2rac-462/18 — încasarea despăguririi de asigurare și cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-462/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Stratan

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Moldasig”,

în cauza civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „Arbomax”

împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig” cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, s-a

menținut hotărârea din data de 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

constată:

La 01 noiembrie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Arbomax” (în

continuare SRL „Arbomax”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății pe Acțiuni „Moldasig” (în continuare SA „Moldasig”), prin care a

solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 505 711 lei, cheltuielilor

de judecată suportate la achitarea taxei de stat în cuantum de 15 171,53 lei și de

asistență juridică în cuantum de 50 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că între SRL „Arbomax”

și SA „Moldasig” a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a bunurilor

persoanelor juridice.

Astfel, în urma încheierii contractului menționat, a fost eliberată polița-

contract de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice seria B_AIC/15,

nr. 1045, valabilă pentru perioada de la 17 decembrie 2015 până la 17 decembrie

2016, prin care a fost asigurat depozitul pentru cereale, cu numărul cadastral

4502102.300, cu suprafața de 1700,7 m.p., situat în s. Ghindești, r-l. Florești.

SRL „Arbomax” a menționat că la 19 iunie 2016 s-a produs cazul asigurat

prevăzut de contractul de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice și

anume în urma calamității naturale sub formă de furtună și vânt puternic, a fost

descoperit acoperișul depozitului, asigurat prin polița-contract de asigurare

facultativă a bunurilor persoanelor juridice serie B_AIC/15 nr. 1045, iar ploaia a

inundat cerealele.

1

SA „Moldasig” a fost informat despre producerea cazului asigurat, iar la data

de 07 iulie 2016 comisarul de avarii al SA „Moldasig” a refuzat să întocmească

procesul-verbal de constatare a daunelor cauzate bunurilor în urma furtunii.

Motivul refuzului întocmirii procesului - verbal de constatare a daunelor cauzate a

fost informarea tardivă a asiguratorului despre cazul asigurat.

Reclamanta a indicat că în conformitate cu pct. 5.4 din contractul de asigurare

facultativă a bunurilor persoanelor juridice, termenul de informare a asiguratorului

convenit a fost de două zile, iar potrivit art. 5 alin. (3) din Legea cu privire la

asigurări, neinformarea asiguratorului despre survenirea cazului asigurat nu

constituie temei pentru refuzul asiguratorului de a plăti despăgubirea de asigurare.

SRL „Arbomax” a mai indicat că pe cont propriu a efectuat lucrări de

reparație, iar conform contractului de prestări lucrări nr. 8/C din 08 iulie 2016,

suma lucrărilor a constituit 530 711 lei.

Astfel, dauna totală constituie suma de 505 711 lei, suma reieșind din faptul

că potrivit poliței-contract, suma asigurată este de 2 500 000 lei, iar franșiza de 1 %

din suma asigurată.

Prin hotărârea din data de 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Arbomax”,

s-a încasat de la SA ,,Moldasig” în beneficiul SRL „Arbomax” suma de 505 711

lei, cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 15 171,53 lei cu titlu de taxă de

stat achitată și suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. (f.d.

162, 164-171, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 29 mai 2018 a respins apelul

declarat de către SA „Moldasig”, a menținut hotărârea din data de 12 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. ( f.d. 207, 208-215, vol.I)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 14 august 2018 a declarat

recurs SA ,,Moldasig”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii și încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea

taxelor de stat la depunerea apelului în mărime de 11 378,50 lei și la depunerea

recursului în mărime de 7 585,67 lei. ( f.d.2-9, vol.II)

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele de judecată nu au

aplicat lega care urma să fie aplicată, au interpretat eronat normele de drept

material.

Indică că instanțele de judecată nu au verificat argumentele invocate de

recurent și nu au examinat multiaspectual, în ansamblu și interconexiunea probelor

prezentate, nu au intrat în esența raporturilor juridice.

Instanțele de judecată au reținut că la caz asiguratul nu era obligat să păstreze

bunurile păgubite în starea în care s-a aflat după producerea riscului asigurat, ori

această obligație nu este obligatorie în cazul în care aceasta contravine

considerentelor de securitate sau de diminuare a mărimii pagubei. La caz,

argumentele instanțelor de judecată sunt în contradictoriu cu circumstanțele cauzei,

ori conform contractului de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor juridice a

fost asigurat depozitul ca bun imobil și nicidecum bunurile din interiorul

depozitului.

Mai menționează că instanțele de judecată incorect au calificat evenimentul

care a avut loc la data de 19 iunie 2016 ca caz asigurat, ori la materialele cauzei nu

2

a fost prezentată nici o probă ce ar confirma că fenomenul natural din data de 18

iunie 2016 spre 19 iunie 2016 este o furtună.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 29 mai 2018,

confirmare privind recepționarea acesteia de către SA ,,Moldasig”, la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus la data de 14 august 2018 de către SA

,,Moldasig”, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SA

,,Moldasig”, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

3

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către SA ,,Moldasig”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SA ,,Moldasig”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Moldasig”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4