2rac-231/18 — încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2rac-231/18

Prima instanță: Judecătoria Soroca (jud: Gh. Mîra)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Ciobanu, A. Corcenco)

ÎNCHEIERE

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nordasig”,

reprezentată de avocatul Pagoni Domnița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Nordasig” cu privire la

încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nordasig” și menținută

hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Soroca,

c o n s t a t ă :

La 02 iunie 2015, Sa „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SRL „Nordasig” cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 31 ianuarie 2011 a încheiat cu

agentul de asigurare SRL „Nordasig” contractul de broker nr. 4756, prin care pârâta a

fost împuternicită să încheie din numele societății un șir de contracte de asigurare, în

schimbul unui comision stabilit în contract. Astfel, a transmis SRL „Nordasig” polițe de

asigurare spre realizare.

SA „Moldasig” a invocat că mijloacele financiare pe care le obținea pârâta în urma

realizării polițelor de asigurare, urmau să fie depuse de către ultima pe conturile bancare

ale companiei reclamante o dată pe lună în decurs de trei zile calendaristice ulterioare

perioadei de gestiune (perioadă considerată de la data de 01 până la 10), în conformitate

cu pct. 3.3.10 din contract.

Reclamanta a menționat că pe parcursul perioadei de conlucrare, SRL „Nordasig”

nu și-a onorat pe deplin obligațiile asumate, acumulând o datorie în mărime de 289 909,

30 lei, potrivit actului de verificare pentru anul 2014. Totodată, pârâta urmează să achite

pentru neîndeplinirea obligațiilor în termen o penalitate în mărime de 0,2 % pentru

fiecare zi de întârziere, conform pct. 4.5 din contractul de broker nr. 4756, în sumă totală

de 104 367,34 lei, calculată pentru 180 de zile de întârziere. De asemenea, agentul de

1

asigurare necesită să achite și dobânda de întâziere în sumă de 15 126,90 lei, conform

art. 619 alin. (2) Cod civil.

SA „Moldasig” a susținut că la 24 februarie 2015, a expediat în adresa SRL

„Nordasig” pretenția nr. 970, recepționată la 27 februarie 2015, prin care a solicitat

achitarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere, însă nu a primit nici un răspuns.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul SRL „Nordasig” a datoriei în sumă de

289 909,30 lei, penalității în sumă de 104 367,34 lei, dobânzii de întârziere – 15 126,90

lei și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, SA „Moldasig” și-a concretizat pretențiile din

acțiune, deoarece pârâta a achitat o parte din datorie, solicitând în final încasarea din

contul SRL „Nordasig” a datoriei în sumă de 262 276,52 lei conform actului de

verificare pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 14 iunie 2016, penalității în sumă de 55

516,17 lei, dobânzii de întârziere în sumă 50 291,23 lei, calculată pentru perioada 01

ianuarie 2015 – 14 iunie 2016, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Soroca, acțiunea a fost admisă

parțial și s-a încasat din contul SRL „Nordasig” în beneficiul SA „Moldasig” datoria în

sumă de 130 257,65 lei, penalitatea în sumă de 46 891,80 lei, dobânda de întârziere în

sumă de 47 272,81 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 6732,66 lei, în total 231

154,92 lei.

Prin decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de SRL „Nordasig” și menținută hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei

Soroca.

Instanțele ierarhic inferioare au exclus suma de 132 018,87 lei din datoria

solicitată de către SA „Moldasig”, deoarece potrivit actului de verificare din 31

decembrie 2012, semnat de către ambele părți, această sumă a fost achitată, în deosebire

de actul de verificare pentru anul 2013, semnat doar de către directorul și contabilul-șef

ai SA „Moldasig”, în care datoria în sumă de 132 018,87 lei apare ca fiind nestinsă.

Totodată, instanțele de judecată au considerat că este neîntemeiat argumentul

pârâtei SRL „Nordasig” precum că nu are careva datorii față de SA „Moldasig”,

deoarece în acest sens nu au fost prezentate probe veridice și concludente. Mai mult ca

atât, instanța de apel, pe parcursul dezbaterilor judiciare, a propus părților efectuarea

auditului sau verificarea repetată a sumelor, însă acestea au refuzat.

La data de 25 aprilie 2018, SRL „Nordasig”, reprezentată de avocatul Pagoni

Domnița, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din

23 mai 2017 a Judecătoriei Soroca, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că instanțele ierarhic inferioare,

contrar prevederilor art. 67 alin. (3) Cod de procedură civilă, nu au atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu SRL „Volftrans”, fiind soluționată problema

drepturilor unor persoane neantrenate în proces. La caz, între SA „Moldasig”, SRL

„Volftrans” și SRL „Nordasig” au fost încheiate contracte de cesiune de creanță, potrivit

cărora SRL „Volftrans”, în calitate de cedent a transmis dreptul de creanță pe care l-a

avut față de SA „Moldasig” către SRL „Nordasig” în calitate de cesionar și anume,

datoria în sumă de 132 018,87 lei. Ulterior, în urma verificărilor reciproce între societăți,

s-a constatat că SA „Moldasig” avea datorii față de SRL „Volftrans” în mărime de 59

493, 84 lei.

2

Astfel, SRL „Nordasig” a menționat că a fost lipsită de dreptul de a prezenta

documentele contabile juste, care urmau a fi prezentate de către SRL „Volftrans” în

vederea stabilirii certe a datoriei recurentei față de SA „Moldasig”, precum și a datoriei

ultimei față de SRL „Volftrans” la data cesionării creanței.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Bălți redactată integral, a fost expediată în adresa recurentei SRL „Nordasig” la 19

februarie 2018 (f.d. 201, volumul II), fiind recepționată la 26 februarie 2018 (f.d. 203,

volumul II).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de SRL „Nordasig” la 25 aprilie 2018

se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 11 mai 2018, în adresa intimatei SA „Moldasig” a fost expediată copia

recursului declarat de SRL „Nordasig”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 23 mai 2018, SA „Moldasig” a depus referință, solicitând respingerea

recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și

întemeiată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Nordasig” este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Nordasig” nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul recurentei SRL

„Nordasig” precum că urma a fi atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu

SRL „Volftrans”, deoarece pretinsele datoriei ale SA „Moldasig” față de SRL

„Volftrans” nu fac obiectul prezentei cauze, nefiind clar care drepturi îi sunt lezate

ultimei prin neantrenarea în proces.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Nordasig” ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nordasig”, reprezentată

de avocatul Pagoni Domnița, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4