2rac-462/18 — încasarea despăguririi de asigurare și cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-462/18 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Stratan Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci ÎNCHEIERE 14 noiembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Nicolae Craiu Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, în cauza civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „Arbomax” împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din data de 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, s-a menținut hotărârea din data de 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, constată: La 01 noiembrie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Arbomax” (în continuare SRL „Arbomax”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig” (în continuare SA „Moldasig”), prin care a solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 505 711 lei, cheltuielilor de judecată suportate la achitarea taxei de stat în cuantum de 15 171,53 lei și de asistență juridică în cuantum de 50 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că între SRL „Arbomax” și SA „Moldasig” a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice. Astfel, în urma încheierii contractului menționat, a fost eliberată polița- contract de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice seria B_AIC/15, nr. 1045, valabilă pentru perioada de la 17 decembrie 2015 până la 17 decembrie 2016, prin care a fost asigurat depozitul pentru cereale, cu numărul cadastral 4502102.300, cu suprafața de 1700,7 m.p., situat în s. Ghindești, r-l. Florești.

SRL „Arbomax” a menționat că la 19 iunie 2016 s-a produs cazul asigurat prevăzut de contractul de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice și anume în urma calamității naturale sub formă de furtună și vânt puternic, a fost descoperit acoperișul depozitului, asigurat prin polița-contract de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice serie B_AIC/15 nr. 1045, iar ploaia a inundat cerealele. 1 SA „Moldasig” a fost informat despre producerea cazului asigurat, iar la data de 07 iulie 2016 comisarul de avarii al SA „Moldasig” a refuzat să întocmească procesul-verbal de constatare a daunelor cauzate bunurilor în urma furtunii. Motivul refuzului întocmirii procesului - verbal de constatare a daunelor cauzate a fost informarea tardivă a asiguratorului despre cazul asigurat.

Reclamanta a indicat că în conformitate cu pct. 5.4 din contractul de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice, termenul de informare a asiguratorului convenit a fost de două zile, iar potrivit art. 5 alin. (3) din Legea cu privire la asigurări, neinformarea asiguratorului despre survenirea cazului asigurat nu constituie temei pentru refuzul asiguratorului de a plăti despăgubirea de asigurare. SRL „Arbomax” a mai indicat că pe cont propriu a efectuat lucrări de reparație, iar conform contractului de prestări lucrări nr. 8/C din 08 iulie 2016, suma lucrărilor a constituit 530 711 lei. Astfel, dauna totală constituie suma de 505 711 lei, suma reieșind din faptul că potrivit poliței-contract, suma asigurată este de 2 500 000 lei, iar franșiza de 1 % din suma asigurată.

Prin hotărârea din data de 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Arbomax”, s-a încasat de la SA ,,Moldasig” în beneficiul SRL „Arbomax” suma de 505 711 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 15 171,53 lei cu titlu de taxă de stat achitată și suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. (f.d. 162, 164-171, vol.I) Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 29 mai 2018 a respins apelul declarat de către SA „Moldasig”, a menținut hotărârea din data de 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. ( f.d.

207, 208-215, vol.I) Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 14 august 2018 a declarat recurs SA ,,Moldasig”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii și încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea taxelor de stat la depunerea apelului în mărime de 11 378,50 lei și la depunerea recursului în mărime de 7 585,67 lei. ( f.d.2-9, vol.II) În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele de judecată nu au aplicat lega care urma să fie aplicată, au interpretat eronat normele de drept material. Indică că instanțele de judecată nu au verificat argumentele invocate de recurent și nu au examinat multiaspectual, în ansamblu și interconexiunea probelor prezentate, nu au intrat în esența raporturilor juridice.

Instanțele de judecată au reținut că la caz asiguratul nu era obligat să păstreze bunurile păgubite în starea în care s-a aflat după producerea riscului asigurat, ori această obligație nu este obligatorie în cazul în care aceasta contravine considerentelor de securitate sau de diminuare a mărimii pagubei. La caz, argumentele instanțelor de judecată sunt în contradictoriu cu circumstanțele cauzei, ori conform contractului de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice a fost asigurat depozitul ca bun imobil și nicidecum bunurile din interiorul depozitului. Mai menționează că instanțele de judecată incorect au calificat evenimentul care a avut loc la data de 19 iunie 2016 ca caz asigurat, ori la materialele cauzei nu 2 a fost prezentată nici o probă ce ar confirma că fenomenul natural din data de 18 iunie 2016 spre 19 iunie 2016 este o furtună.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 29 mai 2018, confirmare privind recepționarea acesteia de către SA ,,Moldasig”, la materialele dosarului lipsește. În aceste circumstanțe recursul depus la data de 14 august 2018 de către SA ,,Moldasig”, se consideră a fi depus în termen. Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SA ,,Moldasig”, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4). Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul 3 trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către SA ,,Moldasig”, asemenea aspecte nu se regăsesc. În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA ,,Moldasig”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul, declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Moldasig”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Nicolae Craiu Maria Ghervas 4