2ri-394/16 — validarea popririi

2ri-394/16 — validarea popririi (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ri-30/17

prima instanță: (Curtea de Apel Chișinău) B.Bîrca

D E C I Z I E

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Imobil

și Siguranță” în cadrul procesului de insolvabilitate a debitorului societatea cu

răspundere limitată „Craisa-Con Grup” privind validarea popriii creanței terțului

poprit cu răspundere limitată „Imobil și Siguranță”,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, prin care a

fost validată poprirea și încasată de la terțul poprit societatea cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Craisa-Con

Grup”, suma de 316505 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 9495 lei.

c o n s t a t ă :

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 s-a intentat procesul

de insolvabilitate față de societatea cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup”, s-a

dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului, dizolvarea societății cu

răspundere limitată „Craisa-Con Grup” fiind desemnat în calitate de lichidator

Bunescu Oleg, deținătorul autorizației nr.35 din 14 ianuarie 2015.

La 14 iulie 2016 lichidatorul Bunescu Oleg a depus la Curtea de Apel

Chișinău cererea de validare a popririi, prin care solicită validarea popririi în suma

de 316505 lei și încasarea acestei datorii din contul societății cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Craisa-Con

Grup”, în sumă de 316505 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 9495 lei.

În motivarea cererii de validare a popririi lichidatorul Bunescu Oleg a

reiterat că, în baza art.126 alin.(2) a Legii insolvabilității, lichidatorul prin somație

din 27 mai 2016 a înființat poprirea asupra datoriei societății cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță”, în sumă de 316505 lei, derivată din livrarea mărfurilor și

anume (beton M-200 B-15 P-3) și confirmată prin facturile fiscale nr. SW 2155402

din 07 mai 2009 în sumă totală de 15450 lei, nr. SW 2155403 din 07 mai 2009 în

sumă totală de 15450 lei, nr. SW 2155405 din 12 mai 2009 în sumă totală de 41715

1

lei: nr. SW 2155406 12 mai 2009 în sumă de 41715 lei, nr. SW 2155407 din 12 mai

2009 în sumă totală de 41715 lei, nr. SW2155408 din 12 mai 2009 în sumă totală de

41715 lei, nr. SW 2155409 din 12 mai 2009 în sumă totală de 42745 lei, nr. SW

2155410 din 12 mai 2009 în sumă totală de 51500 lei, nr. SW 215541 1 din 12 mai

2009 în sumă totală de 51500 lei, nr. SW 2155412 din 12 mai 2009 în sumă totală de

51500 lei, nr. SW 2155413 din 12 mai 2009 în sumă totală de 51500 lei.

Susține că terțul poprit societatea cu răspundere limitată „Imobil și Siguranță”

până în prezent nu și-a onorat obligația de achitare a datoriei.

În drept, invocă prevederile art. 126 din Legea insolvabilității.

Prin somația din 27 mai 2016 expediată societății cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță”, în temeiul art.126 din Legea insolvabilității, lichidatorul

Bunescu Oleg, a somat terțul poprit privind executarea, în termen de 5 zile de la

recepționarea popririi, deși a fost recepționată la 09 iunie 2016 până la momentul

actual datoria nu a fost stinsă.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2016 s-a validat

poprirea terțului societatea cu răspundere limitată „Imobil și Siguranță”, instituită de

lichidatorul Bunescu Oleg în cadrul procedurii de insolvabilității debitorului

societatea cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup”.

S-a încasat de la terțul poprit societatea cu răspundere limitată „Imobil

Siguranța” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup” în

proces de insolvabilitate suma de 316505 lei, în contul stingerii datoriei

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Imobil și Siguranța”, în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 9495 lei.

La 22 decembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Imobil și Siguranța”

a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016 și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii ca depusă peste termenul de

prescripție.

În motivarea recursului a indicat că, la examinarea cererii de validare a popririi

instanța de insolvabilitatea a încălcat normele de drept procedural.

Susține recurentul că, existența datoriei în mărime de 316505 lei este

confirmată prin actul de verificare semnat de ambele părți și de scrisoarea de garanție

nr.139 din 22 septembrie 2010, prin care societatea cu răspundere limitată „Imobil și

Siguranță” s-a obligat să achite datoria până la 15 octombrie 2010.

Mai susține că cauza s-a examinat în lipsa societății cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță”, iar despre emiterea hotărârii a aflat ulterior.

Menționează recurentul că, la caz sunt aplicabile prevederile art.267 din Codul

civil, deoarece conform actului de verificare semnat de părți și scrisoarea de garanție

nr.139 din 22 septembrie 2010 societatea cu răspundere limitată „Imobil și

Siguranță” s-a obligat să achite datoria pînă la 15 octombrie 2010, termenul scadent

fiind 15 octombrie 2010, astfel creditorul urma să-și apere dreptul încălcat în termen

de trei ani în instața de judecată.

În opinia recurentului, creditorul a omis termenul în care putea să intenteze o

acțiune în instanța de judecată pentru apărarea dreptului său de valorificare a creanței.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

2

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărâre.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale respectivei legi.

Articolul 8 alin.(1) din Legea menționată prevede că, hotărârile instanței de

insolvabilitate pot fi atacate cu recurs, numai în cazurile prevăzute expres de lege, în

termen de 15 zile de la data pronunțării.

Cu referire la termenul de declararea a recursului, instanța constată că Curtea de

Apel Chișinău a emis hotărârea la 24 noiembrie 2016.

Ulterior prin scrisoarea din 14 decembrie 2016 a expediat în adresa societății cu

răspundere cu răspundere „Imobil și Siguranța” copia hotărârii, însă la materialele

dosarului nu există dovada legală de recepționare, astfel consideră că recursul depus

la 22 decembrie 2016 este depus în termen.

Verificînd decizia recurată prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs

în raport cu hotărîrea contestată și prevederile legii, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat, iar hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016 urmează a fi

casată și emisă o nouă hotărâre de respinge a cererii de validarea a popririi ca fiind

depusă peste termenul de prescripție.

Potrivit prevederilor art.444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora

pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de

recurs.

În conformitate cu art. 126 alin. (1), (2), (5) al Legii insolvabilității, sînt supuse

urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă

națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care

sînt datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț sau pe care acesta

din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De

asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț

în numele lui și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea

fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției.

Poprirea se înființează prin somație a insolvabilității/lichidatorului și se

comunică terțului menționat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea

de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani

datorate în viitor – de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să plătească

direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilității/lichidator

ori să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, să

indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada către

administratorul insolvabilității/lichidator pentru a fi preluate.

În rezultatul analizei actelor financiar contabile a societății cu răspundere

limitată „Craisa-Con Grup” în proces de faliment, s-a constatat că societatea cu

răspundere limitată „Imobil și Siguranță” în proces de faliment, dispune de o datorie

față de societatea cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup” în proces de faliment, în

3

sumă de 316505 lei, formată în urma livrării mărfurilor și confirmată prin facturile

fiscale.

Ulterior după constatarea existenței datoriei, administratorul autorizat Bunescu

Oleg, la 27 mai 2016 a somat terțul poprit societatea cu răspundere limitată „Imobil

și Siguranță”, în vederea înființării popririi și i-a acordat termen de cinci zile de la

data comunicării popririi pentru achitarea la contul de acumulare a debitorului suma

datorată.

Potrivit avizului de recepție, terțul poprit a recepționat somația la 09 iunie 2016

(f.d.5).

Astfel, lichidatorul societății cu răspundere limitată ”Craisa-Con Grup” a

menționat că temei a apariției obligației este actul de verificare din 30 noiembrie

2010 și facturile fiscale în temeiul cărora a transferat către societatea cu răspundere

limitată ”Imobil și Siguranță” marfă în sumă totală de 316505 lei.

La 14 iunie 2016, lichidatorul Bunescu Oleg s-a adresat în instanța de judecată

cu cererea de validare a popririi față de terțul poprit societatea cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2016 s-a intentat procesul

de insolvabilitate față de societatea cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup”,s-a

dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului, dizolvarea societății cu

răspundere limitată „Craisa-Con Grup”.

Instanța de recurs examinând cererea de recurs în raport de actele și lucrările

dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:

Argumentul recurentului precum că este prescris dreptul societății cu răspundere

limitată „Craisa-Con Grup” în proces de faliment de a cere validarea popririi asupra

terțului poprit societatea cu răspundere limitată „Imobil și Siguranță” este întemeiat,

deoarece verificând actele dosarului, se observă că datoria pretinsă datează din anul

2009.

Potrivit art. 267 alin. (1) din Codul civil termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Potrivit art. 271 din Codul civil acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor

în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul

în care instanța se pronunță asupra fondului.

Deci, aplicând dispozițiile art.271 din Codul civil, prescripția poate fi invocată

de cel în folosul căruia curge ( de debitorul obligației), prescripția profită numai celui

care a invocat-o, instituția fiind reglementată ca o chestiune pur privată. Neinvocarea

prescripției poate fi rezultatul unei acțiuni voite, care va putea fi considerată o

renunțare tacită la prescripție, dar și rezultatul neglijenței, omisiunii.

Potrivit art.272 alin. (1) și (2) termenul de prescripție extinctivă începe să curgă

de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data cînd

persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Dreptul la acțiune se

naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Dacă legea prevede altfel, prescripția începe să curgă de la data cînd obligația devine

exigibilă, iar în cazul obligației de a nu face, de la data încălcării acesteia. În cazul în

4

care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o condiție

suspensivă, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data împlinirii

termenului ori a realizării condiției.

Prin urmare, colegiul denotă că, conform scrisorii de garanție nr.139 din 22

septembrie 2010 societatea cu răspundere limitată „Imobil și Siguranță” s-a obligat să

achite datoria până la 15 octombrie 2010, astfel termenul în care creditorul urma să

își apere dreptul încălcat este de trei ani.

Respectiv, datoria urma a fi restituită până la 15 octombrie 2013, înclusiv.

Deci, prescripția extensivă reprezintă sancțiunea stingerii dreptului la acțiune

care nu a fost executat în termenul prevăzut de lege, astfel titularul dreptului civil

încălcat sau nerecunoscut nu acționează în termenul prevăzut de lege pierde

concursul instanței competente în vederea apărării dreptului său.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că, având în vedere că lichidatorul debitorului ”Craisa-Con

Grup” societate cu răspundere limitată a înaintat cererea de validare a popririi cu

depășirea termenului legal, urmează a se desființa poprirea, ca fiind tardiv depusă, dat

fiind faptul că exercitarea oricărei căi de atac și neândeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul cînd legea dispune altfel

sau cînd partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

Pentru dreptul civil, prescripția extinctivă este o sancțiune îndreptată împotriva

pasivității titularului dreptului subiectiv civil, sancțiune ce urmează a fi privită diferit,

după cum este vorba pe de o parte de un drept de creanța sau un drept real accesoriu,

ipoteza în care prin prescripția extinctiva se stinge o componentă a dreptului la

acțiune, iar pe de alta parte, de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial

(doar daca legea prevede în mod expres prescriptibilitatea unui astfel de drept),

ipoteza în care prescripția extinctivă stinge însuși dreptul subiectiv.

Instanța de recurs reține că, cererea de validare a popririi înaintată de societatea

cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup”, a fost depusă cu omiterea termenului de

prescripție prevăzut de art. 267 Codul civil, ținând cont că datoria pretinsă în speță

este formată în anul 2009, ceia ce se confirmă prin facturile fiscale nr. SW 2155402

din 07 mai 2009 în sumă totală de 15450 lei, nr. SW 2155403 din 07 mai 2009 în

sumă totală de 15450 lei, nr. SW 2155405 din 12 mai 2009 în sumă totală de 41715

lei: nr. SW 2155406 12 mai 2009 în sumă de 41715 lei, nr. SW 2155407 din 12 mai

2009 în sumă totală de 41715 lei, nr. SW2155408 din 12 mai 2009 în sumă totală de

41715 lei, nr. SW 2155409 din 12 mai 2009 în sumă totală de 42745 lei, nr. SW

2155410 din 12 mai 2009 în sumă totală de 51500 lei, nr. SW 215541 1 din 12 mai

2009 în sumă totală de 51500 lei, nr. SW 2155412 din 12 mai 2009 în sumă totală de

51500 lei, nr. SW 2155413 din 12 mai 2009 în sumă totală de 51500 lei.

Deci, termenul de prescripție prevăzut de art. 267 din Codul civil se răsfrânge

inclusiv și asupra societății cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup”, dat fiind

faptul că ultima nu a indicat nici un motiv care să ateste imposibilitatea adresării în

instanță până la intentarea procesului de insolvabilitate și să dispună de dreptul de a

înainta acțiune în judecată cu respectarea termenului prevăzut de lege.

În concluzie, instanța de recurs constată că cererea de validare a popririi este

înaintată ca fiind prescrisă extinctiv.

5

Astfel, nu pot fi reținute nici argumentele instanței de insolvabilitate cu referire

la prevederile art. 126 din Legea insolvabilității, or acestea se aplică cu respectarea

prevederilor legale privind prescripția.

La caz se conchide că recurentul societatea cu răspundere limitată „Imobil și

Siguranță” în cererea de recurs a solicitat respingerea cererii de validare a popririi pe

motivul expirării termenului de prescripție, cerința încadrându-se în prevederile art.

271 din Codul Civil.

Dreptul de a solicita aplicarea dreptul de prescripție, este un drept subiectiv a

subiectului în favoarea căruia a curs, drept ce face pare din mijloacele juridico-civile

de apărare, similar dreptului de a înainta acțiune în instanța de judecată.

Înaintarea unei acțiuni în instanța de judecată, nu reprezintă în sine o

recunoaștere a unei obligații ci exercitarea unei metode de apărare juridică a dreptului

său încălcat, iar acest fapt nu poate fi interpretat de către instanța de judecată în

defavoarea persoanei. Or art. 20 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova prevede

că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime .

În concluzie, lichidatorul societății cu răspundere limitată ”Craisa-Con Grup”

în proces de insolvabilitate, Bunescu Oleg a înaintat somația de poprire la 27 mai

2016, în timp ce termenul de prescripție s-a stins la 15 octombrie 2013, adică după 2

ani și cinci, luni peste termen.

Mai mult, art. 281 alin. (1) din Codul civil, stabilește expres că, după expirarea

termenului de prescripție extinctivă, debitorul poate refuza executarea obligației.

La examinarea cauzei în ordine de recurs, recurentul a invocat expirarea

termenului de prescripție.

Distinct de cele relatate supra, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauza Nichifor contra Moldovei din 20 septembrie 2016, a constatat încălcarea art.

6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, motivînd că, chestiunea

termenului de prescripție invocată de reclamantul în cadrul procedurilor constituia un

argument important. Fiind admis, el putea duce la respingerea acțiunii înaintate de

către A.N. De fapt, prima instanță a respins acțiunea lui A.N. exact pe acest temei. În

pofida acestui fapt, Curtea de Apel și Curtea Supremă au tăcut în privința obiecției

reclamantului în privința admisibilității acțiunii. În lipsa unui răspuns specific și

expres, este imposibil de a constata dacă aceste instanțe doar au neglijat să abordeze

acest argument că acțiunea este tardivă sau dacă au intenționat să o respingă și, dacă

aceasta a fost intenția, care au fost motivele în spatele deciziei respective.

În final, instanța de recurs, conchide că, art. 126 alin. (11) din Legea

insolvabilității, prevede că, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi

datorează sume de bani debitorului, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărîre de

validare a popririi, prin care va încasa de la terțul poprit suma datorată debitorului, iar

în caz contrar, va decide desființarea popririi.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate supra,

instanța de recurs concluzionează că hotărîrea instanței de insolvabilitate privind

admiterea cererii de validare a popririi cu încasarea de terțul poprit societatea cu

răspundere limitată „Imobil și Siguranță” în procedură de faliment a datoriei în sumă

6

de 316505 lei și taxa de stat în mărime de 9495 lei, urmează a fi casată cu

pronunțarea unei hotărîri noi de desființare a popririi.

Pentru aceste considerente și pentru cele corect reținute Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Imobil și

Siguranță”, a casa integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016 și

a emite o hotărîre nouă de desființare a popririi, dat fiind faptul că cererea de validare a

popririi este prescrisă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Imobil și

Siguranță”.

Se casează hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, prin care a

fost validată poprirea și încasată de la terțul poprit societatea cu răspundere limitată

„Imobil și Siguranță” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup”

suma de 316505 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 9495 lei și emite o nouă

hotărâre prin care:

Se respinge cererea societății cu răspundere limitată „Craisa-Con Grup” în

procedura simplificată a falimentului, de validare a popririi cu desființarea acesteia,

fiind depusă peste termenului de prescripție extinctive.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

Dumitru Mardari

7