3ra-1740/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1740/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Iu. Potînga dosarul nr. 3ra-1740/16

instanța de apel: A. Gavriliță, V. Efros, L. Popova

D E C I Z I E

23 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Iuliana Oprea, Oleg Sternioală

Ion Druță, Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de către Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei și Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Sobcenco

împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani municipiul

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea includerii

perioadei delegării la studii în stagiul de cotizare și calculării pensiei ca funcționar

public și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei și Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 12 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 06 martie 2012, Zinaida Sobcenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea includerii perioadei delegării la studii în stagiul de cotizare și calculării

pensiei ca funcționar public și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în anul 2007, a fost pensionată

pe criteriu de vârstă, având doar 11 ani de stagiu ca funcționar public, însă a

continuat să activeze în aceeași funcție de specialist principal în cadrul Biroului

Relații Interetnice până la data de 31 martie 2011, acumulând, astfel, 15 ani de

stagiu în autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova.

Menționează că, ulterior, a depus cerere la Casa Națională de Asigurări

Sociale pentru calcularea și atribuirea pensiei de funcționar public, deoarece

întrunea toate cerințele legale.

Susține că, Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat de la Ministerul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei explicație cu privire la perioada 22 octombrie

1998 – 12 iunie 2000, în care Departamentul Relații Naționale, întru executarea

1

dispoziției Guvernului RM nr. 55-d din 20 mai 1998, în scopul perfecționării

cadrelor, a delegat-o la studii (cu frecvența la zi) la Academia de Administrare

Publică, cu păstrarea salariului mediu și a locului de muncă, conform Hotărârii

Guvernului RM nr. 483 din 05 august 1993.

Afirmă că, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, prin scrisoarea

nr. 01-2565 din 08 iulie 2011, a comunicat Casei Naționale de Asigurări Sociale

faptul că, în opinia sa, perioada enunțată nu ține de serviciul public.

Relevă că, la data de 26 octombrie 2011, s-a adresat personal la Ministerul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei cu cerere privind explicarea acestei situații,

deoarece în perioada de activitate în anii 1996 – 2011 în cadrul administrației

publice centrale nu i-a fost întreruptă activitatea sa.

Mai invocă că, prin răspunsul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și

Familiei din 10 februarie 2012 i-a fost comunicat că, conform pct. 11 al

Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a pensiilor funcționarilor

publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 412 din 22 aprilie 2004, la

calcularea stagiului de cotizare realizat în funcții publice se iau în considerare

numai perioadele de activitate reală în autoritățile administrației publice, iar

Regulamentul nu specifică cazul când funcționarului public pe durata aflării la

studii cu frecvența la zi, la Academia de Administrare Publică, i s-a păstrat locul de

muncă și salariul mediu lunar.

Invocă că, în baza explicațiilor enunțate, Casa Națională de Asigurări

Sociale i-a refuzat să-i includă perioada de studii în cadrul Academiei de

Administrare Publică, la care a fost delegată în interes de serviciu, precum și să-i

acorde pensia de funcționar public.

Consideră că, înscrierile din carnetul de muncă confirmă un stagiu de

cotizare în serviciul public de 15 ani și, respectiv, beneficiază de dreptul la pensie

ca funcționar public.

Menționează că, la caz, nu sunt aplicabile prevederile pct. 11 ale

Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plata pensiilor funcționarilor

publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 412 din 22 aprilie 2004,

deoarece a fost adoptat ulterior aflării sale la studii.

Susține că, prin acțiunile pârâților i-a fost cauzat un prejudiciu moral

manifestat prin suferințe psihice și stres.

Solicită obligarea pârâților Ministerul Muncii Protecției Sociale și Familiei

și Casa Națională de Asigurări Sociale de a include perioada delegării la studiile de

zi la Academia de Administrare Publică (22 octombrie 1998-12 iunie 2000) în

stagiul de cotizare realizat în funcția publică, repararea prejudiciului moral în

mărime de 8000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2012 acțiunea a fost

admisă integral.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 februarie 2013 a fost admis

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea

primei instanțe și restituită cauza pricina spre rejudecare la Judecătoria Rîșcani

mun. Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 22 mai 2013 cauza a

fost strămutată după competență teritorială la Judecătoria Centru mun. Chișinău.

2

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02

aprilie 20 a fost atrasă în proces Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani mun.

Chișinău în calitate de copârât.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat pretențiile,

solicitând recunoașterea ca fiind ilegale refuzurile Casei Naționale de Asigurări

Sociale din 03 ianuarie 2012 și din 20 februarie 2012 cu privire la recunoașterea și

stabilirea pensiei ca funcționar public, anularea deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău din 20 iulie 2011, prin care s-a refuzat

stabilirea pensiei de funcționar public, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei din 10 februarie 2012 cu privire

la stabilirea pensiei ca funcționar public, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a include perioada delegării la studii cu frecvența la zi la Academia de

Administrare Publică (22 octombrie 1998 - 12 iunie 2000) în stagiu de cotizare în

funcția publică, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău de a-i calcula pensia ca funcționar

public, începând cu data de 31 martie 2012, cu recalcularea pensiei până în

prezent, repararea prejudiciului moral în sumă de 8000 lei și încasarea de la pârâți

a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 iunie 2014 acțiunea

a fost admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014 a fost admis

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea

primei instanțe și restituită cauza spre rejudecare la Judecătoria Rîșcani

mun.Chișinău conform competenței jurisdicționale.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 februarie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, au fost declarate ilegale și anulate refuzurile Casei

Naționale de Asigurări Sociale din 03 ianuarie 2012 și 20 februarie 2012 de a-i

recunoaște și a-i stabili Zinaidei Sobcenco pensia ca funcționar public, a fost

declarat ilegal și anulat refuzul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei

din 10 februarie 2012 de a-i stabili Zinaidei Sobcenco pensia ca funcționar public,

a fost obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău să

includă în stagiul de cotizare realizat în funcție publică al Zinaidei Sobcenco

perioada de delegare la studii de zi la Academia de Administrare Publică și,

anume, de la data de 22 octombrie 1998 până la data de 12 iunie 2000 inclusiv și

să calculeze Zinaidei Sobcenco pensia ca funcționar public, începând cu 31 martie

2011, cu recalcularea pensiei până în prezent. În rest acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată. Au fost încasate în mod solidar din contul Ministerului Muncii,

Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

Zinaidei Sobcenco cheltuielile de asistență juridică proporțional părții admise din

acțiune în mărime de 1500 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Casa Națională de Asigurări Sociale și Ministerul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

3

La data de 25 octombrie 2016, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, au fost interpretate și aplicate eronat normele de drept

material.

Menționează că, la data de 21 noiembrie 2011, Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei, conform prevederilor Legii cu privire la petiționare nr. 190 din

19 iulie 1994, a remis Cancelariei de Stat, după competență, petiția Zinaidei

Sobcenco.

Susține că, Cancelaria de Stat, prin răspunsul nr. 2903-419 din 08 decembrie

2011, a informat că, conform art. 11 din Regulamentul privind modul de stabilire și

plată a pensiilor funcționarilor publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.

412 din 22 aprilie 2004, cu modificările ulterioare, la calcularea stagiului de

cotizare realizat în funcții publice se iau în considerație numai perioadele de

activitate reală în autoritățile administrației publice, în funcțiile asupra cărora se

extinde sfera de acțiune a Legii serviciului public nr.443-XIII din 04 mai 1995

(abrogată la 01 ianuarie 2009) și a Legii nr. l58-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public.

Astfel, consideră că, în cazurile în care funcționarii publici urmează forme

de dezvoltare profesională continuă de lungă durată, organizate la inițiativa sau în

interesul autorității publice, aceștia nu beneficiază de includerea perioadei

respective în stagiul de cotizare realizat în funcție publică.

Invocă că, instanța de apel, la soluționarea cauzei, nu a luat în considerație

faptul că, conform prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 691 din 17 noiembrie 2009, Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei are în competența sa elaborarea și promovarea politicilor în

domeniu, adică, elaborează și promovează proiecte de acte normative și nu are în

sarcina sa stabilirea și plata pensiilor cetățenilor.

Mai invocă că, reieșind din prevederile art. 49 din Legea nr. 489-XIV din 08

iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, precum și din capitolul II al

Hotărârii Guvernului RM nr. 937 din 13 noiembrie 2014 cu privire la aprobarea

Statutului Casei Naționale de Asigurări Sociale de Stat, Casa Națională de

Asigurări Sociale are misiunea de a asigura funcționarea unui serviciu durabil de

asigurări sociale, necesar societății, care în limita mijloacelor bugetului asigurărilor

sociale de stat aprobat anual, garantează protecția socială a participanților la

sistemul public de asigurări sociale, respectând prevederile legale.

Consideră că, instanța de apel a apreciat eronat faptul că, răspunsul

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. S-5754/11 din 10 februarie

2011 reprezintă un act administrativ în sensul art. 3 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ, deoarece răspunsul respectiv nu produce nici un efect

4

juridic față de intimată, dimpotrivă, acesta are drept scop de a informa petiționarul

asupra unor subiecte care îl interesează.

Relevă că, răspunsul Ministerului nu poate fi recunoscut ca nefondat,

întrucât nici Legea nr. 190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare și nici

Legea contenciosului administrativ nu prevăd posibilitatea de a declara un răspuns

la o petiție ca fiind nefondat.

La data de 10 noiembrie 2016, Casa Națională de Asigurări Sociale a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece au fost interpretate și aplicate eronat normele de drept material și au fost

apreciate arbitrar probele.

Menționează că, instanța de apel și prima instanță au interpretat eronat

prevederile pct. 11 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

pensiilor funcționarilor publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 412 din

22 aprilie 2004, conform cărora la calcularea stagiului de cotizare realizat în funcții

publice se iau în considerație numai perioadele de activitate reală în autoritățile

administrației publice, în funcțiile asupra cărora se extinde sfera de acțiune a Legii

serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai 1995 și a Legii nr. 158-XVI din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Consideră eronată concluzia instanței cu privire la faptul că, intimatei i-a fost

păstrat locul de muncă, salariul din care au fost reținute contribuții de asigurări

sociale, gradul de funcționar public, prin urmare, această perioadă este una în care

intimata a realizat activitate în serviciul public, deoarece intimata în perioada

efectuării studiilor la Academia de Administrare Publică nu a activat în realitate în

cadrul autorității publice precum prevede pct. 11 din Regulamentul cu privire la

modul de stabilire și plată a pensiilor funcționarilor publici, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 412 din 22 aprilie 2004.

Prin referința depusă la data de 23 noiembrie 2016 Zinaida Sobcenco a

solicitat respingerea recursurilor și menținerea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 14 decembrie 2016 a considerat recursurile

admisibile și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat și care urmează a fi

respins, iar recursul declarat de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe în partea declarării ca fiind ilegal și anulării refuzului

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei din 10 februarie 2012 privind

stabilirea Zinaidei Sobcenco a pensiei ca funcționar public și în partea încasării de

la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a cheltuielilor de asistență

5

juridică și emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la respingerea

acestei pretenții, iar în rest menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că în perioada 12 decembrie 1996-

31 martie 2011, Zinaida Sobcenco a activat în cadrul Biroului relații interetnice în

funcția de specialist principal al Direcției minorități naționale, relații interetnice și

funcționarea limbilor.

În conformitate cu prevederile dispoziției Guvernului RM nr. 55-d din 20

mai 1998, delegarea Departamentului Relații Naționale nr. 01-326 din 02 iunie

1998 și ordinul nr. 35-A din 29 iulie 1998, Zinaida Sobcenco a fost admisă la studii

postuniversitare, învățământ de zi, cu durata de 02 ani în cadrul Academiei de

Administrare Publică pe lângă Guvernul RM, reorganizată în baza Decretului

Președintelui RM nr. 1113-11 din 12 februarie 2003 în Academia de Administrare

Publică de pe lângă Președintele RM.

Prin ordinul Departamentul Relații Naționale și Funcționarea Limbilor

nr.203 din 22 octombrie 1998 Zinaida Sobcenco a fost trimisă la studii la

Academia de Administrare Publică pe lângă Guvernul RM, cu condiția păstrării

locului de muncă și salariului mediu lunar.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 31 martie 2011, Zinaida

Sobcenco s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani mun.

Chișinău cu cerere privind stabilirea pensiei de funcționar public.

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău

nr.22 15 din 20 iulie 2011 a fost refuzat Zinaidei Sobcenco stabilirea pensiei de

funcționar public din motiv că, nu a realizat stagiul de cotizare în serviciul public

de cel puțin 15 ani, având un stagiu doar de 13 ani 05 luni 27 zile.

La data de 05 decembrie 2011, Zinaida Sobcenco s-a adresat la Casa

Națională de Asigurări Sociale cu cerere, prin care a solicitat includerea în stagiul

de cotizare realizat în funcția publică a perioadei de delegare la studii de zi la

Academia de Administrare Publică de la 22 octombrie 1998 până la 12 iunie 2000.

Prin răspunsurile Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. IV-S-1720/11 din

03 ianuarie 2012 și nr. IV-S-1720/11 din 20 februarie 2012 Zinaida Sobcenco a

fost informată despre faptul că, stagiul de cotizare în serviciul public include

perioadele de activitate prevăzute în art. 47 din Legea nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, perioada de studii în

Academia de Administrare Publică pe lângă Guvernul RM la secția cu frecvență,

conform scrisorilor Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 01-2565

din 08 iulie 2011 și nr. 01-57 din 14 februarie 2012 și scrisorii Cancelariei de Stat

nr. 2903-419 din 08 decembrie 2011, nu ține de serviciul public și prin urmare,

perioada de studii de la 22 octombrie 1998 până la 12 iunie 2000 nu se va include

în vechimea în muncă în serviciul public.

Totodată, prin răspunsul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei

nr. S-5754/11 din 10 februarie 2012 Zinaida Sobcenco a fost informată despre

faptul că, conform explicației Cancelariei de Stat, prezentate la solicitarea

6

ministerului, în cazurile cînd funcționarii publici urmează forme de dezvoltare

profesională continuă de lungă durată, organizate la inițiativa sau în interesul

autorității publice, aceștia nu beneficiază de includerea perioadei respective în

stagiul de cotizare realizat în funcție publică, în condițiile în care Regulamentul cu

privire la modul de stabilire și plată a pensiilor funcționarilor publici, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 412 din 22 aprilie 2004 nu specifică cazul cînd

funcționarul public pe durata aflării la studii cu frecvența la zi, la Academia de

Administrare Publică, i s-a păstrat locul de muncă și salariul mediu lunar.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Zinaida Sobcenco a

solicitat recunoașterea ca fiind ilegale refuzurile Casei Naționale de Asigurări

Sociale din 03 ianuarie 2012 și din 20 februarie 2012 cu privire la recunoașterea și

stabilirea pensiei ca funcționar public, anularea deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău din 20 iulie 2011, prin care s-a refuzat

stabilirea pensiei de funcționar public, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei din 10 februarie 2012 cu privire

la stabilirea pensiei ca funcționar public, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a include perioada delegării la studii cu frecvența la zi la Academia de

Administrare Publică (22 octombrie 1998 - 12 iunie 2000) în stagiu de cotizare în

funcția publică, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău de a-i calcula pensia ca funcționar

public, începând cu data de 31 martie 2012, cu recalcularea pensiei până în

prezent, repararea prejudiciului moral în sumă de 8 000 lei și încasarea de la pârâți

a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, declarând ilegale și anulând refuzurile

Casei Naționale de Asigurări Sociale din 03 ianuarie 2012 și 20 februarie 2012 de

a-i recunoaște și a-i stabili Zinaidei Sobcenco pensia ca funcționar public,

declarând ilegal și anulând refuzul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și

Familiei din 10 februarie 2012 de a-i stabili Zinaidei Sobcenco pensia ca

funcționar public, obligând Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani

mun.Chișinău să includă în stagiul de cotizare realizat în funcție publică a Zinaidei

Sobcenco perioada de delegare la studii de zi la Academia de Administrare Publică

și, anume, din data de 22 octombrie 1998 până la data de 12 iunie 2000 inclusiv și

să-i calculeze pensia ca funcționar public, începând cu data de 31 martie 2011, cu

recalcularea pensiei până în prezent și încasând în mod solidar din contul

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de Asigurări

Sociale în beneficiul Zinaidei Sobcenco cheltuielile de asistență juridică

proporțional părții admise din acțiune în mărime de 1500 lei, în rest respingând

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind investite cu judecarea apelurile declarate de

către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casa Națională de

Asigurări Sociale, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestora, menținând hotărârea

primei instanțe.

Conform art. 38 alin. (1) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, pe perioada în care funcționarul

public urmează forme de dezvoltare profesională continuă organizate la inițiativa

7

sau în interesul autorității publice, acesta beneficiază de plata salariului. Dacă

durata acestora depășește 180 de zile calendaristice consecutive și funcționarul

public este scos din activitate, raporturile de serviciu se suspendă în circumstanțe

ce nu depind de voința părților, fără plata salariului.

Conform pct. 16 din Hotărârea Guvernului RM nr. 483 din 05 august 1993

cu privire la Academia de Studii în Domeniul Administrării Publice de pe lângă

Guvernul Republicii Moldova, pentru perioada de studii în Academie, audienților,

lucrători ai organelor administrației publice, li se păstrează locul de muncă și

salariul mediu.

Aceleași prevederi sunt stipulate și în pct. 5 din Hotărârea Guvernului RM

nr. 962 din 05 august 2003 privind asigurarea funcționării Academiei de

Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova.

Conform art. 1 alin. (3) din Legea serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai

1995, funcționar public înseamnă persoana care ocupă funcție de stat remunerată și

care dispune de ranguri și grade, stabilite în conformitate cu principiile prezentei

legi.

Art. 47 lit. a) și b) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat prevede că, stagiul de cotizare în serviciul

public include perioadele:

a) de activitate în funcții publice în autoritățile publice centrale și locale

prevăzute în anexa nr.1 la Legea serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai 1995

(abrogată la 1 ianuarie 2009) și în anexa nr. 1 la Legea nr. 158-XVI din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public;

b) de activitate în funcții publice în autoritățile publice care au activat pe

teritoriul Republicii Moldova pînă la data intrării în vigoare a Legii serviciului

public nr. 443-XIII din 04 mai 1995 (abrogată la 01 ianuarie 2009), conform

modului stabilit de Guvern.

Actele cauzei denotă faptul că, în perioada 22 octombrie 1998-12 iunie

2000, Zinaida Sobcenco avea deja gradul de calificare de funcționar public,

consilier de clasa I rangul III, care i-a fost conferit la data de 07 aprilie 1998, iar pe

toată perioada aflării la studii, aceasta a primit salariu de funcționar public la

Departamentul Relații Interetnice, din care au fost calculate cote de asigurări

sociale, care au fost transferate la fondul social.

În contextul celor expuse, se reține că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Rîșcani mun. Chișinău urma să includă în stagiu de cotizare al Zinaidei Sobcenco

perioada de delegare la studii de zi la Academia de Administrare Publică pe lîngă

Președintele RM de la 22 octombrie 1998 până la 12 iunie 2000 inclusiv.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiției consideră că, instanțele judecătorești temeinic și legal

au declarat ilegale și anulat refuzurile Casei Naționale de Asigurări Sociale din 03

ianuarie 2012 și 20 februarie 2012 de a-i recunoaște și a-i stabili Zinaidei Sobcenco

pensia ca funcționar public și au obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Rîșcani mun. Chișinău să includă în stagiul de cotizare realizat în funcție publică al

Zinaidei Sobcenco perioada de delegare la studii de zi la Academia de

Administrare Publică și, anume, de la 22 octombrie 1998 până la 12 iunie 2000

inclusiv și să-i calculeze Zinaidei Sobcenco pensia ca funcționar public, începând

8

cu data de 31 martie 2011, cu recalcularea pensiei până în prezent, iar argumentele

invocate de către recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale în acest sens nu

pot fi reținute ca întemeiate.

Conform pct. 5 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 691 din 17 noiembrie 2009, în vederea realizării misiunii sale,

Ministerului îi revin următoarele funcții de bază:

1) elaborarea și promovarea politicii naționale în domeniul muncii și

protecției sociale cu stabilirea obiectivelor strategice de dezvoltare;

2) asigurarea cadrului normativ necesar pentru realizarea obiectivelor

strategice în domeniile sale de activitate, precum și a compatibilității acestuia cu

tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte și cu legislația

comunitară;

3) planificarea strategică, analiza, monitorizarea și evaluarea politicilor

elaborate, examinarea multilaterală a impactului social, economic, financiar al

acestora;

4) asigurarea corespunderii politicilor elaborate cu strategiile și programele

naționale și racordarea politicilor existente la prioritățile și necesitățile de integrare

europeană;

5) reglementarea, în condițiile legii, a modului de organizare și funcționare a

sistemului de protecție socială;

6) coordonarea și asigurarea realizării politicilor, strategiilor și programelor

în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național, raional și local prin

prisma colaborării cu reprezentanții autorităților publice centrale și locale, ai

societății civile, precum și cu mass-media din republică;

7) gestionarea, în condițiile legii, a programelor internaționale de asistență

financiară pentru susținerea reformelor sistemului de protecție socială a populației

și pentru îmbunătățirea calității asistenței acordate;

8) reprezentarea, în condițiile legii, a Republicii Moldova în relațiile cu

Organizația Internațională a Muncii, Organizația Internațională pentru Migrație,

directoratele ramurale ale Consiliului Europei și cu alte organisme internaționale în

domenii de interes.

Ținând cont de prevederile legale enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, Ministerul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei nicidecum nu are în sarcina sa stabilirea și

achitarea pensiilor cetățenilor.

Conform art. 3 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-

XIV din 10 februarie 2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl

constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este

vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise

de: autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi,

subdiviziunile autorităților publice, funcționarii din structurile specificate la lit. a)

și b), precum și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept

recunoscut de lege.

9

Conform art. 2 din Legea enunțată, termenul „act administrativ” are

semnificația de manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ sau

individual, din partea unei autorități publice în vederea organizării sau executării în

concret a legii.

Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că, răspunsul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei din 10

februarie 2011 nu constituie un act administrativ în sensul Legii contenciosului

administrativ și nu produce nici un efect juridic față de Zinaida Sobcenco.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele

judecătorești greșit au declarat ilegal și anulat refuzul Ministerului Muncii,

Protecției Sociale și Familiei din 10 februarie 2012 privind stabilirea Zinaidei

Sobcenco a pensiei ca funcționar public și a încasat de la acesta cheltuielile de

asistență juridică.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, de a

admite recursul declarat de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei,

de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea declarării

ca fiind ilegal și anulării refuzului Ministerului Muncii, Protecției Sociale și

Familiei din 10 februarie 2012 privind stabilirea Zinaidei Sobcenco a pensiei ca

funcționar public și în partea încasării de la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei a cheltuielilor de asistență juridică și de a emite în această parte o nouă

hotărâre, prin care pretenția Zinaidei Sobcenco împotriva Ministerului Muncii,

Protecției Sociale și Familiei cu privire la declararea ca ilegal și anularea refuzului

din 10 februarie 2012 privind stabilirea pensiei ca funcționar public de respins, iar

în rest de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 12 februarie 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Sobcenco împotriva

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Casei Naționale de Asigurări

Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani municipiul Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ, obligarea includerii perioadei delegării

la studii în stagiul de cotizare și calculării pensiei ca funcționar public și repararea

prejudiciului moral în partea declarării ca fiind ilegal și anulării refuzului

Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei din 10 februarie 2012 privind

stabilirea Zinaidei Sobcenco a pensiei ca funcționar public și în partea încasării de

10

la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a cheltuielilor de asistență

juridică și se emite în această parte o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge pretenția Zinaidei Sobcenco împotriva Ministerului Muncii,

Protecției Sociale și Familiei cu privire la declararea ca ilegal și anularea refuzului

din 10 februarie 2012 privind stabilirea pensiei ca funcționar public.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 12 februarie 2016 se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecătorul

Judecătorii Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

Ion Druță

Mariana Pitic

11