2ra-2720/16 — recuperarea prejudiciului material și moral

prima instanță: T. Leahu dosarul nr.2ra-2720/16

instanța de apel: M. Guzun, I. Cimpoi Vl. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Bigovschi Olimp,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Poianschi Anatolie

împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice, Spitalul raional Rezina și lui Bigovschi

Olimp cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Poianschi Anatolie, casată parțial hotărîrea Judecătoriei

Rezina din 21 octombrie 2015 și în partea casată emisă o nouă hotărîre de admitere a

acțiunii, în rest hotărîrea Judecătoriei Rezina din 21 octombrie 2015 a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 18 noiembrie 2014, Poianschi Anatolie a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva IMPS Spitalul raional Rezina și lui Bigovschi Olimp cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentința Judecătoriei Rezina

din 16 iulie 2013, angajatul IMPS Spitalul raional Rezina, Bigovschi Olimp, care

activa în funcție de medic chirurg, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 213 lit. a) Cod penal al RM și anume, încălcarea din neglijență a

regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, încălcare ce a atras după sine

cauzarea leziunilor corporale grave, manifestate prin amputarea brațului drept.

Drept urmare, a apărut necesitatea efectuării unei proteze medicale, care

urmează să fie efectuată în cadrul unei instituții medicale specializate în domeniu de

peste hotarele țării și anume, în cadrul Spitalului Otto Воск „Calitatea Vieții” din

Germania.

Menționează reclamantul că acest spital are ca domeniu de activitate „Protezare

Bionică” și costul în ansamblu ar constituie suma de 34 790,02 euro, inclusiv cheltuieli

legate de proteza cu comandă mioelectrică în sumă de 28 686 euro,de cazarea sa și a

însoțitorului său în sumă de a cîte 1 386 euro pentru fiecare precum și a cheltuielile

legate de deplasare prin oraș.

Susține că suma necesară pentru restabilirea integrității sale fizice este

impunătoare și este în imposibilitate să o agonisească din care motiv a și apărut

necesitatea compensării acestei sume în vederea efectuării intervenției medicale, sumă

ce ar urma să fie percepută de la IMPS Spitalul raional Rezina or, Bigovschi Olipm în

calitatea sa de prepus, era angajat al comitentului în temeiul uni contract de muncă,

urmînd ca ultimul să compenseze pentru angajatul său întregul prejudiciu conform

prevederilor art. 1403 alin. (1) Cod civil.

Mai indică reclamantul că ținînd cont de durerile fizice i-a fost cauzat și un

prejudiciu moral, legat de durerea fizică ce a suportat-o post operatoriu, post

amputatoriu, de necesitatea efectuării unei intervenții chirurgicale, de inconveniențile

fizice provocare de imposibilitatea de a mai îndeplini anumite munci, acțiuni fizice, pe

care era în stare să le facă în cazul cînd dispuneam de ambele brațe, de faptul că

această stare de lipsă a brațului este prezentă în permanență și îi creează dureroase

amintiri a faptului că a solicitat plecare de urgență la Spitalul din Chișinău, pentru care

a fost refuzat de către medic, mai mult decît atîta activitatea dînsului este legată de

conducerea și exploatarea mijloacelor de transport, ceea ce la fel îi creează anumite

incoveniențe. În cumulul acestor relatări, nu cu scopul de a procura suferințele morale,

dar a anihila aceste suferințe, consideră oportun ca autorul prejudiciului Bigovschi

Olimp, să compenseze prejudiciul moral cauzat pe care îl estimez la suma de 200 000

lei.

Astfel, susține că deoarece Olimp Bigovschi era angajat al IMPS Spitalul raional

Rezina în temeiul unui contract de muncă, spitalul urmează să compenseze pentru

angajatul său, prejudiciul suportat.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 8, 10, 11, 14, 1398, 1403,

1422,1423 Cod civil.

Solicită încasarea din contul IMPS Spitalul raional Rezina a prejudiciului

material cheltuielilor legate de vătămarea integrității corporale, în special cele necesare

pentru protezarea brațului cu comandă mioelectrică, inclusiv cele legate de cheltuielile

aferente în mărime de 34 790,02 euro și din contul lui Bigovschi Olimp a prejudiciului

moral în sumă de 200 000 lei. Totodată, solicită încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 21 octombrie 2015, cerințele privind

repararea prejudiciului material, au fost respinse ca neîntemeiate, iar cerințele cu

privire la repararea prejudiciului moral au fost respinsă ca fiind depuse tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016 a fost admis apelul

declarat de Poianschi Anatolie, casată hotărîrea primei instanțe în partea respingerii

cerințelor privind încasarea prejudiciului moral, și emisă în această parte o nouă

hotărîre de admitere a cerințelor, fiind încasat din contul lui Bigovschi Olimp în

beneficiul lui Poianschi Anatolie, prejudiciul moral în mărime de 15 000 lei. În rest

hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de ape cu referire la circumstanțele cauzei și

înscrisurile prezentate de reclamant în susținerea cerințelor înaintate a reținut

prevederile art. art. 219 alin. (1), 221 Cod procedură penală, art. art. 1418 alin. (1),

1420 Cod civil și art. 118 Cod procedură civilă și a concluzionat că prima instanță

corect a respins cerințele înaintate de Poianschi Anatolie cu privire la repararea

prejudiciului material ca fiind neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel cu referire la art. 267 alin. (1), 272 alin. (1) și (2),

1398 Cod civil și art. 21 din Constituția RM , a conchis că prima instanță nejustificat a

concluzionat că cerința cu privire la repararea prejudiciului moral este prescrisă și a

remarcat în acest sens că condițiile pentru ca fapta comisă de Bigovschi Olimp să fie

recunoscută delict și să genereze repararea prejudiciului au fost întrunite doar după

rămînerea sentinței definitive și executorii cînd vinovăția acestuia a fost dovedită în

mod legal.

În acest context instanța de apel a reținut că prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 06 noiembrie 2013 a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 16 iulie 2013

în partea care atestă vinovăția lui Bigovschi Olimp în comiterea faptei incriminate,

respectiv, termenul de 3 ani pentru înaintarea acțiunii a început a curge anume de la

această dată, nefiind prescris la data de 18 noiembrie 2013, cînd acțiunea privind

repararea prejudiciului a fost depusă.

La 26 august 2016, Poianschi Anatolie, reprezentat de avocatul Sergiu Guțu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 octombrie 2016, recursul

declarat de Poianschi Anatolie, reprezentat de avocatul Sergiu Guțu a fost considerat

inadmisibil.

La 06 septembrie 2016, Bigovschi Olimp a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este ilegală,

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Menționează că în speță, problema importantă de drept se referă la aplicarea

prescripției în acțiunile civile privind încasarea prejudiciului moral.

Iar, cu referire la prevederile art. 1424, 272 Cod civil, care reglementează

termenul de prescripție în cazul acțiunilor de reparare a prejudiciului și începutul

curgerii termenului de prescripție extinctivă, indică că acțiunea înaintată de Poianschi

Anatolie este tardivă, fiind depusă după expirarea termenului de prescripție extinctivă

de 3 ani, deoarece pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului a avut loc la data internării

în Spitalul raional Rezina, 04 mai 2010, pe cînd cererea de chemare în judecată a fost

depusă de acesta abia la 18 noiembrie 2014, adică peste 4 ani 6 luni și 13 zile de la

momentul producerii prejudiciului și al apariției dreptului la acțiune.

În această ordine de idei, consideră că instanțele ierarhic inferioare urmau să

aplice la caz art.271 Cod civil, potrivit cărora acțiunea privind apărarea dreptului

încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la

cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea

dezbaterilor în fond.

Este de părerea că în speță termenul de prescripție curge anume din anul 2010 și

nicidecum de la data cînd a rămas definitivă sentința judecătoriei Rezina din 16 iulie

2013, insistînd, astfel, că prima instanță corect a respins cerințele lui Poianschi

Anatolie în partea dată ca fiind depuse tardiv, pe cînd instanța de apel în decizia

contestată nejustificat a concluzionat că termenul de prescripție de 3 ani începe să

curgă de la 06 noiembrie 2013, cînd a devenit definitivă sentința de condamnare a

pîrîtului Bigovschi Olimp.

Totodată, susține că instanța de apel cu referire la prevederile art. 1398 Cod

civil, potrivit căruia, una din condițiile răspunderii delictuale este existența faptei

ilicite, neîntemeiat a considerat că la caz existența faptei ilicite a apărut doar după

devenirea definitivă a sentinței de condamnare adică la 06 noiembrie 2013, deoarece

nici o prevedere legală nu leagă condiția faptei ilicite de existența unei alte decizii

judecătorești de constatare a vinovăției pentru comiterea faptei ilicite.

Mai mult decît atît, existența faptei ilicite urmează a fi probată în procesul civil

potrivit regulilor generale, de rînd cu necesitatea probării celorlalte condiții ale

răspunderii delictuale (consecințele negative, legătura cauzală dintre fapta ilicită și

consecințe, vinovăția persoanei).

Prin urmare, insistă că este justificată opinia primei instanțe referitor la faptul că

termenul de prescripție în acțiunile privind încasarea prejudiciului moral începe a

curge din momentul cînd reclamantul a cunoscut paguba și pe cel ce răspunde de ea

(art.272 CPC), iar concluziile instanței de apel precum că termenul de prescripție

începe a curge de la data devenirii definitive a sentinței de condamnare a făptuitorului

nu este argumentată, și rezultă din neaplicarea prevederilor art. art. 272, 1424, 271

Cod civil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 21 iunie

2016 a fost expediată pentru cunoștință în adresa participanților la proces, inclusiv

recurentului Bigovschi Olimp la 13 iulie 2016, fapt confirmat prin scrisoare de însoțire

cu nr. de ieșire 21013-4 (f.d. 198).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 06 septembrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Bigovschi Olimp, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bigovschi Olimp, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Bigovschi Olimp, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Bigovschi Olimp, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Bigovschi Olimp se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță