2rac-515/16 — rezilierea contractului de locațiune și încasarea sumei

prima instanță: Gh. Stratulat dosarul nr. 2rac-515/16

instanța de apel:N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere Limitată „Eurostock”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației de Coproprietari

în Condominiu nr. 55/1 împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Eurostock” cu

privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Eurostock” și

menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iunie 2015 prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă

La 18 septembrie 2014, ACC nr. 55/1 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Eurostock” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de locațiune nr. 2 din 20

octombrie 2006, ACC nr. 55/1, în calitatea de locator, a transmis SRL „Eurostock” în

calitatea de locatar, contra plată, încăperile nelocuite din bd. Dacia 23, mun. Chișinău

pentru activitatea statutară, iar locatarul și-a asumat obligațiunea să achite plata

pentru chirie și plata pentru serviciile comunale.

Menționează că, contractul de locațiune menționat a fost încheiat pe o perioadă

de trei ani, cu posibilitatea prelungirii termenului acestuia, în conformitate cu alin. (1)

art. 904 Cod civil, iar raporturile contractuale cu SRL „Eurostock” au continuat și

după expirarea în anul 2009 a termenului contractual.

Indică reclamantul că locatarul SRL „Eurostock” nu a achitat la timp și integral

plățile comunale și pata pentru chirie astfel, acumulînd o datorie considerabilă, iar la

solicitările de achitare pîrîtul a amînat stingerea datoriei prin ce a prejudiciat aît ACC

nr. 55/1 cît și locatarii blocului de locuit.

Invocă reclamantul că SRL „Eurostock” a acumulat un sold debitorial în

valoare de 94 265 lei fapt confirmat prin actul verificare din 2014 și prin multitudinea

de facturi fiscale, pe care SRL „Eurostock” le-a semnat obligîndu-se să stingă datoria

acumulată.

Explică că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă și încasării sumei

datorate, la 03 iulie 2014 și 23 iulie 2014, a expediat pîrîtului cereri prealabile, prin

care a solicitat achitarea sumei datorate, însă deși, cererile prealabile au fost

recepționate de pîrît la 15 iulie 2014 și 08 august 2014, pretenția a rămas fără

răspuns.

Consideră că prin acțiunile sale pîrîtul manifestă o atitudine cu rea-credință.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 210, 277, 514, 572, 668, 680,

904, 908, 910 Cod civil.

Solicită încasarea de la SRL „Eurostok” în beneficiul Asociației de

coproprietari în condominiu nr. 55/1 a sumei de 94 265 lei care urma să fie achitată în

baza contractului de locațiune din 20 octombrie 2006 și în baza facturilor fiscale și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 iunie 2015 acțiunea a

fost admisă parțial, fiind încasat din contul SRL „Eurostock” în beneficiul ACC nr.

55/1 suma de 94 265 lei, taxa de stat în mărime de 2 828 lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 1 800 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016 a fost respins apelul

declarat de SRL „Eurostock” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la prevederile art. 512, 513,

514, 572, 578, 875 Cod civil care reglementează dispoziții generale cu privire la

obligație, buna-credință și diligența, temeiurile nașterii obligațiilor, condițiile

generale de executare a obligațiilor, executarea obligațiilor condiționate și contractul

de locațiune a reținut contractul de locațiune nr. 2 din 20 octombrie 2006 și prin care

ACC 55/1 a transmis în folosință contra plată SRL „Eurostock” încăperile nelocuibile

din bd. Dacia 23, mun. Chișinău pentru activitate statutară, procesul-verbal de

predare-primire a încăperilor din 20 octombrie 2006 și Actul de verificare din 10

iunie 2014 întocmit între ACC 55/1 și SRL „Eurostock” și a remarcat că SRL

„Eurostock” are o datoriei față de ACC nr. 55/1 la plata chiriei și la plata serviciilor

comunale în mărime totală de 94 265 lei.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele SRL „Eurostock”

precum că în lipsa acordului părților contractul de locațiune nu putea fi prelungit,

deoarece contractul de locațiune a fost încheiat între SRL „Eurostock” și ACC 55/1

pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea prelungirii termenului acestuia, iar în

conformitate cu art. 904 alin. (1) Codul civil, dacă raporturile contractuale continuă în

mod tacit după expirarea contractului de locațiune, acesta se consideră prelungit pe

un termen nedeterminat, astfel, instanța de apel a concluzionat că raporturile

contractuale dintre părțile litigiu, au continuat și după anul 2009.

La fel, instanța de apel a considerat lipsită de pertinență și afirmațiile

recurentului precum că acțiunea este tardivă, iar în acest sens cu referire la

prevederile art. art. 267 alin. (1), 272 alin. (1) și art. 271 Codul civil, care

reglementează termenul general de prescripție extinctiv, începutul curgerii termenului

de prescripție extinctivă și aplicarea prescripției extinctive a reținut că prin ultima

factură fiscală din 19 iulie 2012 semnată de SRL „Eurostock” și Extrasul bancar din

data de 25 iulie 2012, se certifică achitarea facturilor comunale de către SRL

„Eurostock” în beneficiul intimatei și se confirmă faptul că SRL „Eurostock”

recunoaște suma datorată și prelungirea raporturilor contractuale.

A mai menționat instanța de apel că facturile eliberate de ACC nr. 55/1 pentru

SRL „Eurostock”, corespund cuprinsului și formei unui facturi fiscale și reprezintă un

act prin care SRL „Eurostock” semnîndu-l și ștampilîndu-l a recunoscut, fără echivoc,

datoriile existente față de locator, cu atît mai mult cu cît în instanța de apel

reprezentantul SRL „Eurostock” a relatat că fiind anunțat de locator despre rezilierea

contractului pentru neplata chiriei, locatarul nu a eliberat spațiile primite în locațiune,

dar nici nu a achitat careva sume pentru utilizarea imobilului după expirarea

contractului.

Concomitent instanța de apel a subliniat că contrar prevederilor art. 118, 121

CPC, SRL „Eurostock” nu a adus careva probe în susținerea opozițiilor la acțiune, iar

utilizînd calea de atac, apelanta în detrimentul art. 372 CPC nu a prezentat probe, pe

care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să

răstoarne concluziile expuse în hotărîrea contestată, și a conchis că esența tuturor

alegațiilor din apel sunt neîntemeiate.

La 10 octombrie 2016, SRL „Eurostock” a declarat recurs împotriva deciziei

instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu examinarea cauzei în fond și emiterea unei noi hotărîri de

respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată ș a interpretat

eronat legea.

Menționează că a beneficiat de încăperile oferite de intimat pînă în perioada

mai-iunie 2011 cînd ACC nr. 55/1 i-a expediat o declarație, recepționată la 11 iunie

200 prin care a reziliat contractul de locațiune din 20 octombrie 2006, indicînd suma

restanței la plata locațiunii pînă la 01 aprilie 2011 în mărime de 48 364 lei. Astfel,

consideră că relațiile contractuale au încetat, iar această concluzie corespunde

prevederilor art. 747, 737 Cod civil, care însă au fost ignorate de către instanța de

apel.

Indică recurentul că dat fiind faptul rezilierii contractului de locațiune ACC nr.

55/1 nu putea să mai pretindă plata conform contractului de locațiune, or, în urma

încetării contractului, a apărut dreptul intimatului de a cere eliberarea încăperilor

ocupate și doar în cazul refuzului de eliberarea a încăperilor, intimatul avea dreptul

de a solicita evacuarea forțată și repararea prejudiciului.

Relatează că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că intimatul a solicitat

plata datoriei conform contractului de locațiune pe care el însuți l-a reziliat cu mai

mult de 3 ani înaintea depunerii acțiunii în judecată, respectiv, toate eventualele

obligații restante conform contractului de locațiune formate pînă la data rezilierii în

iunie 2011 s-au prescris, inclusiv suma indicată ca datorie în declarația de reziliere cît

și restul sumelor conform contractului menționat.

Consideră că instanța de apel eronat a concluzionat că din motiv că probele

care atestă rezilierea nu au fost prezentate în prima instanță ele nu pot fi reținute, or,

concluziile instanței în acest sens contravin prevederile art. 383 alin. (1) CPC,

deoarece este evident că nefiind prezent în instanța de judecată a fost în

imposibilitate de a probele respective la acea etapă.

Menționează că după înaintarea cererii de anexare a probelor, instanța de apel

a reținut probele noi prezentate, însă le-a apreciat arbitrar și a omis să constate faptul

rezilierii contractului de locațiune la o anumită perioadă de timp de către ACC nr.

55/1.

Mai indică recurentul că facturile pentru plățile conform contractului de

locațiune prezentate de intimat la examinarea cauzei în prima instanță se referă doar

la perioada de pînă la rezilierea contractului, iar careva plăți conform contractului de

locațiune după rezilierea contractului nu au fost făcute fapt ce face inaplicabil

prevederile art. 904 alin. (1) Cod civil.

Este de părerea că instanța de apel a apreciat probele din dosar în mod arbitrar,

fapt ce a dus la emiterea unei decizii eronate cu privire la aplicabilitatea legii care nu

trebuia să fie aplicată și neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată.

Totodată, indică recurentul că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și în partea ce ține de prescripție extinctivă prevăzută de art. 271 Cod

civil, sau instanța a stabilit că dreptul la acțiune s-a născut, iar termenul de prescripție

a început să curgă din momentul înaintării acțiunii la 18 septembrie 2014, pe cînd

eventualele datorii conform contractului de locațiune s-ar fi format doar pînă la

rezilierea contractului de locațiune care a survenit în anul 2011.

Susține recurentul că datoriile respective au devenit scadente, iar dînsul a

intrat în întîrziere pînă la rezilierea contractului, respectiv, pentru aceste datorii

termenul de prescripție a început să curgă cel tîrziu în luna iunie 2011 și a expirat în

luna iunie 2014 adică cu 2 luni înainte de înaintarea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din 21 iulie

2016 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv recurentului

SRL „Eurostock” la data de 02 august 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoare de

însoțire cu nr. de ieșire 21490-4 (f.d. 160).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 10 octombrie 2016 împotriva deciziei instanței de apel

din 21 iulie 2016 în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SRL „Eurostock” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Eurostock” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către SRL „Eurostock” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SRL „Eurostock” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Eurostock” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță