3434,25 (trei mii patru sute

treizeci și patru) lei 25 bani cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva