2rac-250/18 — incasarea datoriei si cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei si cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-250/18 — incasarea datoriei si cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2rac-250/18
prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (A. Braga)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan)
ÎNCHEIERE
11 iulie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Întreprinderea de Stat „MoldATSA”, reprezentată de avocatul Josan Vasile,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de
Asigurări ”Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii de
Stat „MoldATSA” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
admis apelul declarat de Societate pe Acțiuni „Moldasig”, a fost casată hotărârea
din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și a fost emisă o
hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost admisă,
c o n s t a t ă:
La 05 ianuarie 2016 CA „Moldasig” SRL a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ÎS „MoldATSA” privind încasarea datoriei în mărime de
239 200 de lei în baza contractului de asigurare nr. AF AM-127 din 12.04.2013 și a
taxei de stat în mărime de 7176 de lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 12 aprilie 2013 CA
„Moldasig” SA a încheiat cu ÎS „MoldATSA” un contract de asigurare facultativă a
sănătății nr. AF AM-127. În conformitate cu pct. 1.1 din contract, asigurătorul se
obligă să asigure interesul patrimonial al persoanei asigurate, care prevede achitarea
de către asigurător a cheltuielilor legate de asistență medicală prestată acesteia la
survenirea cazului de asigurare, pe când asiguratul se obligă să achite în termen
prima de asigurare.
Conform pct. 4.1., contractul nr. AF AM-127 a fost semnat pe un termen de 12
luni.
Pct. 3.4. din contractul nr. AF AM-127 prevede că mărimea primei de
asigurarea pentru deservirea a 320 de persoane asigurate va constitui 956 800 de lei
sau 2 990 de lei/persoană și se transferă la contul de decontare a asiguratorului în
patru rate egale. Conform aceluiași punct, prima de asigurare constituie 956 800 de
lei și se achită în patru tranșe: prima tranșă – 239 200 de lei - până la 16.04.2013; a
doua tranșă – 239 200 de lei - până la 16.07.2013; a treia tranșă – 239 200 de lei -
până la 16.10.2013; a patra tranșă – 239 200 de lei - până la 16.01.2014.
Reclamantul a susținut că ultima tranșă nu a fost achitată, în detrimentul
faptului că s-au întreprins toate măsurile posibile pentru a soluționa pe cale amiabilă
litigiul dat.
Astfel, la 14.01.2015 CA „Moldasig” SA, prin intermediul unei reclamații, a
solicitat o perioadă de maxim 14 zile calendaristice pentru a achita restanța.
Ulterior, la 13.02.2014 CA „Moldasig” SA a informat ÎS „MoldATSA” despre
expirarea termenului solicitat la data de 14.01.2015.
La 06.03.2014 ÎS „MoldATSA” a informat despre faptul că au primit decizia
de a nu achita ultima tranșă, manifestându-și intenția de reziliere a contractului de
asigurare nr. AF AM-127 din 12 aprilie 2013.
Prin acțiunea depusă reclamantul a menționat că prin scrisorile din 18.03.2014
și 02.04.2014 ÎS „MoldATSA” a refuzat achitarea datoriilor formate.
Prin hotărârea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău
acțiunea înaintată de CA „Moldasig” SRL a fost respinsă.
La 01 decembrie 2016 CA „Moldasig” SA a declarat apel împotriva hotărârii
din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău și a solicitat casarea
ei cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin
încheierea din 21 septembrie 2017, a fost admis apelul declarat de CA „Moldasig”
SA, a fost casată hotărârea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.
Chișinău și a fost emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii; s-a încasat de la ÎS
„MoldATSA” în beneficiul CA „Moldasig” SA suma de 239 200 de lei cu titlu de
datorie și suma de 13 552 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei de
stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că în cursul judecării cauzei cu
certitudine s-a stabilit că ÎS ,,MoldATSA” nu a achitat către CA „Moldasig” SA
datoria în sumă de 239 200 de lei cu titlu de tranșa a primei de asigurare conform
contractului de asigurare facultativă a sănătății nr. AFAM-127 din 12.04.2013.
Instanța de apel a constatat că este neîntemeiată concluzia primei instanțe, puse
la baza respingerii acțiunii, precum că contractul de asigurare facultativă a sănătății
nr. AFAM-127 din 12.04.2013 a fost reziliat, dat fiind că prin materialele cauzei se
confirmă că ÎS ,,MoldATSA” până la data de 06 martie 2014 nu a manifestat în
modul și forma cerută de lege intenția de a rezilia contractul de asigurare facultativă
a sănătății din 12.04.2013.
La 04 mai 2018 ÎS „MoldATSA”, reprezentată de avocatul Josan Vasile, a
declarat recurs împotriva deciziei din 06 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată. La fel, a invocat aprecierea arbitrară a probelor și
interpretarea eronată a legii.
În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la
data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului
copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada
2
recepționării acesteia. Totodată, se atestă că la 18 aprilie 2018 reprezentantul ÎS
„MoldATSA” a facut cunoștință cu materialele dosarului (f.d. 245 vol. I). Prin
urmare, recursul declarat la 04 mai 2018 este depus în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Întreprinderea de Stat
„MoldATSA”, reprezentată de avocatul Josan Vasile, în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat
„MoldATSA”, reprezentată de avocatul Josan Vasile, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
3
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „MoldATSA”,
reprezentată de avocatul Josan Vasile.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „MoldATSA”, reprezentată de
avocatul Josan Vasile se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
4