2rac-188/18 — încasarea restantei la despăgubirea de asigurare, a dobânzii de întârziere si a penalitătii de întârziere

2rac-188/18 — încasarea restantei la despăgubirea de asigurare, a dobânzii de întârziere si a penalitătii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: E. Palanciuc dosarul nr. 2rac-188/18

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iuliana Oprea, Nina Vascan

Victor Burduh, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Moldasig”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Numina” împotriva Societății pe acțiuni „Moldasig”, intervenient

accesoriu Banca comercială „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” societate pe

acțiuni cu privire la încasarea restanței la despăgubirea de asigurare, a dobânzii de

întârziere, a penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Moldasig” și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 15 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La 24 aprilie 2015 SRL „Numina” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldasig”, intervenient accesoriu BC „Mobiasbanca-Groupe

Societe Generale” SA cu privire la încasarea restanței la despăgubirea de asigurare,

a dobânzii de întârziere, a penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 06 iulie 2011, între SRL

„Numina” și SA „Moldasig” a fost încheiat contractul de asigurare benevolă a

bunurilor persoanei juridice nr. AIC/01-1054.

A menționat că, conform pct. 1.1 al contractului de asigurare enunțat, SRL

„Numina” s-a obligat să plătească SA „Moldasig” prima de asigurare în sumă de

13752 de lei, iar SA „Moldasig” s-a obligat să plătească, la producerea riscului

asigurat, SRL „Numina” sau beneficiarului asigurării BC „Mobiasbanca-Groupe

Societe Generale” SA despăgubiri de asigurare în sumă de 8089648 de lei, ceea ce

constituie 40 % din valoarea asigurată a bunurilor în sumă de 20224120 de lei.

A susținut că, la 08 iulie 2011, a achitat pârâtei prima de asigurare în sumă

de 13752 de lei și surplusul de 2183 de lei, în total suma de 15935 de lei, fiindu-i

eliberată polița de asigurare seria AIC/01 nr. 1054, cu termenul de valabilitate din

07 iulie 2011, ora 00.00 pînă la 06 iulie 2012, ora 24.00. Astfel, și-a executat pe

deplin obligațiile contractuale asumate.

A afirmat că, la 24 decembrie 2011, aproximativ la ora 23.40, în depozitul-

secția de producere a societății din str. Zelinski,11, mun. Chișinău, în care au fost

depozitate toate bunurile asigurate prin contractul nr. AIC/01-1054 din 06 iulie

1

2011 în sumă de 20224120 de lei, a avut loc un incendiu, în urma căruia au fost

distruse toate bunurile asigurate, precum și alte bunuri materiale, ce îi aparțineau.

A relevat că, faptul producerii incendiului se confirmă prin încheierea

tehnico-incendiară nr. 50-2011 din 23 ianuarie 2012 a Direcției Salvatori și

Pompieri a Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI și

certificatul nr. 42 din 31 ianuarie 2012, eliberat de Detașamentul Pompieri și

Salvatori Botanica.

A invocat că, la 26 decembrie 2011, Procuratura Botanica, mun. Chișinău a

intentat cauza penală nr. 2014212329, conform elementelor infracțiunii prevăzute

de art. 197 alin. (2) lit. a) din Codul penal. Ulterior, prin ordonanța Procuraturii

Botanica, mun. Chișinău din 21 decembrie 2013 a fost suspendată urmărirea

penală, din motiv că în urma măsurilor întreprinse nu au fost identificate

persoanele care au comis infracțiunea.

Astfel, consideră că, la 21 decembrie 2013, a avut loc pronunțarea actului de

procedură, care definitivează procesul penal și obligă asigurătorul să achite

asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubiri de asigurare în sumă totală

de 8049199,76 de lei.

A declarat că, la 26 decembrie 2011, s-a adresat la SA „Moldasig” cu cerere,

prin care a solicitat constatarea și achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de

8049199,76 de lei și în aceeași zi, a fost întocmit actul de constatare și evaluare a

pagubelor nr. D/AIC/11-24, prin care s-a confirmat faptul producerii incendiului în

noaptea dintre 24 și 25 decembrie 2011 și distrugerii totale a bunurilor asigurate în

valoare de 20224120 de lei, precum și temeinicia achitării sumei asigurate de

8089648 de lei.

A relatat că, s-a adresat către pârâtă cu numeroase cereri, prin care a solicitat

achitarea despăgubirii de asigurare, însă acestea nu au fost executate.

A menționat că, la 17 mai 2013, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldasig” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în avans

în mărime de 50 % și, anume, suma de 4024599,88 de lei, a dobânzii de întârziere

și a penalității de întârziere, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 11 noiembrie 2013 a fost recunoscut ca fiind ilegal refuzul SA „Moldasig” la

plata despăgubirii în avans în urma incendiului produs la 24 decembrie 2011 în

depozitul-secția de producere a SRL „Numina” și au fost încasate din contul SA

„Moldasig” în beneficiul SRL „Numina” despăgubirea de asigurare în avans în

sumă de 4024599,88 de lei (50% din 8049199,76 de lei), penalitatea de întârziere

în sumă de 742427 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 946001,28 de lei și

taxa de stat în sumă de 50000 de lei.

A susținut că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 septembrie 2014 a

fost admis apelul declarat de către SA „Moldasig”, a fost casată hotărârea primei

instanțe în partea încasării dobânzii de întârziere și a fost emisă în această parte o

nouă hotărâre, prin care a fost respinsă această cerință, iar prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 10 decembrie 2014 recursul SA „Moldasig” a fost declarat

inadmisibil.

A afirmat că, la 17 decembrie 2014, a fost executată hotărârea

judecătorească enunțată, însă SA „Moldasig” refuză neîntemeiat să achite suma

restantă la despăgubirea de asigurare.

Solicită încasarea din contul SA „Moldasig” în beneficiul SRL „Numina” a

restanței la despăgubirea de asigurare în sumă de 4024599,88 de lei, a dobânzii de

2

întârziere în sumă de 1258208,51 de lei pentru perioada 22 decembrie 2013 – 22

aprilie 2015, a penalității de întârziere în sumă de 724426,20 de lei (4024599,88 de

lei*0,1 %*180 de zile) calculată în baza art. 6 alin. (6) al Legii nr. 407 din 21

decembrie 2006 cu privire la asigurări și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iunie 2016 a fost

admisă parțial acțiunea și au fost încasate din contul SA „Moldasig” în beneficiul

SRL „Numina” despăgubirea de asigurare în sumă de 4024599,88 de lei,

penalitatea de întârziere în sumă de 724426,20 de lei și taxa de stat în sumă de

50000 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2017 a fost respins apelul

declarat de SA „Moldasig” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017 a fost admis

recursul declarat de SA „Moldasig”, a fost casată integral decizia instanței de apel

și a fost restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către SA „Moldasig” și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

La 15 martie 2018, SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii și încasarea din contul SRL „Numina” în beneficiul SA

„Moldasig” a cheltuielilor de judecată suportate pentru examinarea cererii de apel

în mărime de 37500 de lei și a cererilor de recurs în mărime de 50000 de lei.

În motivarea recursului indică că, atît decizia instanței de apel, cît și

hotărârea primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material și, anume, nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată și a fost interpretată în mod eronat legea.

Consideră că, instanțele de judecată nu au verificat minuțios argumentele

invocate de către părți și nu au examinat multiaspectual și în ansamblu probele

prezentate, nu au intrat în esența raporturilor juridice dintre părți reglementate de

contractul de asigurare facultativă a bunurilor persoanei juridice nr. AIC/01-1054,

condițiile de asigurare a bunurilor persoanei juridice și prevederile Legii nr. 407

din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, precum și au apreciat eronat

mărimea despăgubirii de asigurare, încălcându-i, astfel, dreptul la un proces

echitabil.

Menționează că, conform actului de control fiscal nr. 6711742 din 31 martie

2015, întocmit de către inspectorii DACM a IFPS, în perioada 01 ianuarie 2012 –

31 decembrie 2015, a fost decontată la cheltuieli valoarea bunurilor materiale în

sumă totală de 19079274 de lei, o parte din bunurile asigurate de către SRL

„Numina” fiind parțial deteriorate, după caz, comercializate, returnate în

producere, restabilite, deconservate și puse în funcțiune. Respectiv, nu toate

bunurile asigurate și amplasate în depozit au fost distruse în incendiu, faptul dat

influențând modul de stabilire a despăgubirilor de asigurare și a legislației

aplicabile.

Susține că, conform prevederilor art. 15 alin. (7) al Legii nr. 407 din 21

decembrie 2006 cu privire la asigurări, în cazul în care s-a încheiat contract de

asigurare pentru o sumă asigurată inferioară valorii bunului supus asigurării,

3

despăgubirea cuvenită se reduce proporțional raportului dintre suma prevăzută în

contract și valoarea bunului dacă prin contract nu s-a convenit altfel.

Afirmă că, în legătură cu faptul că, conform contractului de asigurare

benevolă a bunurilor persoanei juridice nr. AIC/01-1054 din 06 iulie 2011,

asigurarea este proporțională (40%), respectiv, suma prejudiciului ce urmează a fi

despăgubit constituie 7631710 de lei (19079274 lei x 40 %). Mai mult ca atât,

pct.5.4 din contract prevede aplicarea unei franșize necondiționate în mărime de

0,5 % din suma asigurată - 40448 de lei. Prin urmare, suma despăgubirii de

asigurare ce poate fi solicitată de intimată urmează a fi redusă cu suma franșizei și

constituie 75914262 de lei, iar având în vedere faptul că, a fost achitată o parte din

despăgubirea de asigurare în sumă de 4024559 de lei, urmează a mai fi achitată

suma de 3566703 de lei.

Relevă că, instanțele de judecată, la soluționarea cauzei, urmau să aplice

prevederile art. 5 alin. (3), 6 alin. (1) și 15 alin. (7) și (11) ale Legii nr. 407 din 21

decembrie 2006 cu privire la asigurare și ale art. 514 din Codul civil.

Consideră că, instanțele de judecată neîntemeiat au încasat penalitatea de

întârziere, deoarece în speță, nu a fost încălcat termenul de plată a despăgubirii de

asigurare, care conform contractului de asigurare urmează a fi achitată integral

doar după finalizarea dosarului penal.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 06 iunie 2018 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la 06 iulie 2011, SA

„Moldasig”, în calitate de asigurător, a încheiat cu SRL „Numina”, în calitate de

asigurat, contractul de asigurare benevolă a bunurilor persoanei juridice nr.AIC/01-

1054, prin care asiguratul s-a obligat să plătească asigurătorului prima de asigurare

în suma de 13752 de lei, iar asigurătorul s-a obligat să plătească, la producerea

riscului asigurat, asiguratului sau beneficiarului asigurării BC „Mobiasbanca-

Groupe Societe Generale” SA despăgubiri de asigurare în sumă de 8089648 de lei,

ceea ce constituie 40% din valoarea asigurată a bunurilor.

Conform anexei nr. l al contractului de asigurare benevolă a bunurilor

persoanei juridice enunțat, ca obiect al asigurării au servit bunurile asiguratului în

sumă totală de 20224120 de lei.

La 06 iulie 2011, SRL „Numina” a primit de la SA „Moldasig” polița seria

AIC/01 nr.1054 al asigurării benevole a bunurilor persoanei juridice, cu termenul

de valabilitate a asigurării din 07 iulie 2011, ora 00.00 pînă la 06 iulie 2011, ora

24.00, iar la 08 iulie 2011, SRL „Numina” a achitat SA „Moldasig” prima de

4

asigurare în sumă totală de 15935 de lei în baza bonurilor de plată nr. nr. 157 și

191.

De asemenea, s-a constatat că, la 24 decembrie 2011, în depozitul - secția de

producere a SRL „Numina” din str. Zelinschi,11, mun. Chișinău, în care au fost

depozitate bunurile asigurate în sumă de 20224120 de lei din anexa nr. 1 la

contractul nr. AIC/01-1054 din 06 iulie 2011, a avut loc cazul asigurat - incendiu,

în urma căruia au fost distruse toate bunurile asigurate, fapt confirmat prin

încheierea tehnico-incendiară nr. 50-2011 a Laboratorului Experimental

Antiincendiar al Direcției salvatori și pompieri a Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale și certificatul nr. 42 din 31 ianuarie 2012, eliberat de către

Detașamentul Pompieri și Salvatori Botanica.

La 26 decembrie 2011, Procuratura Botanica, mun. Chișinău a pornit

urmărirea penală pe cauza penală nr. 2014212329, conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 197 alin.(2) lit. a) din Codul penal.

Prin ordonanța Procuraturii Botanica, mun. Chișinău din 21 decembrie 2013

a fost suspendată urmărirea penală pe cauza penală enunțată, pînă la identificarea

persoanelor, care pot fi puse sub învinuire.

Din materialele dosarului rezultă că, la 26 decembrie 2011, SRL „Numina”

s-a adresat la SA „Moldasig” cu cerere, prin care a solicitat constatarea și achitarea

despăgubirii de asigurare în sumă de 8049199,76 de lei și în aceeași zi, a fost

întocmit actul de constatare și evaluare a pagubelor nr. D/AIC/11-24, prin care s-a

confirmat faptul producerii incendiului în noaptea dintre 24 și 25 decembrie 2011

și distrugerii totale a bunurilor asigurate în valoare de 20224120 de lei, precum și

temeinicia achitării sumei asigurate de 8089648 de lei.

La 10 iunie 2013, SRL „Numina” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldasig” cu privire la recunoașterea refuzului la plata despăgubirii

de asigurare î avans ca fiind ilegal și încasarea despăgubirii de asigurare în avans

în mărime de 50 % și, anume, suma de 4024599,88 de lei, a dobânzii de întârziere

și a penalității de întârziere.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2013 a

fost recunoscut ca fiind ilegal refuzul SA „Moldasig” la plata despăgubirii în avans

în urma incendiului produs la 24 decembrie 2011 în depozitul-secția de producere

a SRL „Numina” și au fost încasate din contul SA „Moldasig” în beneficiul SRL

„Numina” despăgubirea de asigurare în avans în sumă de 4024599,88 de lei (50%

din 8049199,76 de lei), penalitatea de întârziere în sumă de 742427 de lei, dobânda

de întârziere în sumă de 946001,28 de lei și taxa de stat în sumă de 25000 de lei și

în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 25000 de lei.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 septembrie 2014 a fost

admis apelul declarat de către SA „Moldasig”, a fost casată hotărârea primei

instanțe în partea încasării dobânzii de întârziere și a fost emisă în această parte o

nouă hotărâre, prin care a fost respinsă această cerință, în rest hotărârea primei

instanțe fiind menținută, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10

decembrie 2014 recursul SA „Moldasig” a fost declarat inadmisibil.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Numina” a solicitat

încasarea din contul SA „Moldasig” a restanței la despăgubirea de asigurare în

sumă de 4024599,88 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 1258208,51 de lei

pentru perioada 22 decembrie 2013 – 22 aprilie 2015, a penalității de întârziere în

sumă de 724426,20 de lei (4024599,88 de lei*0,1 %*180 de zile) calculată în baza

5

art. 6 alin. (6) al Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări și a

cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând din contul SA „Moldasig” în

beneficiul SRL „Numina” despăgubirea de asigurare în sumă de 4024599,88 de lei,

penalitatea de întârziere în sumă de 724426,20 de lei și taxa de stat în sumă de

50000 de lei, în rest respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Numina”,

instanța de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea

primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, verificând legalitatea deciziei atacate, a constatat că, instanța

de apel a încălcat normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 232 CPC (în redacția Legii nr. 225-XV din 30 mai

2003), după examinarea tuturor probelor, președintele ședinței de judecată

precizează dacă participanții la proces și reprezentanții acestora solicită

completarea materialelor din dosar. Dacă nu se fac astfel de cereri, președintele

declară finalizarea examinării pricinii, instanța trecând la susțineri orale.

În conformitate cu art. 233 alin. (1) CPC (în redacția Legii nr. 225-XV din

30 mai 2003), susținerile orale constau în luările de cuvînt ale participanților la

proces.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 07

decembrie 2017 rezultă că, lipsesc susținerile orale ale participanților la proces,

instanța trecând de la explicațiile participanților la proces direct la replică.

Mai mult ca atît, în conformitate cu art. 373 alin. (2) CPC, în limitele

apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) CPC, instanța judecătorească apreciază

probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel, contrar

prevederilor enunțate, nu a dat nici o apreciere actului de control nr. 5-671742 din

31 martie 2015, întocmit de către inspectorii principali ai Direcției control fiscal

nr.1 a Direcției generale administrarea marilor contribuabili a Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat (f. d. 166-172, vol. I).

În consecință, instanța de recurs conchide că, examinarea cauzei în ordine de

apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel

nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

6

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) CPC, instanța trebuie să cerceteze

direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților,

depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile

specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să

audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea

numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în

ședință de judecată.

Astfel, din considerentele menționate și și având în vedere faptul că, s-a

constatat încălcarea normelor de drept procedural de către instanța de apel, eroare

care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza

spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, să aprecieze sub toate aspectele, complet și obiectiv, conform

exigențelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar și în dependență de situația

stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relațiile civile,

să adopte o decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Moldasig”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată

„Numina” împotriva Societății pe acțiuni „Moldasig”, intervenient accesoriu Banca

comercială „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” societate pe acțiuni cu privire

la încasarea restanței la despăgubirea de asigurare, a dobânzii de întârziere, a

penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iuliana Oprea

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

7