2rac-210/19 — incasarea datoriei

2rac-210/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-210/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Buhnaci, A. Malîi, M. Guzun)

DECIZIE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Locuințe Accesibile” împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63 cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere și cererea de chemare

în judecată depusă de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 împotriva

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Pavel Haivaz, Iurii Socol cu privire la

declararea nulității actelor juridice,

împotriva deciziei din 07 august 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 martie 2015, Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63 solicitând încasarea datoriei în sumă de 64228, 44 de lei, a dobânzii de

întârziere în sumă de 16045,67 de lei, a cheltuielilor de judecată constituite din taxa

de stat în sumă de 2165,00 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de

7000,00 de lei, în total suma de 89439, 11 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 01 iunie 2007 a încheiat cu

Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/63 contractul de prestare servicii

privind organizarea evidenței și repartizării cheltuielilor pentru servicii comunale și

efectuarea evidenței contabile. Conform capitolului III, pct.3.2. din contract, s-a

obligat să efectueze evidența contabilă conform legislației și standardelor în vigoare,

să întocmească rapoartele și dările de seamă prevăzute de legislație. Capitolul II pct.

2.1.din contract prevede că costul serviciilor acordate de către prestator constituie

800 de lei lunar, iar conform pct. 2.2.din contract, serviciile se achită de către

beneficiar la contul curent al prestatorului până la data de 10 a lunii următoare.

Totodată, a menționat că prin acordul adițional din 07 iulie 2008, părțile au

modificat pct. 2.1, pct. 2.2 și au convenit ca costul serviciilor acordate de către

prestator va fi 1200 de lei lunar, iar serviciile se vor achita de către beneficiar la

1

contul curent al prestatorului trimestrial, lunar, până la data de 10 a lunii următoare,

în baza actului de predare-primire a serviciilor prestate. La fel, pct. 3.2 din contract

a fost completat cu două alineate. Astfel, la 01 decembrie 2012, prestatorul a

transmis, iar beneficiarul a recepționat serviciile prestate în valoare de 64228, 44 de

lei, fiind semnat actul de predare-primire a serviciilor conform contractului de

prestare de servicii privind organizarea evidenței și repartizării cheltuielilor pentru

servicii comunale și efectuarea evidenței contabile din 01 iulie 2007 și acordul

adițional din 07 iulie 2008 la acest contract. Tot la 01 decembrie 2012 a fost semnat

actul de verificare, conform căruia părțile au convenit că datoria Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 constituie suma de 64228, 44 de lei. Drept

urmare a fost eliberată factura seria PB nr. 0236026 din 01 decembrie 2012 pentru

suma de 64228, 44 de lei, iar Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 a

recepționat și semnat factura respectivă. Prin acordul adițional din 01 decembrie

2012 au reziliat raportul juridic de prestare a serviciilor. Astfel, la 08 ianuarie 2013,

ca urmare a rezilierii raportului juridic, a fost întocmit și semnat actul de primire

predare, conform căruia a transmis, iar Asociația de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/63 a recepționat un număr major de documente tehnice, contracte, acte

juridice privind constituirea asociației, alte documente, ștampila chei și alte lucruri,

documente contabile, pe 97 de poziții.

Reclamantul a declarat că pârâtul nu și-a onorat obligația de plată a serviciilor

prestate și la 03 aprilie 2013 pârâtului i-a fost expediată reclamația nr. 03 prin care

s-a solicitat achitarea datoriei, care însă a rămas fără executare.

La fel, reclamantul a pretins încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

16045, 67 lei, conform ratelor de refinanțare ale Băncii Naționale a Moldovei pentru

anii 2013, 2014, 2015.

La 02 martie 2016 în cadrul ședinței de judecată, Asociația Obștească

„Locuințe Accesibile” a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune,

solicitând încasarea datoriei în sumă de 64228, 44 de lei, a dobânzii de întârziere în

mărime de 33277,37 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 11000

de lei și costului serviciilor de analiză a datelor contabile în valoare de 6820 de lei.

La 26 martie 2015, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63,

reprezentată de avocatul Verginia Baltag, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Pavel Haivaz, Iurii Socol

solicitând declararea nulității contractului de prestări servicii din 01 iunie 2007, a

acordului adițional la contract din 07 iulie 2008, a acordului adițional privind

rezilierea contractului din 01 iunie 2007 și a acordului adițional la contract din 07

iulie 2008, din 01 decembrie 2012, semnate între Asociația de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/63 și Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”, încasarea în

mod solidar de la Pavel Haivaz, Iurii Socol a sumei de 71429, 51 de lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 01 iunie 2007, între Asociația de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”

a fost încheiat contractul de prestări servicii privind organizarea evidenței și

repartizările cheltuielilor pentru servicii comunale și efectuarea evidenței contabile.

La 07 iulie 2008 a fost semnat acordul adițional la contractul de prestări servicii,

prin care a fost majorată plata pentru serviciile prestate. Contractul de prestare de

servicii privind organizarea evidenței și repartizării cheltuielilor pentru servicii

comunale și efectuarea evidenței contabile din 01 inie 2007 este ilegal și urmează a

2

fi anulat, deoarece a fost semnat de către administratorul Asociației de Coproprietari

în Condominiu nr. 55/63, la acel moment Igor Rotaru, însă care nu dispunea de

împuterniciri din partea consiliului de administrație al Asociației de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/63. Igor Rotaru nu a fost învestit cu astfel de împuterniciri din

partea Consiliului, iar selectarea organizației date nu a avut loc conform procedurii

prevăzute de statut. Pct. 15.2 lit. e) și lit. f) din Statutul Asociației de Coproprietari

în Condominiu nr. 55/63 prevede că dreptul președintelui Consiliului de

administrație de a administra condominiul sau a încheia contracte de administrare

cu alte persoane fizice sau juridice, precum și de a reprezenta asociația de

coproprietari în procesul de încheiere a contractelor și de a răspunde pentru

executarea lor. Executarea respectivelor atribuții ale președintelui asociației sunt

posibile doar în cazul investirii acestuia de către Consiliul de administrare, fapt ce

nu a avut loc. Consiliul de administrare nu cunoștea despre existența și semnarea

unui asemenea contract. Conform pct. 14.9. lit. k) din Statut, această responsabilitate

ține exclusiv de competența Consiliului de administrație.

Totodată, a indicat că pe parcursul anilor 2007-2012 nu au existat anumite

conturi spre plată, chitanțe sau facturi ce vizează plata pentru efectuarea lucrărilor

prevăzute în contract. Astfel, la întocmirea dărilor de seamă anuale ale Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 nu au fost incluse datorii sau plăți către

Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”. Actele încheiate ulterior, la 01

decembrie 2012, de către Pavel Haivaz, fără împuterniciri, sunt nule în temeiul art.

231 Cod civil, ca fiind încheiate prin acțiuni dolosive. Înțelegerea dolosivă dintre

președintele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și administratorul

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” se demonstrează prin dispozițiile de plată

și ordinele de încasare a numerarului, prin care Iurii Socol a încasat din contul

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 sume de bani pe parcursul

anilor 2008-2012, în cuantum total de 71429, 51 de lei. Aceste încasări nu sunt

probate prin acte care ar confirma creanțele lui Iurii Socol. Atât în datele primare

contabile și datele contabilității la situația din 27 ianuarie 2014, Asociația de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 nu are înregistrate datorii creditoare față de

Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” sau personal față de Iurii Socol. Conform

înscrisurilor de pe conturile analitice ale contabilității asociației, pentru perioada

2007-2014, nu există calcule și nu sunt înregistrate datoriile creditoare față de

Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”.

Reclamantul a afirmat că pe parcursul întregii perioade prevăzute în contract

01 iunie 2007-01 decembrie 2012, de către prestator niciodată nu a fost solicitată

plata pentru serviciile prestate, nu există în acest sens nici un act de predare-primire

a lucrărilor, nu a existat nici un cont spre plată în această perioadă din partea

prestatorului și nici o factură fiscală care să adeverească o obligație a beneficiarului

față de prestator.

Prin încheierea protocolară din 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău s-au conexat într-o singură procedură cererea de chemare în judecată

depusă de Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” împotriva Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii

de întârziere și cererea de chemare în judecată depusă de Asociația de Coproprietari

în Condominiu nr. 55/63 împotriva Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Pavel

Haivaz, Iurii Socol cu privire la declararea nulității actelor juridice.

3

Prin hotărârea din 27 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Locuințe Accesibile” și s-a încasat de la Asociația de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/63 în beneficiul Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” datoria în sumă de

64228,44 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 33277, 37 de lei, cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 5000 de lei, taxa de stat în sumă de 3469,79 de lei; a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în partea pretențiilor

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” împotriva Asociației de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/63 cu privire la încasarea costului serviciilor de analiză contabilă

în mărime de 6820 de lei; s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 împotriva

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Pavel Haivaz, Iurii Socol cu privire la

declararea nulă a contractului de prestări de servicii din 01 iunie 2007, a acordului

adițional la contract din 07 iulie 2008, a acordului adițional privind rezilierea

contractului din 01 iunie 2007 și a acordului adițional la contractul din 07 iulie 2008,

din 01 decembrie 2012, semnate între Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63 și Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”.

Prin decizia din 07 august 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și s-a menținut

hotărârea din 27 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 26 martie 2019, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 07 august 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și

a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat și a interpretat

eronat normele de drept procedural.

Recurentul a considerat neîntemeiat argumentul instanței de fond și confirmat

de instanța de apel precum că semnarea contractului din 01 iunie 2007 de către

președintele Consiliului fără împuterniciri reprezintă un temei de nulitate relativă

prevăzut de art. 226 Cod civil, iar apelantul nu a demonstrat că cealaltă parte a știut

sau trebuia să știe despre limitări. Or, norma reținută de către instanță nu poate fi

aplicată speței supuse judecării, or, Legea condominiului fondului locativ prevede

expres la art. 30 că președintele încheie contracte de administrare a condominiului

cu persoane fizice sau juridice. Însă norma respectivă urmează a fi interpretată în

coroborare cu prevederile art. 15 alin. (2), (3) al aceleiași legi și astfel în contextul

normelor citate, președintele asociației avea dreptul la semnătură în contract doar în

condițiile în care acest drept i-а fost conferit de către asociație la fel în bază de

contract (statut) și doar după alegerea modului de administrare a condominiului care

se face de către adunarea generală. În aceste condiții legea prevede că alegerea

modului de administrare aparține adunării generale a asociației condominiului, care

prin statut acordă împuterniciri de reprezentare președintelui. În contextul enunțat,

la semnarea contractului, Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” nu putea

invoca necunoașterea limitelor împuternicirilor, deoarece condițiile de reprezentare

a asociației la semnarea acestui contract de administrare, sunt prevăzute de lege, care

devine publică și este opozabilă odată cu publicarea. De altfel, atât instanța de fond,

cât și cea de apel au concluzionat că Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” nu

4

putea să cunoască despre limitarea împuternicirilor, deoarece această limitare derivă

din Statutul Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 care nu este unul

public. Însă instanțele nu au dat nici o apreciere faptului precum că în conformitate

cu legea alegerea modalității de administrare și împuternicirea unei persoane prin

contract de a reprezenta condominiul aparține asociației. Astfel, că limitarea

împuternicirilor președintelui este de fapt una legală și nu statutară. În situația

enunțată, în opinia sa, nu pot fi aplicate prevederile art. 226 Cod civil, or, această

normă este aplicabilă doar în cazul în care limita împuternicirilor este impusă de

contract sau actul de constituire, dar nu și în cazul limitării împuternicirilor prin lege.

În speță, la încheierea contractului din 01 iunie 2007 de către președintele

Consiliului fără a avea împuterniciri legale, nu se reține nulitatea relativă prevăzută

de art. 226 Cod civil, ci sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 220 Cod civil.

Or, instanța de apel a preluat poziția instanței de fond la acest aspect, fără a se expune

asupra argumentelor invocate și de ce nu sunt aplicabile speței date.

La fel, instanța de apel a ignorat să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. În cazul respingerii apelului, instanța de apel urmează să expună în

decizie concluzia cu privire la toate argumentele invocate de apelant, să întemeieze

motivele în legătură cu care argumentele apelantului din cererea de apel au fost

recunoscute ca neîntemeiate. Instanța de apel nu se va referi la simpla constatare a

faptului netemeiniciei apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată.

De asemenea, a precizat că instanța de apel nu s-a expus și asupra altor motive

invocate, unul fiind referitor la actele semnate de către președintele Pavel Haivaz la

01 decembrie 2012 și anume acordul adițional privind încetarea acțiunii contractului

de prestare de servicii privind organizarea evidenței contabile și repartizării

cheltuielilor pentru servicii și efectuarea evidenței contabile din 01 iunie 2007 și a

acordului adițional din 07 iulie 2008 la acest contract, actul de verificare din 01

decembrie 2012 prin care se atestă o datorie față de Asociația Obștească „Locuințe

Accesibile”, actul de predare primire a serviciilor conform Contractului de prestare

de servicii privind organizarea evidenței și repartizării cheltuielilor pentru servicii

comunale și efectuarea evidenței contabile din 01 iunie 2007 și a acordului adițional

din 07 iulie 2008 la acest contract, factura fiscală nr.0236026. Or, acestea urmează

a fi declarate nule din considerentul că la data semnării lor, adică la 01 decembrie

2012, atât Pavel Haivaz, cât și Iurii Socol, nu mai aveau calitatea de

președinte/administrator al Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”. La 25 noiembrie 2012 la Adunarea

generală extraordinară a membrilor Asociației de Coproprietari în Condominiu

nr.55/63 s-a decis revocarea din funcția de președinte al Asociației de Coproprietari

în Condominiu nr. 55/63 a lui Pavel Haivaz. În cadrul Adunării generale, membrii

Asociației au fost informați despre faptul că președintele Consiliului de

Administrație Pavel Haivaz a fost ales de către membrii Consiliului de administrație

la 23 mai 2008 pe un termen de 3 ani și împuternicirile acestuia au expirat la 22 mai

generală ordinară a membrilor asociației, nu a fost reales un nou Președinte al

Consiliului de administrație. În cadrul aceleiași adunări, Președintele adunării

generale a asociaților a propus alegerea noului președinte al Consiliului de

administrație și a fost ales Dumitru Jardan în funcția de președinte al Consiliului de

administrație. Deși, neînregistrarea acestor modificări nu este opozabilă terților,

5

Pavel Haivaz cunoștea despre faptul revocării sale din funcția de președinte al

Consiliului. Necesită a fi menționat și luat în considerare că în pofida faptului

revocării sale din funcție și numirii unui nou președinte al Consiliului Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, Pavel Haivaz nu a predat actele asociației,

ștampila și rechizitele acesteia. Această circumstanță este confirmată prin actul de

predare-primire din 08 ianuarie 2013. Acest act a fost semnat atât de către Pavel

Haivaz, cât și de Iurii Socol.

Concomitent instanța de apel a fost atenționată despre expirarea mandatului

președintelui Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Iurii Socol, fapt expus în

răspunsul nr.05/8122 din 13 august 2014 al Ministerului Justiției al Republicii

Moldova. Conform Statutului Asociației, mandatul președintelui este de 4 ani, astfel

că fiind ales în calitate de președinte în anul 2006, mandatul acestuia a expirat în

2010, iar conform datelor din Registrul de stat al Organizațiilor Obștești asociația

nu a prezentat organului de înregistrare actele necesare, în vederea înregistrării

noului conducător al Asociației respective, ultimele actualizări fiind făcute în anul

Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în

judecată depusă de Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” împotriva Asociației

de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 cu privire la încasarea datoriei ca fiind

depusă de către o persoană neîmputernicită. Astfel, actele semnate la 01 decembrie

2012 sunt nule.

Recurentul a declarat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 alin.(1) și

(2) Cod civil care direct statuează că persoana juridică își exercită, de la data

constituirii drepturile și își execută obligațiile prin administrator. Au calitatea de

administrator persoanele fizice care, prin lege sau act de constituire, sunt desemnate

să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama

persoanei juridice. Astfel, toate actele semnate de către Pavel Haivaz și Iurii Socol

sunt nule în conformitate cu prevederile art. 220 Cod civil. Norma materială

imperativă căreia contravin actele menționate este cea prevăzută de art. 61 Cod civil.

Instanța de apel contrar prevederilor legale nu s-a expus asupra argumentului

ce vizează faptul că actul de predare-primire din anul 2012 nu poate constitui un act

de recunoaștere a datoriei, deoarece ambele părți nu aveau împuterniciri de a-l

semna, acest fapt nu urmează a fi probat, or, lipsa împuternicirilor celor doi

administratori este un fapt opozabil terților care derivă din caracterul public al

registrelor de stat și procedura de înregistrare a persoanelor juridice. La fel o

circumstanță importantă este atitudinea subiectivă a celor doi, or, ambii cunoșteau

cu bună știință despre expirarea mandatelor și despre interdicția legală de a acționa

din numele persoanelor juridice. Astfel, că acest act este unul dolosiv și are un

caracter fictiv.

Instanța de apel nu s-a expus la argumentul ce vizează alegația precum că toate

sumele solicitate până în luna februarie 2012 sunt prescrise, sunt solicitate cu

depășirea termenului de prescripție prevăzut de 267 Cod civil. Astfel, s-a invocat că

prescripția extinctivă reprezintă termenul pentru apărarea dreptului pe calea acțiunii

în justiție (dreptul de admitere a acțiunii) persoanei dreptul căreia a fost încălcat.

Faptul că Pavel Haivaz și Iurii Socol Iurie au semnat actul de verificare din 01

decembrie 2012 și factura fiscală nr.0236026, nu constituie acțiuni de recunoaștere

a datoriei și nu suspendă sau întrerup termenul de prescripție, or, aceste acte au fost

6

semnate de către persoane care nu aveau asemenea drept și cu încălcarea legii. Nici

unul dintre cei doi nu aveau temei legal pentru a acționa sau semna din numele

persoanelor juridice vizate. Expirarea termenului de prescripție în raportul părților

inițiale acționează și în raporturile care continuă între noii creditori și debitori care

au intrat în acest raport. Din anul 2008 nu a fost efectuată nici o acțiune de

recunoaștere a datoriei, iar acordul de reziliere a fost semnat la 01 decembrie 2012

de două persoane care nu au aveau acest drept, respectiv nu poate fi calificat drept o

acțiune de recunoaștere a datoriei.

La fel, instanța de apel nu s-a expus referitor la argumentul invocat de recurent

asupra lipsei a oricărui document contabil care ar certifica obligațiunile pecuniare.

Astfel, la situația din 27 ianuarie 2014, conform datelor primare contabile și datelor

contabilității ale Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, s-a confirmat

că nu sunt înregistrate anumite datorii creditoare față de Asociația Obștească

„Locuințe Accesibile”. Conform înscrisurilor de pe conturile analitice ale

contabilității pentru perioada 2007-2014 nu există calcule și nu sunt înregistrate

datorii creditoare față de Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”. Existența și

valabilitatea contractului, precum și prestarea serviciilor conform acestuia urmau a

fi apreciate critic de către instanță din considerentele aduse în fața instanței. În acest

context a atenționat instanța de apel faptul că pe parcursul anilor 2007- 2012 nu au

existat conturi spre plată, chitanțe contabile sau facturi în ceea ce privește plata

pentru efectuarea lucrărilor prevăzute de contract. Astfel la întocmirea dărilor de

seamă anuale, nu au fost incluse datorii sau plăți către Asociația Obștească „Locuințe

Accesibile”. De asemenea, instanța de apel nu s-a referit nici la solicitarea de a

declara nulă factura fiscală, chiar și în cazul respingerii argumentelor, or, aceasta nu

a fost semnată de către o persoană împuternicită și contravine prevederilor legii,

astfel că este nulă în sensul art. 220 Cod civil.

Instanța a omis să se expună asupra solicitării de încasare de la Pavel Haivaz și

Iurii Socol a sumei de 71429,51 de lei. Or, această sumă a fost eliberată lui Iurii

Socol în calitate de persoană fizică și a adus probe instanței de judecată pe care

aceasta le-a ignorat și anume ordinele de plată, 20 la număr, anexate la materialele

cauzei. Prin dispozițiile de plată și ordine de încasare a numerarului prin care Iurii

Socol a încasat sume de bani pe parcursul anilor 2008- 2012 în cuantumul solicitat.

Scopul eliberării sumelor conform ordinelor de plată fiind un contract de împrumut.

Însă nici un contract de împrumut așa cum este indicat în ordinele de plată nu a fost

prezentat nici de Pavel Haivaz și nici de Iurii Socol.

Ca urmare a celor menționate mai este cert faptul că decizia instanței de apel

este nemotivată și lipsită de minuțiozitate și cade sub incidența prevederilor art.6

CEDO, or, circumstanțele relevante invocate în cererea de apel au fost apreciate într-

un mod superficial și arbitrar sau au fost omise integral, iar circumstanțele și

pretinsele probe ale intimaților, care unele sunt dubioase iar altele bazate pe

presupuneri au fost integral admise. În aceeași ordine de idei, a subliniat că obligația

instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru

existența unui proces echitabil, iar conform considerentelor CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului judiciar (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Recurentul a opinat că instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în

7

conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de

către apelant, care au importanță în cauză, prin ce a fost admisă eroarea de drept

prevăzută de art. 432 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 07 august 2018, iar Asociația de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 a declarat recurs la 26 martie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei participanților la proces la

11 septembrie 2018, conform scrisorii de însoțire (Vol. III, f.d.224), însă lipsesc date

despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul declarat la 26 martie

2019 este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 22 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și

va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Din art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă se distinge că săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că la 01

iunie 2007 între Asociația Obștească „Locuințe Accesibile”, în calitate de prestator

și Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, în calitate de beneficiar, a

8

fost încheiat contractul de prestare de servicii privind organizarea evidenței și

repartizării cheltuielilor pentru servicii comunale și efectuarea evidenței contabile

(Vol. I, f.d.13-14).

Conform pct. 1.1, 2.1 și 2.2 din contract, prestatorul acordă servicii privind

organizarea evidenței și repartizării cheltuielilor pentru servicii comunale și

efectuează evidența contabilă a activității beneficiarului, iar beneficiarul achită

serviciile prestate în volumul și modul stabilit de prezentul contract. Costul

serviciilor acordate de către prestator în baza prezentului contract constituie 800 de

lei lunar. Serviciile se achită de către beneficiar la contul curent al prestatorului până

la data de 10 a lunii următoare (Vol. I, f.d.13).

Prin acordul adițional din 07 iulie 2008 s-au modificat pct. 2.1 și 2.2. din

contractul din 01 iunie 2007, costul serviciilor a fost stabilit de 1200 de lei, iar

achitarea urmează a fi efectuată până la data de 10 a lunii următoare, în baza actului

de predare-primire a serviciilor prestate (Vol. I, f.d.15). Totodată, prin acest acord

adițional a fost completat și pct. 3.2 din contract.

La 01 decembrie 2012 părțile contractante au semnat actul de predare-primire

a serviciilor conform contractului de prestare de servicii privind organizarea

evidenței și repartizării cheltuielilor pentru servicii comunale și efectuarea evidenței

contabile din 01 iunie 2007 și a acordului adițional din 07 iulie 2008 la acest contract,

conform căruia Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” a prestat, iar Asociația

de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 a recepționat servicii în valoare de 64228,

44 de lei pentru perioada 01 iunie 2007-01 decembrie 2012. Concomitent s-a

convenit că serviciile vor fi achitate până la data de 01 martie 2013, având ca temei

acest act de predare-primire (Vol. I, f.d.16).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 24 martie 2015 împotriva

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, Asociația Obștească „Locuințe

Accesibile”, concretizată ulterior la 02 martie 2016, a solicitat încasarea datoriei în

sumă de 64228, 44 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 33277,37 de lei, a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 11000 de lei și costului serviciilor de

analiză a datelor contabile în valoare de 6820 de lei (Vol.I, f.d.4-8, 236).

Prin hotărârea din 27 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Locuințe Accesibile” și s-a încasat de la Asociația de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/63 în beneficiul Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” datoria în sumă de

64228,44 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 33277, 37 de lei, cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 5000 de lei, taxa de stat în sumă de 3469,79 de lei; a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în partea pretențiilor

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” împotriva Asociației de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/63 cu privire la încasarea costului serviciilor de analiză contabilă

în mărime de 6820 de lei; s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 împotriva

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Pavel Haivaz, Iurii Socol cu privire la

declararea nulă a contractului de prestări de servicii din 01 iunie 2007, a acordului

adițional la contract din 07 iulie 2008, a acordului adițional privind rezilierea

contractului din 01 iunie 2007 și a acordului adițional la contractul din 07 iulie 2008,

din 01 decembrie 2012, semnate între Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

9

55/63 și Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” (Vol.III, f.d.119,125-135, 214-

223).

Colegiul notează că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 Cod de

procedură civilă, în rezultatul examinării superficiale și fără o apreciere a

argumentelor apelantului, prin decizia din 07 august 2018 a Curții de Apel Chișinău

a respins apelul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și a

menținut hotărârea primei instanțe, prin ce se impune casarea deciziei instanței de

apel cu trimiterea cauzei la rejudecare din motivele ce succed.

Inițial Colegiul consideră necesar de a cita prevederile art. 373 alin.(1), (2), (3),

(5) Cod de procedură civilă care statuează că instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi,

instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă

instanță. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Adițional, noțiunea de proces echitabil în sensul art. 6§ 1 CEDO presupune ca

o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea

motivării instanței inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esențiale

ce i-au fost supuse judecații și sa nu se fi mulțumit cu a aproba pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare (Helle c. Finlandei, § 60).

De altfel, instanțele de apel (pronunțându-se în a doua instanță) responsabile de

filtrarea căilor de atac nefondate și a căror competență se extinde la chestiuni de fapt

și de drept în materie civilă, au obligația să ofere motive care să justifice refuzul de

a admite apelul, în vederea examinării (Hansen c. Norvegiei, §§. 77-83).

Curtea reamintește ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1

din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților la proces de a prezenta

observațiile pe care le considera relevante pentru cauza lor. Convenția nevizând

garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete si efective

(Artico c. Italiei, Hotararea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, § 33), acest drept

nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste observații sunt într-adevăr

„ascultate”, adică analizate temeinic de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.

6 implică în special, în sarcina „instanței”, obligația de a proceda la o analiza efectiva

a mijloacelor, argumentelor și propunerile de probe ale părților, fără a le stabili

relevanța (Perez c Frantei [MC] nr. 47.287/99, § 80, CEDO 2004-I și Van de Hurk

c. Olandei, 19 aprilie 1994, § 59).

Cu toate acestea, dacă art. 6 § 1 CEDO obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, el nu poate fi înțeles în sensul ca impune un răspuns amănunțit pentru

fiecare argument (Van de Hurk c. Olandei, 19 aprilie 1994, § 61). Dimensiunea

acestei obligații poate să varieze în funcție de natura hotărârii. Mai mult, instanța

trebuie să tină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate

ridica în instanța și de diferențele existente în statele contractante în materie de

dispoziții legale, cutume, concepții doctrinare, prezentare și redactare a sentințelor

10

și deciziilor. De aceea, problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de

motivare ce rezulta din art. 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina

circumstanțelor spetei (Ruiz Torija c. Spaniei, 9 decembrie 1994, § 29).

Instanțele judiciare naționale sunt obligate să-și motiveze deciziile în măsură

în care acest lucru ar permite exercitarea efectivă a dreptului la casație, nu i-ar lăsa

pe părți în o stare de incertitudine și nu se va crea impresia că nu au fost auziți

(Hirvisaari c. Finlandei, § 31; Garcia Ruiz c. Spaniei § 26; the Helle c. Finlandei, §§

59 și 60).

La caz, Colegiul reiterează că, în esență, instanța de apel expunând în textul

deciziei normele de drept și circumstanțele de fapt, prin o analiză arbitrară și

superficială a acestora, nu s-a limitat decât sa facă trimitere la considerentele

hotărârii primei instanțe concluzionând că aceasta just a conchis despre temeinicia

acțiunii Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” și despre netemeinicia acțiunii

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, fără a se expune în raport cu

acestea și asupra argumentelor, obiecțiilor invocate în confirmarea unei ipoteze și

excluderea alteia.

Preliminar, instanța supremă subliniază că obiect al analizei specifice căii de

atac a recursului îl vor constitui succesiv criticile punctuale aduse deciziei

pronunțate în apel.

Din criticile aduse deciziei contestate în cererea de recurs se distinge precum

că a rămas fără apreciere și motivare răspunsul eliberat de către Ministerul Justiției

privind împuternicirile lui Iurii Socol în calitate de administrator al Asociației

Obștești „Locuințe Accesibile”, în perioada 2010-2015. Or, recurentul pretinde că

răspunsul nr. 05/8122 din 13 august 2014 atestă că mandatul președintelui Asociației

Obștești „Locuințe Accesibile”, Iurii Socol, a expirat, în condițiile în care conform

statutului, mandatul președintelui este de 4 ani, iar ultimul a fost ales în 2006.

Aici este de remarcat că din răspunsul menționat se distinge că până la data

eliberării acestuia, organului de înregistrare nu-i fusese prezentate actele necesare

pentru înregistrarea în Registrul de Stat al Organizațiilor Necomerciale a noului

conducător al Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” (Vol.II, f.d.14).

În această ordine de idei, Colegiul notează că instanța de apel urma a se expune

asupra acestei alegații, deoarece la baza cererii de chemare în judecată înaintate de

către Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” în confirmarea cerințelor, în

calitate de suport probatoriu, au fost anexate actul de verificare și actul de predare-

primire datate cu 01 decembrie 2012, semnate pe de o parte de către Iurii Socol în

calitate de Președinte al Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” (Vol.I, f.d.15-16).

Or, recurentul pretinde că în perioada 2010-2015 Iurii Socol nu avea împuterniciri

de a semna din numele Asociației Obștești „Locuințe Accesibile” actele din 01

decembrie 2012, iar instanța de apel urma a se expune asupra pertinenței acestuia

sau de ce a fost exclus ca probă.

Relevante speței sunt și prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă,

care proclamă: „Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.”

La fel, instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului privind lipsa

împuternicirilor lui Petru Haivaz de a semna în numele Asociației de Coproprietari

11

în Condominiu nr. 55/63 actele datate cu 01 decembrie 2012, or, recurentul a pretins

că la 25 noiembrie 2012 în cadrul ședinței Adunării Generale a asociației s-a ales cu

unanimitate de voturi în funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, Dumitru Jardan.

Or, invocarea semnării actelor amintite anterior fără împuterniciri este un

argument esențial litigiului dedus judecății și necesita un răspuns cert, în condițiile

în care aceste acte sunt puse la baza pretențiilor Asociației Obștești „Locuințe

Accesibile”.

De asemenea, recurentul a menționat despre inexistența unei motivări a

aspectului ce vizează lipsa oricărui document contabil care ar certifica obligațiunile

pecuniare între părți, în condițiile în care în apelul declarat a insistat de a primi un

răspuns la aceasta circumstanță, caracterizând-o ca determinantă pentru soluționarea

cauzei. Or, în opinia recurentului, actele contabile primare și datele contabilității la

situația din 27 ianuarie 2014 atestă lipsa anumitor datorii a Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 față de Asociația Obștească „Locuințe

Accesibile”, la fel, și extrasele din conturile analitice ale contabilității Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 pentru perioada 2007-2014, nu ar arata

despre existența unor calcule și a unor datorii față de Asociația Obștească „Locuințe

Accesibile”, în acest sens fiind anexat certificatul contabil nr. 01 din 27 ianuarie

2014 în copie autentificată (Vol.II, f.d.55).

Deși, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 contestând hotărârea

primei instanțe, s-a expus asupra faptului că pe parcursul întregii perioade a

contractului-01 iunie 2007-01 decembrie 2012 prestatorul nu ar fi solicitat plata

pentru serviciile prestate, neexistând nici un act de primire-predare în acest sens,

neexistând nici un cont spre plată în această perioadă sau vreo factură fiscală care să

confirme existența vreunei obligații, insistând că tranzacția ar fi fost una aparentă,

instanța de apel a lăsat acest argument fără o apreciere și un răspuns cert.

Din textul deciziei contestate anumite considerente care ar reflecta o apreciere

a acestei alegații nu se identifică, or, însăși instanța de fond a generalizat precum că

prestarea corespunzătoare a serviciilor pentru întreaga perioadă invocată de

reclamant s-ar demonstra prin actele de predare-primire a serviciilor prestate dintre

Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, în persoana președintelui Pavel

Haivaz și Asociația Obștească „Locuințe Accesibile” (Vol.II, f.d.121-173). De altfel,

aceste acte sunt întocmite pentru perioada 31 iulie 2008-30 noiembrie 2012 și în

numele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, a semnat Pavel Haivaz,

iar în numele Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, a semnat Iurii Socol.

Astfel, pornind de la constatările primei instanțe, menținute de instanța de apel

printr-o concluzie generalizată și revenind la circumstanțele enunțate anterior,

Colegiul accentuează că acest aspect reprezintă un motiv suplimentar pentru instanța

de apel de a se expune asupra argumentelor recurentului ce vizează împuternicirile

persoanelor ce au semnat în numele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63 și în numele Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, în perioada de

referință, în condițiile în care acestea au fost indicate în cererea de apel.

Instanța supremă statuează că, deși, exista ca motiv de apel, instanța de apel nu

s-a pronunțat referitor la argumentul recurentului privind prescrierea sumelor

solicitate de a fi încasate din anul 2007 până în anul 2012, deoarece acțiunea a fost

depusă în anul 2015. Totodată, în opinia recurentului, faptul că Pavel Haivaz și Iurii

12

Socol Iurie au semnat actul de verificare din 01 decembrie 2012 și factura fiscală

nr.0236026, nu constituie acțiuni de recunoaștere a datoriei și nu suspendă sau

întrerup termenul de prescripție, or, aceste acte au fost semnate de către persoane

care nu aveau asemenea drept și cu încălcarea legii. Or, odată invocat termenul de

prescripție prin prisma art. 267, 271 Cod civil, în condițiile în care se menționează

că din anul 2008 nu s-a efectuat nici o acțiune de recunoaștere a datoriei din partea

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, instanța avea obligația de a se

expune asupra acestei situații, deoarece dacă se constată prescrierea termenului se

impun și soluții diferite. În cazul în care omiterea termenului de prescripție se va

dovedi a fi întemeiată, instanța de judecată nu-i mai poate oferi sprijin reclamantului

pentru executarea prin constrângere a obligației sale, urmând să respingă acțiunea

ca fiind prescrisă.

De altfel, invocarea termenului de prescripție este un mijloc de apărare al

pârâtului împotriva reclamantului. Respectiv pretinderea expirării termenului de

prescripție necesita o apreciere din partea instanței, ceea ce la caz a fost neglijat.

Astfel, conjunctura descrisă anterior denotă suplimentar obligația instanței de

apel de a analiza și această alegație ce vizează prescripția sumelor solicitate pentru

perioada vizată.

Cu toate acestea, instanța de apel nu a făcut nicio referire concreta la elementele

ce ar fi putut justifica concluzia referitoare la temeinicia acțiunii inițiale, ea s-a

limitat de a prelua poziția Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, or, analiză a

acesteia în raport cu obiecțiile și argumentele din acțiunea Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, nu s-a efectuat.

Mai mult, Colegiul reiterează că instanța care s-a pronunțat asupra apelului

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, nu a răspuns motivelor acestui

apel, întemeiate, în special, pe lipsa împuternicirilor ale organelor de administrare

care au acționat în numele părților contractante în perioada de referință.

Instanța supremă mai relevă că instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire

la pretenția ce vizează încasarea sumei de 71429, 51 de lei pretinse de către Asociația

de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 de la persoanele fizice Pavel Haivaz și

Iurii Socol. Or, cu referire la dezacordul ipotezei primei instanțe expuse în acest sens

și actele reținute prin prisma conținutului actului de predare-primire din 08 ianuarie

2013 în confirmarea raționamentului său, recurentul a pretins încălcarea dreptului la

un proces echitabil, a principiilor contradictorialității și nemijlocirii în cadrul

procesului judiciar, în condițiile în care aceste acte nu au fost prezentate și cercetate,

nu este cunoscut conținutul lor, însă au fost reținute ca probe de prima instanță.

Colegiul precizează că instanța de apel în partea ce vizează cerințele Asociației

de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63, s-a limitat de a constata prin prisma art.

226 Cod civil precum că nu este nici un temei pentru constatarea nulității actelor

juridice, însă alte pretenții, inclusiv cerința privind încasarea sumei anterior amintite

din acțiunea Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 nici nu au fost

atinse și nici nu au fost apreciate sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei.

În finalul considerentelor deciziei de casare, instanța supremă arată că în

rejudecare, instanța de apel, în vederea lămuririi situației prin prisma circumstanțelor

detaliate anterior și numai după dezbaterea în contradictoriu a părților să se pronunțe

asupra acestei chestiuni.

13

Față de aceste considerente, instanța de recurs a apreciat că se impune casarea

deciziei recurate, urmând ca instanța de apel să se pronunțe asupra tuturor criticilor

aduse prin motivele de apel. Totodată, cu ocazia rejudecării, conform rolului său

activ, instanța poate să ceară părților să administreze toate probele pe care le

consideră necesare și utile justei soluționări a cauzei, respectându-se totodată

prevederile legale inserate în art. 372 Cod de procedură civilă.

În esență, decizia de casare subliniază obligativitatea ca, în rejudecare, instanța

să dea o deplină eficiență tezelor punctate ca fiind lăsate fără o analiză/verificare,

aspecte omise în analiza anterioară a soluționării cauzei în ordine de apel sau care

nu au fost dezbătute în condiții de contradictorialitate cu toate părțile interesate.

Cu referire la cele pronunțate anterior, cercetând conținutul deciziei contestate

în raport cu motivele invocate în cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de

apel judecând cauza în ordine de apel a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor cauzei, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia

hotărârii supuse apelului prin prisma solicitărilor ambelor părți din acțiunile

înaintate, argumentelor formulate în apel de către Asociația de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/63.

Colegiul învederează că instanța de apel prin prisma art. 373 alin. (1) Cod de

procedură civilă, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, s-a expus superficial

asupra legalității acesteia în baza apelului declarat de Asociația de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/63. Or, în conformitate cu art. 373 alin. (5) Cod de procedură

civilă, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

În altă ordine de idei, atât timp cât instanța nu analizează probele care au fost

administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evoca normele

substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin

dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o

preced.

În atare circumstanțe, se decide casarea integrală a deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se asigura părților o judecare

efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei actului

judecătoresc ce va fi adoptat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reiterează că efectul articolului 6 § 1

din Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o

examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.

Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO

referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, Colegiul conchide

că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a îndeplinit

obligațiile prevăzute de art. 373 Cod de procedură civilă. Or, aceasta nu poate

echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al

apelantului/recurentului, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu

obligația instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 al Constituției

Republicii Moldova și art. 6 § 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale.

14

Relevante speței sunt și prevederile art. 390 alin. (2) Cod de procedură civilă,

conform cărora în cazul respingerii apelului, instanța de apel este obligată să indice

în decizie motivele respingerii. Or, conform regulilor unui proces echitabil, pornind

de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, instanța de apel are obligația

să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt identificate spre apreciere și

să nu să se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța

inferioară.

Astfel, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează a lua în considerare

aspectele expuse anterior și a examina cauza în ordine de apel, motivând decizia sa,

inclusiv împrejurările ce vizează împuternicirile părților contractante, prezența sau

lipsa acestora, analiza tuturor cerințelor înaintate, relevanța și dezbaterea probelor

prin respectarea principiului contradictorialității și nemijlocirii în proces.

Din aceste considerente, având în vedere cerințele dreptului la un proces

echitabil, precum și motivarea evazivă, arbitrară și lipsită de consistență a deciziei

contestate, împrejurare care echivalează cu necercetarea cauzei și face imposibilă

realizarea controlului judiciar, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 și a casa

integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63.

Se casează integral decizia din 07 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Locuințe Accesibile” împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr.

55/63 cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere și cererea de chemare

în judecată depusă de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/63 împotriva

Asociației Obștești „Locuințe Accesibile”, Pavel Haivaz, Iurii Socol cu privire la

declararea nulității actelor juridice, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

15