3ra-1459/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1459/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță – V. Ciumac dosarul nr. 3ra-1459/16

instanța de apel – D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

D E C I Z I E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea, Maria Ghervas, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinînd recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Poalelungi împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani cu privire la

contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28

iunie 2016, prin care a fost admis apelul declarat de către Nina Poalelungi, casată

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 02 februarie 2016, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

La 06 octombrie 2015 Nina Poalelungi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Rîșcani cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 25 iunie 2015 a înaintat Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani cerere privind stabilirea pensiei ca funcționar

public, anexînd toate actele necesare.

Susține că cererea dată a fost examinată cu încălcarea termenilor stabilite.

La începutul lunii septembrie 2015 a fost informată prin telefon precum că

cererea i-a fost respinsă. Din acest moment consideră că i-au fost încălcate drepturile

garantate prin lege și, în vederea respectării procedurii extrajudiciare, a solicitat ca

cererea să fie examinată de organul ierarhic superior.

La 17 septembrie 2015 cererea reclamantei a fost expediată spre examinare

Casei Naționale de Asigurări Sociale, iar prin decizia din 01 octombrie 2015 i-a fost

refuzat în stabilirea pensiei.

Invocă ilegalitatea deciziei date, deoarece începînd cu 03 aprilie 1985 și pînă la

12 septembrie 1996 a activat în cadrul Societății Antiincendiare din Republica

Moldova, iar la 02 octombrie 1996 și pînă la 10 august 2000 în Procuratura Generală

ca specialist-coordonator.

Activînd în Procuratura Generală, prin ordinul Procurorului General nr. 408-p

din 08 iunie 1998, conform art. 22(2) din Legea serviciului public nr. 443 din 04 mai

1995 și Legea nr. 1263 din 17 iulie 1997 despre Regulamentul de conferire a gradelor

de calificare funcționarilor publici, i-a fost stabilit gradul de calificare de rangul III,

consilier de clasa I, or pentru aceasta era necesar de o vechime în muncă în serviciul

public nu mai puțin de 3 ani. Deci, funcția de specialist-coordonator din cadrul

Societății Antiincendiare a Republicii Moldova a fost raportată la serviciul public.

Această calificare a fost efectuată cu includerea stagiului de funcționar public

în Societatea Antiincendiară din Republica Moldova doar după interpelarea

Procuraturii Generale nr. 10-71/D,98 din 26 mai 1998 către Guvernul Republicii

Moldova, care a confirmat prin răspunsul nr. 03-12/168 din 28 mai 1998 precum că

conform Clasificatorului unic a funcțiilor publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr. 312 din 20 martie 1998, funcția de specialist – coordonator din Societatea

Antiincendiară a Republicii Moldova, potrivit specificului ei, se raportează la

serviciul public.

La 10 august 2000, după reducerea statelor de personal, reclamanta a fost

eliberată din funcție și a primit indemnizația de concediere pentru vechimea în muncă

de 15 ani ca funcționar public.

CTAS Rîșcani din start i-a creat obstacole în examinarea cererii, motivîndu-i

că nu cunoaște modul de stabilire a pensiei pentru funcționarii publici care au activat

pînă în anul 2000.

Indică că decizia CTAS Rîșcani nr. 92/2015/56865 din 17 septembrie 2015 este

ilegală și nemotivată, deoarece conform art. 44 al Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, reclamanta deține dreptul la pensie ca

funcționar public, deoarece pînă în anul 2000 a avut un stagiu de cotizare în serviciul

public de 15 ani, iar la momentul depunerii cererii aceasta avea un stagiu de cotizare

de 32 ani.

Mai mult ca atît, prin răspunsul Guvernului Republicii Moldova nr. 03-12/168

din 28 mai 1998, adresat Procuraturii Generale, s-a confirmat faptul că potrivit

Clasificatorului unic a funcțiilor publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 312

din 20 martie 1998, funcția de specialist – coordonator din Societatea Antiincendiară

a Republicii Moldova, potrivit specificului ei, se raportează la serviciul public.

Cere reclamanta anularea deciziei CTAS Rîșcani nr. 92/2015/56865 din 17

septembrie 2015 privind refuzul stabilirii pensiei și recunoașterea dreptului Ninei

Poalelungi la pensie ca funcționar public.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 februarie 2016, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Nina Poalelungi, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul

Chișinău din 02 februarie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a

fost admisă, fiind anulată decizia CTAS Rîșcani nr. 92/2015/56865 din 17 septembrie

2015 privind refuzul stabilirii pensiei și recunoașterea dreptului Ninei Poalelungi la

pensie ca funcționar public.

La 04 august 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel la pronunțarea

deciziei nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

material.

Conform art. 44 al. (1) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.

156 din 14 octombrie 1998, asiguratul cu statut de funcționar public care a realizat

stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1) și (1¹) și confirmă un stagiu de cotizare

în serviciul public de cel puțin 15 ani beneficiază de dreptul la pensie la atingerea

vîrstei specificate la alin.(2) din prezentul articol. Pensia se calculează în cuantum de

75% din venitul mediu lunar asigurat determinat conform art.45.

Începînd cu 01 iulie 2011 pentru asigurații cu statut de funcționar public se

stabilește vîrsta de pensionare de 52 ani și 6 luni pentru femei. În fiecare an ulterior,

de la 01 iulie vîrsta se majorează cu 6 luni pînă va constitui 57 ani.

La calcularea stagiului de cotizare în serviciul public se include perioadele de

exercitare a funcțiilor publice în autoritățile publice menționate în anexa Nr. 1 al

Legii nr.158 din 04 iulie 2008, în organele centrale și locale al autorităților publice

specificate în Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr. 155 din

21 iulie 2011, Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 151 din 23 februarie 2001 și în funcțiile publice incluse în

Nomenclatorul autorităților publice care au activat pînă la punerea în vigoare a Legii

serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995 al funcțiilor publice în cadrul lor, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 412 din 22 aprilie 2004 cu modificările și completările

ulterioare.

Din materialele dosarului s-a constatat că, Poalelungi Nina la 25 iunie 2015 s-a

adresat cu cerere către CTAS Rîșcani privind stabilirea pensiei de funcționar public.

În urma verificării documentelor prezentate s-a constatat că intimata nu

întrunește condițiile necesare pentru stabilirea pensiei ca funcționar public anticipat și

anume - are un stagiu de cotizare în serviciul public de numai 3 ani 10 luni și 8 zile,

în situația în care acest stagiu urma a fi de 15 ani.

În stagiul de cotizare în serviciul public a fost inclusă doar activitatea în care a

lucrat aceasta în calitate de specialist-coordonator din cadrul Procuraturii Generale în

perioada 02 octombrie 1996 – 10 august 2000, iar în ce privește activitatea ei din

cadrul Societății Antiincendiare din Republica Moldova în perioada 03 aprilie 1985-

12 septembrie 1996 în calitate de specialist-coordonator, funcția dată nu se atribuie ca

activitate în serviciul public.

Conform Legii serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995, în vigoare pînă la

01 ianuarie 2009, era prevăzut că orice angajat care deținea statut de funcționar

public i se atribuia grad și rang de calificare, cu specificarea în carnetul de muncă.

Instanța de apel în motivarea soluției de admitere a acțiunii a indicat că Legea

serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995 a intrat în vigoare la momentul în care

intimata deja activa în cadrul Procuraturii Generale. Or, concluzia dată este una

eronată, deoarece intimata a activat în cadrul Societății Antiincendiare pînă la data de

12 septembrie 1996, adică încă un an și jumătate după ce a intrat în vigoare Legea

serviciului public, iar în cadrul Procuraturii Generale aceasta a fost angajată abia la

02 octombrie 1996.

Din conținutul carnetului de muncă rezultă că Poalelungi Nina în perioada în

care a activat la Societatea Antiincendiară, nu i s-a făcut nici o mențiune vis-a-vis de

acordarea statului de funcționar public, deși Legea serviciului public nr. 443 din 04

mai 1995 era în vigoare, or mențiunea dată a fost efectuată doar odată cu angajarea ei

în cadrul Procuraturii Generale. Circumstanța dată denotă faptul că Societatea

Antiincendiară din Republica Moldova are statut de asociație obștească, respectiv

angajații săi nu au statut de funcționari publici.

Faptul că intimata a deținut funcția de specialist-coordonator, aceasta nu se

egalează cu statutul de funcționar public, deoarece funcțiile din cadrul fiecărei

societăți, întreprinderi, asociații etc. se stabilesc și se numesc după dorința

angajatului.

Sunt irelevante referirile instanței de apel asupra scrisorii Procuraturii Generale

din 18 februarie 2016 și scrisorii Guvernului Republicii Moldova din 28 mai 1998

care au indicat că Societatea Antiincendiară, după specificul său, se atribuie ca

activitate în serviciul public. Or, la materialele pricinii a fost anexat și răspunsul

Ministerului Muncii și Protecției Sociale din 18 mai 2015 de unde expres rezultă că,

Societatea Antiincendiară nu se regăsește în Hotărîrea Guvernului nr. 412 din 22

aprilie 2004 și, deci, activitatea intimatei în această instituție nu se atribuie ca

activitate în serviciul public.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că decizia instanței

de apel a fost pronunțată la 28 iunie 2016, iar recursul a fost declarat la data de 04

august 2016. Respectiv, recursul de consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale ca fiind unul întemeiat și care urmează a fi admis, cu

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să caseze decizia instanței de apel și să mențină

hotărîrea primei instanțe.

Din materialele dosarului s-a stabilit că, la 25 iunie 2015 Nina Poalelungi a

înaintat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani cerere privind stabilirea

pensiei ca funcționar public (f.d. 5), însă la 01 octombrie 2015 a fost pronunțată

decizia privind refuzul în stabilirea pensiei, pe motiv că nu confirmă un stagiu în

funcție publică de 15 ani, or aceasta deținînd doar un stagiu de cotizare în serviciul

public de numai 3 ani 10 luni și 8 zile, deci perioada în care Poalelungi Nina a activat

în calitate de specialist-coordonator în cadrul Procuraturii Generale în perioada 02

octombrie 1996-10 august 2000.

Nefiind de acord cu decizia dată, Poalelungi Nina a contestat-o în procedură

de contencios administrativ.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 02 februarie 2016 a

fost respinsă acțiunea reclamantei, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28

iunie 2016 a fost casată hotărîrea primei instanțe și pronunțată o nouă hotărîre de

admitere a acțiunii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră ca fiind eronate concluziile instanței de apel reieșind din

următoarele motive.

Conform art. 44 al. (1) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.

156 din 14 octombrie 1998, asiguratul cu statut de funcționar public care a realizat

stagiul de cotizare prevăzut la art.42 alin.(1) și (1¹) și confirmă un stagiu de cotizare

în serviciul public de cel puțin 15 ani beneficiază de dreptul la pensie la atingerea

vîrstei specificate la alin.(2) din prezentul articol. Pensia se calculează în cuantum de

75% din venitul mediu lunar asigurat determinat conform art.45.

Începînd cu 01 iulie 2011 pentru asigurații cu statut de funcționar public se

stabilește vîrsta de pensionare de 52 ani și 6 luni pentru femei. În fiecare an ulterior,

de la 01 iulie vîrsta se majorează cu 6 luni pînă va constitui 57 ani.

La calcularea stagiului de cotizare în serviciul public se include perioadele de

exercitare a funcțiilor publice în autoritățile publice menționate în anexa Nr. 1 al

Legii nr.158 din 04 iulie 2008, în organele centrale și locale al autorităților publice

specificate în Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr. 155 din

21 iulie 2011, Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 151 din 23 februarie 2001 și în funcțiile publice incluse în

Nomenclatorul autorităților publice care au activat pînă la punerea în vigoare a Legii

serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995 al funcțiilor publice în cadrul lor, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 412 din 22 aprilie 2004 cu modificările și completările

ulterioare.

Prin acțiunea înaintată reclamanta-intimat pretinde că în stagiul de cotizare în

serviciul public urmează a fi inclusă și activitatea acesteia din cadrul Societății

Antiincendiare din Republica Moldova în perioada 03 aprilie 1985-12 septembrie

1996 în calitate de specialist-coordonator și nu doar activitatea ei în calitate de

specialist-coordonator din cadrul Procuraturii Generale în perioada 02 octombrie

1996 – 10 august 2000. Respectiv, cumulînd stagiul de cotizare în serviciul public

exercitat în cadrul Societății Antiincendiare din Republica Moldova și Procuraturii

Generale, aceasta confirmă stagiul de cotizare de 15 ani prevăzut de art. 44 (1) al

Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998 și,

implicit, beneficiază de dreptul la stabilirea pensiei pentru funcționari publici.

Colegiul atestă ca fiind eronate argumentele date, deoarece conform Anexei nr.

1 la Legea serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995, în vigoare pînă la 01 ianuarie

2009, au fost prevăzute exhaustiv autoritățile publice care cad sub incidența Legii

serviciului public. Totodată, prin noțiunea serviciului public, în contextul legii date,

se includ totalitatea autorităților publice și activitatea persoanelor ce ocupă posturi în

aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea împuternicirilor acestor autorități în

scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei sociale, promovării politicii externe,

apărării ordinii de drept și asigurării securității naționale, ocrotirii drepturilor,

libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor.

Societatea Antiincendiară din Republica Moldova însă nu se regăsește în lista

autorităților publice care cad sub incidența Legii serviciului public și nici a noțiunii

de serviciu public. Mai mult ca atît, potrivit înscrisurilor de la f.d. 9 și 15 Societatea

Antiincendiară din Republica Moldova are statut de asociație obștească, care

reprezintă o organizație necomercială, independentă de autoritățile publice,

constituită benevol de cel puțin două persoane fizice și/sau juridice (asociații

obștești), asociate prin comunitate de interese în vederea realizării, în condițiile legii,

a unor drepturi legitime, conform art. 1 al. (1) al Legii cu privire la asociațiile obștești

nr. 837 din 17 mai 1996.

Din conținutul carnetului de muncă rezultă că intimata în perioada în care a

activat la Societatea Antiincendiară din Republica Moldova nu i s-a făcut nici o

mențiune vis-a-vis de acordarea statului de funcționar public și nici rangul sau gradul

de calcificare a acesteia, ci doar funcția pe care o deținea – de contabil, deși Legea

serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995 era în vigoare. Or, mențiunea dată a fost

efectuată doar la 08 iunie 1998, cînd intimata activa în cadrul Procuraturii Generale,

fiindu-i atribuit gradul de calificare de rangul trei, consilier de clasa I (f.d. 10 verso-

11).

Nu pot fi reținute argumentele instanței de apel precum că nu-i este imputabil

intimatei faptul că funcția pe care a deținut-o în cadrul Societății Antiincendiare din

Republica Moldova nu era raportată inițial la funcția publică, din cauza că la acel

moment statul nici nu avea o lege care ar reglementa funcția publică și statutul

funcționarului public. Or, Legea serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995 a intrat în

vigoare la 01 ianuarie 1996. Deci, legea în cauză, care reprezenta baza legislativă a

activității serviciului public, producea efecte juridice în perioada cînd Poalelungi

Nina activa în cadrul Societății Antiincendiare din Republica Moldova, or aceasta și-

a dat demisia abia la 12 septembrie 1996, iar la 02 octombrie 1996 a fost angajată la

Procuratura Generală.

Sunt irelevante argumentele instanței de apel asupra scrisorii Procuraturii

Generale din 18 februarie 2016 și scrisorii Guvernului Republicii Moldova din 28

mai 1998, care au indicat că Societatea Antiincendiară, după specificul său, se

atribuie ca activitate în serviciul public. Or, la materialele pricinii a fost anexat și

răspunsul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Familiei din 18 mai 2015 de

unde expres rezultă că, Societatea Antiincendiară nu se regăsește în Nomenclatorul

autorităților publice care au activat pînă la punerea în vigoare a Legii serviciului

public, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 412 din 22 aprilie 2004 și, deci,

activitatea intimatei în această instituție nu se atribuie ca activitate în serviciul public.

Colegiul mai relevă că, răspunsurile Procuraturii Generale din 18 februarie

2016 și a Guvernului Republicii Moldova din 28 mai 1998 nu pot fi apreciate supra

prevederilor legale enunțate mai sus, în cazul în care acestea constituie mijloace de

probă și sunt apreciate de instanță după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Actul legislativ însă, are

un caracter statal, coercitiv, general și impersonal, iar odată ce a intrat în vigoare, este

executoriu și opozabil tuturor subiecților de drept.

În urma celor relatate, rezultă legalitatea deciziei privind refuzul în stabilirea

pensiei de funcționar public lui Nina Poalelungi, pe motiv că aceasta nu confirmă un

stagiu în funcție publică de 15 ani, iar implicit și legalitatea hotărîrii Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 02 februarie 2016.

Din considerentele expuse și avînd în vedere că decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale, de a casa decizia instanței de apel și de a

menține hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 și se menține

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 02 februarie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Poalelungi împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani cu privire la

contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Oleg Sternioală

Galina Stratulat