2r-1093/16 — repararea prejudiciului material și moral

2r-1093/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul 2r-9/17

prima instanță: Judecătoria Glodeni – A.Țihonschi

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Vlad Balint și Veronica Boran prin

intermediul reprezentantului, avocatul Liubomir Dudulica,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Stepan Caraghiaur

împotriva Oxanei Dodu (Abdalla), Sergiu Balint, Vlad Balint, Veronicăi Boran,

intervenienți accesorii Alla Rubanova, Marina Caraghiaur, Societate cu Răspundere

Limitată ,,VBI Internațional” cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2016, prin care a fost

respinsă cererea apelanților Veronicăi Boran și lui Vlad Balint privind scutirea de la

plata taxei de stat pentru depunerea apelului și nu s-a dat curs cererii de apel,

c o n s t a t ă:

La 02 ianuarie 2013, Stepan Caraghiaur s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Oxanei Dodu (Abdalla), Sergiu Balint, Vlad Balint, Veronicăi

Boran cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de

judecată (f.d.2-4, 6-8 vol.I).

În motivarea cererii a indicat că, a încheiat cu Oxana Dodu (Abdalla) și Sergiu

Balint contractul de locațiune, prin care ultimii s-au obligat să achite lunar plata

pentru chirie în sumă de 200 euro și plata pentru serviciile comunale. Împreună cu

aceștia în apartament au locuit Vlad Balint și Veronica Boran.

Pârâții nu și-au onorat obligațiile de plată și nu au achitat în termenul stabilit

plata pentru perioada noiembrie 2006 - decembrie 2012.

1

Menționează că, pârâții au locuit în apartament din anul 2006 până la 12 aprilie

2011, fapt ce se confirmă prin 3 contracte de locațiune și angajamentul din 2008,

care este continuarea la al 3 (treilea) contract, cât și prin informația privind situația

datoriilor la 24 iulie 2009.

A mai indicat reclamantul că, la 07 martie 2008 „VBI Internațional” SRL în

persoana directorului, Veronica Boran, a luat credit de la „Microinvest” SRL în

sumă de 15000 euro, cu dobânda de 20% anual. Rambursarea creditului a fost

garantată prin gajul imobilului situat în mun. Chișinău, str. Sadoveanu 4/9, ap.60,

proprietatea familiei Caraghiaur. Din cauza neachitării la timp a creditului, prin

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 26 octombrie 2009 familia

Caraghiaur a fost evacuată la 13 aprilie 2011 și apartamentul nominalizat a trecut în

proprietatea „Microinvest” SRL.

Relevă că, prin angajamentele eliberate, pârâții și-au asumat responsabilitatea

deplină față de familia Caraghiaur pentru perfectarea ilegală a procurii nr.691 din 28

februarie 2008, organizarea și oformarea ilegală a contractului de ipotecă, cu gajarea

apartamentului din str. Sadoveanu 4/9, ap.60, mun.Chișinău, pentru cheltuielile de

judecată pentru credit, achitarea chiriei, a serviciilor comunale legate de închirierea

apartamentului din str. Sadoveanu 4/9, ap.60, mun.Chișinău, cât și a plăților pentru

chiria impusă a apartamentului de către familia Caraghiaur.

Declară că, începând cu 13 aprilie 2011 a fost lipsit de posibilitatea de a da în

chirie apartamentul.

Ulterior, la 25 aprilie 2014 Stepan Caraghiaur a depus cerere suplimentară prin

care a concretizat pretențiile și a solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă de

1484 000 lei (f.d.137-139 vol.I).

Cere, Stepan Caraghiaur, încasarea prejudiciului material în sumă de 124752

euro, moral în sumă de 1484000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000

lei.

Prin încheierea Judecătoriei Glodeni din 16 decembrie 2015, s-a dispus

atragerea în proces în calitate de intervenienți accesorii a Allei Rubanova, Marinei

Caraghiaur și ,,VBI Internațional” SRL (f.d.55 vol.II).

La 17 iunie 2016, prin hotărârea Judecătoriei Glodeni s-au respins pretențiile lui

Stepan Caraghiaur împotriva Oxanei Dodu (Abdalla) cu privire la încasarea datoriei

la plata de locațiune, a serviciilor comunale și a penalității conform contractelor de

locațiune, ca fiind tardive.

S-au respins pretențiile lui Stepan Caraghiaur împotriva Oxanei Dodu (Abdalla)

cu privire la încasarea plății de locațiune și a penalității pentru perioada 22 august

2009 - anul 2015, a cheltuielilor pentru chiria impusă ca urmare a pierderii locuinței,

încasarea costului apartamentului și a bunurilor aflate în acesta, a cheltuielilor

pentru reparația apartamentului, cheltuielilor pentru transportarea și păstrarea

2

bunurilor mobile încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, ca fiind

neîntemeiate.

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată, înaintată de Stepan Caraghiaur

împotriva lui Sergiu Balint, Vlad Balint, Veronicăi Boran, intervenienți accesorii

Alla Rubanova, Marina Caraghiaur, „VBI Internațional” SRL cu privire la încasarea

datoriei la plata de locațiune și a serviciilor comunale, a penalității, a cheltuielilor

pentru chiria impusă ca urmare a pierderii locuinței, costului apartamentului și a

bunurilor aflate în acesta, a cheltuielilor pentru transportarea și păstrarea bunurilor

mobile, cheltuielilor pentru reparația apartamentului, încasarea prejudiciului moral

și a cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la Sergiu Balint în beneficiul lui Stepan Caraghiaur datoria la plata

de locațiune conform contractului de locațiune nr.l din 19 august 2006 în sumă de

1800 euro și datoria la plata de locațiune conform contractului de locațiune nr.2 din

20 august 2007 în sumă de 2400 euro, care urmează a fi convertită în valuta

națională a Republicii Moldova, la rata de schimb din data plății.

S-a încasat, în mod solidar de la Sergiu Balint, Vlad Balint, Veronica Boran în

beneficiul lui Stepan Caraghiaur datoria la plata de locațiune conform contractului

de locațiune nr.3 din 21 august 2008 în sumă de 2400 euro și penalitatea în sumă de

8640 euro, care urmează a fi convertită în valuta națională a Republicii Moldova, la

rata de schimb din data plății.

S-a încasat de la Sergiu Balint în beneficiul lui Stepan Caraghiaur datoria la

serviciile comunale în sumă de 19 443 lei.

În rest pretențiile lui Stepan Caraghiaur împotriva lui Sergiu Balint, Vlad Balint,

Veronicăi Boran au fost respinse.

S-a încasat de la Sergiu Balint în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de

3383,73 lei.

S-a încasat în mod solidar de la Sergiu Balint, Vlad Balint, Veronica Boran în

beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 7361,15 lei (f.d.165-170 vol.II).

Nefiind de acord cu hotărârea enunțată, la 07 iulie 2016 Vlad Balint și Veronica

Boran au declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Stepan Caraghiaur să fie respinsă ca fiind neîntemeiată, concomitent

solicitând și scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului (f.d.216

vol.II, f.d.30-31 vol.III ).

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2016, s-a respins cererea

apelanților privind scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului, nu s-a

dat curs cererii de apel declarate, fiind acordat termen pentru achitarea taxei de stat

în sumă de 5671 lei, până la 15 decembrie 2016, ora 09.00 (f.d.45-46 vol.III).

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 25 noiembrie 2016, Vlad Balint și

Veronica Boran prin intermediul reprezentantului, avocatul Liubomir Dudulica, au

3

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu

pronunțarea unei noi încheieri, prin care demersul privind scutirea de la plata taxei

de stat pentru depunerea cererii de apel să fie admis (f.d.54, 55 vol.III).

În motivarea cererii de recurs, au invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerînd-o neîntemeiată pe motiv că, actele cauzei confirmă starea precară a lui

Vlad Balint și Veronicăi Boran, ce ar fi suficient pentru a considera că la moment

aceștia sunt în imposibilitatea de a achita taxa de stat pentru depunerea cererii de

apel.

Pe cale de consecință, au menționat că, instanța de apel urma să țină cont de

normele de drept naționale, cât și de practica CEDO, în vederea neângrădirii

dreptului privind accesul liber la justiție, fapt ce în prezenta speță nu se atestă.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din actele pricinii rezultă că încheierea recurată a fost pronunțată la 10 noiembrie

2016 (f.d.45-46 vol.III), iar recursul a fost depus la 25 noiembrie 2016 (f.d.54, 55

vol.III).

Prin prisma normei de drept citate, se constată că, recursul declarat la 25

noiembrie 2016, este depus în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul ajunge la concluzia că, recursul declarat

de Vlad Balint și Veronica Boran urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Așadar, din conținutul recursului declarat de Vlad Balint și Veronica Boran prin

intermediul reprezentantului, avocatul Liubomir Dudulica rezultă că, recurenții nu

sunt de acord cu încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin

care s-a respins cererea apelanților privind scutirea de la plata taxei de stat pentru

depunerea apelului și nu s-a dat curs cererii de apel depusă pe motiv că, nu a fost

prezentată dovada achitării taxei de stat pentru depunerea apelului în sumă de 5671

lei, apelanților fiindu-ile fixat termen, până la 15 decembrie 2016, ora 09:00, pentru

a lichida neajunsurile menționate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, concluzia instanței de apel expusă în acest sens este justă.

În conformitate cu prevederile art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune

în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în

cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

Conform prevederilor art. 368 CPC, dacă cererea de apel nu întrunește condițiile

prevăzute la art. 364 și 365 CPC și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat,

4

instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând

apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul îndeplinește în

termen indicațiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data

prezentării inițiale. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi

atacată cu recurs.

În conformitate cu art. 83 Cod de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o sumă

care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul

statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de

judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și

valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege,

în proporții fixe, conform Legii taxei de stat.

Conform art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie

1992, taxa de stat pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor

judecătorești constituie 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de

chemare în judecată sau alte cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial -

75% din taxa calculată din suma contestată.

Articolul 4 alin.(1) din aceeași Lege, cu modificările și completările ulterioare,

expres prevede că în cazurile prevăzute de lege, la cerere, judecătorul sau instanța

judecătorească, în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens,

este în drept să elibereze, complet sau parțial, de plata taxei de stat persoanele fizice

și juridice, precum și să eșaloneze sau să amîne achitarea taxei de stat.

Aceiași concluzie derivă și din prevederile art.85 alin.(4) CPC, care stabilește

cazurile de scutire de la plata taxei de stat, inclusiv în funcție de situația materială și

de probele prezentate în acest sens.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs relevă că, scutirea

de la plata taxei de stat, prin prisma art. 85 alin. (4) CPC, este un drept al instanței

de judecată, dictat de capacitatea reală a justițiabilului de a achita taxa de stat

calculată conform Legii taxei de stat nr.1216-XII din 03 decembrie 1992, capacitate

care urmează a fi apreciată de către instanță și care urmează a fi nemijlocit reflectată

de probele anexate la dosar în acest sens.

Colegiul atestă faptul că, la depunerea cererii de apel, întru argumentarea

temeiniciei cererii de scutire de la plata taxei de stat recurenții Vlad Balint și

Veronica Boran au invocat faptul că, că nu sunt angajați în câmpul muncii

(neanexând careva acte confirmative în acest sens), însă aceste circumstanțe nu pot

constitui drept temei pentru admiterea recursului, casarea încheierii instanței de

apel și admiterea demersului privind scutirea de la plata taxei de stat pentru

depunerea cererii de apel, în situația în care, la depunerea cererii privind scutirea

de la plata taxei de stat, recurenții nu au prezentat probe concludente ce ar reflecta

5

situația materială precară la momentul valorificării dreptului său de exercitare a

căii de atac – apelul.

În acest sens, Colegiul reține că, recurenții Vlad Balint și Veronica Boran nu au

prezentat probe în vederea determinării situației materiale reale a acestora și

determinării imposibilității de a suporta cheltuielile vizate de plata taxei de stat sau

caracterul excesiv al acesteia comparativ cu veniturile acestora.

Or, reieșind din prevederile art.85 și art.118 CPC, instanței de judecată urma ca

să-i fi fost prezentate probe care ar evidenția lipsa surselor financiare, deținerea sau

nu în proprietate a cărorva bunuri mobile sau imobile, care urmau să confirme

imposibilitatea achitării taxei de stat, însă, aceștia au evitat să probeze

circumstanțele care fac imposibilă achitarea taxei de stat pentru depunerea apelului.

Prin urmare, Colegiul consideră că, instanța de apel în mod just a respins cererea

Veronicăi Boran și lui Vlad Balint privind scutirea de la plata taxei de stat pentru

depunerea apelului, or, după cum s-a invocat supra, recurenții nu au prezentat probe

incontestabile ce ar demonstra situația financiară precară, care ar servi drept temei

pentru scutirea lor de la plata taxei de stat, cu atît mai mult că, ultimii dispun de un

avocat, serviciile căruia sunt achitate.

Referitor la argumentul recurenților precum că, la momentul actual nu sunt

angajați în câmpul muncii, anexând în susținerea celor invocate adeverințele

elibereate de către Primăria or. Căușeni (f.d.56, 57, 58 vol.III) care nu denotă starea

precară a acestora și nu poate constitui drept temei pentru casarea încheierii instanței

de apel.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că

încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural

care reglementează acțiunile instanței în cazul în care cererea de apel nu întrunește

condiițiile prevăzute de art.364 CPC.

Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor

unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

De altfel, instanța europeană a relatat în practica judiciară constantă că, dreptul

la o instanță nu este absolut. În această privința, Curtea Europeană, în mai multe

cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că, interesele unei bune

administrări a justiției pot să justifice impunerea unei restricții de natură financiară

în accesul unei persoane la o instanță (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar

această restricție se impune a fi una justificată, generată de situația celui ce recurge

la calea de atac, dar și conformă normelor care guvernează accesul la justiție.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de apel.

6

În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Vlad Balint și Veronica Boran prin

intermediul reprezentantului, avocatul Liubomir Dudulica.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Stepan Caraghiaur împotriva

Oxanei Dodu (Abdalla), Sergiu Balint, Vlad Balint, Veronicăi Boran, intervenienți

accesorii Alla Rubanova, Marina Caraghiaur, Societate cu Răspundere Limitată

,,VBI Internațional” cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7