2ri-358/16 — validarea popririi

prima instanță: L. Popova dosarul nr. 2ri-358/16

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Haret Andrei,

în pricina civilă a Societății cu Răspundere Limitată „Compromis”, în proces

de insolvabilitate,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, prin care a

fost validată poprirea cu încasarea datoriei din contul lui Haret Andrei,

c o n s t a t ă

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014 a fost intentată

procedura de insolvabilitate în privința SRL „Compromis”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015 a fost desemnat în

calitate de administrator al insolvabilității Bostan Nicolae.

La 27 iunie 2016, administratorul insolvabilității SRL „Compromis”, Bostan

Nicolae, a depus cerere împotriva terțului poprit Haret Andrei cu privire la validarea

popririi și încasarea datoriei.

În motivarea cererii, administratorul insolvabilității a indicat că terțul Haret

Andrei are față de debitorul insolvabil SRL „Compromis”, în proces de

insolvabilitate o datorie restantă în sumă de 1879,19 euro formată în rezultatul

diferenței de suprafață dintre suprafața înregistrată la OCT și suprafața contractuală

procurată a apartamentului 17 din str. Sf. Nicolae 35, or. Codru mun. Chișinău.

Susține că la 26 mai 2016 a expediat în adresa terțului poprit Haret Andrei

somația nr. 302 prin care i-a adus la cunoștință despre înființarea popririi, solicitând

ca în termen de 5 zile să achite la contul de acumulare a lichidatorului suma datorată,

însă până în prezent aceasta nu a fost virată.

Solicită administratorul insolvabilității SRL „Compromis”, Bostan Nicolae, în

temeiul art. 126 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, validarea popririi

și încasarea din contul lui Haret Andrei în beneficiul debitorului SRL „Compromis” a

datoriei în sumă de 1879, 19 euro.

1

Pe parcursul examinării pricinii Bostan Nicolae și-a modificat cerințele,

solicitând încasarea din contul lui Haret Andrei în beneficiul debitorului SRL

„Compromis” a datoriei în sumă de 369, 59 euro.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016 a fost validată

poprirea în privința terțului poprit și încasată de la Haret Andrei în beneficiul SRL

„Compromis”, în proces de insolvabilitate, datoria în sumă de 369, 59 euro.

La 02 noiembrie 2016, Haret Andrei a declarat recurs împotriva hotărîrii Curții

de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii recurate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat ilegalitatea hotărârii

instanței de insolvabilitate ca emisă cu încălcarea normelor de drept material și

procedural.

Indică Haret Andrei că pretenția administratorului Bostan Nicolae de a

recalcula prețul achitat pentru bunul imobil în cauză este total neîntemeiată și ilegală,

deoarece conform contractului de investiții încheiat la 10 iunie 2011 suma de 28 000

euro constituie prețul imobilului, dar nu rezultă din prețul unui metru pătrat al acestui

imobil.

Mai mult ca atât, susține recurentul că bunul imobil în cauză a fost vândut unui

terț, la moment dânsul ne mai fiind proprietarul acestuia.

Potrivit art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Materialele cauzei atestă faptul că, copia hotărârii Curții de Apel Chișinău din

20 septembrie 2016 a fost expediată în adresa lui Haret Andrei la 30 septembrie 2016

(f.d. 29) nefiind recepționată de acesta, însă din materialele dosarului rezultă că

recurentul a făcut cunoștință cu hotărârea recurată la 19 octombrie 2016 (f.d. 29).

În circumstanțele relevate, recursul declarat la 02 noiembrie 2016 de către

Haret Andrei se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 22 noiembrie 2016, în adresa administratorului insolvabilității SRL

„Compromis”, Bostan Nicolae, a fost expediată copia recursului declarat de Haret

Andrei cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul și nu a prezentat referință în termenul

stabilit.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursurile date se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Haret

Andrei urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii Curții de Apel Chișinău din

20 septembrie 2016 și restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

2

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) CPC, completul de judecată deliberează,

sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de lege care

urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admiterea

acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată da un răspuns

afirmativ sau negativ.

Iar prevederile art. 239 CPC stipulează că hotărârea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că prin hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014 a fost intentată procedura de

insolvabilitate în privința SRL „Compromis”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015 a fost desemnată în

calitate de administrator al insolvabilității Bostan Nicolae.

La 27 iunie 2016, administratorul insolvabilității SRL „Compromis”, Bostan

Nicolae, a depus cerere împotriva terțului poprit Haret Andrei cu privire la validarea

popririi și încasarea datoriei în mărime de 1879, 19 euro ce constituie prețul

diferenței de suprafață a ap. 17 situat pe str. Sf. Nicolae 35, or. Codru mun. Chișinău

în mărime de 3 m2 .

Pe parcursul examinării pricinii Bostan Nicolae și-a modificat cerințele,

solicitând încasarea din contul lui Haret Andrei în beneficiul debitorului SRL

„Compromis” a datoriei în sumă de 369, 59 euro ce constituie prețul diferenței de

suprafață de 0, 59 m2, nemotivându-și nici într-un fel această cerință.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016 a fost validată

poprirea în privința terțului poprit și încasată de la Haret Andrei în beneficiul SRL

„Compromis”, în proces de insolvabilitate, datoria în sumă de 369, 59 euro.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că administratorul insolvabilității SRL „Compromis” în urma

verificării actelor de gestiune ale întreprinderii a constatat că conform contractului nr.

B0501/06011 din 10 iunie 2011 terțul poprit Haret Andrei a dobândit bunul imobil

sub formă de apartament la prețul de 28 000 euro pentru 44,7 m2, pe când diferența

suprafața de facto înregistrată la OCT de 49, 7 m2 ce constituie excedența de 3m2,

ținând cont de faptul că potrivit pct. 4.5 din contractul încheiat de părți părțile nu pot

cere compensație în cazul depistării în urma măsurilor OCT a diferenței de suprafață

între măsurile de proiect și măsurile de facto pentru suprafața totală de (+/-) 2 m2 .

De asemenea, intimatul-reclamant în ședința de judecată din 20 septembrie

2016 a susținut cererea de modificare a cerințelor prin care a solicitat datoria în sumă

de 369,58 euro, indicând că diferența dintre suprafața înregistrată la OCT și suprafața

contractuală procurată constituie 0, 59 m2.

Totodată, instanța de recurs constată că la materialele cauzei nu se conțin date

care să ateste de unde s-a luat această diferență de suprafață, unicul suport probator

prezent la dosar fiind informația din 20 septembrie 2016 extrasă din registrul

3

bunurilor imobile de unde rezultă că suprafața apartamentului nr. 17 situat pe str.

Sfântul Nicolai 35, or. Codru, mun. Chișinău, înregistrat cu nr. cadastral

0131133.339.02.017 constituie 49, 7 m2, iar în contract este 44, 7 m2, diferența

constituind 3m2 fără a lua în calcul diferența de (+/- 2 m2), valoarea estimată a

bunului imobil fiind 276 461 lei, ceea ce constituie aproximativ 14000 euro, iar prețul

stabilit prin contract fiind 28 000 euro (f.d. 18).

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c. Spaniei, hotărârea

din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării

nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea

funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al

Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

Însă, la caz, Curtea de Apel Chșinău pronunțând decizia din 20 septembrie

2016 a omis să satisfacă standardele procedurale relevante referitoare la conținutul

actului judecătoresc, examinînd pricina cu încălcarea normelor de drept procedural.

Date fiind cele relevate, se constată cu certitudine că instanța de apel a

soluționat pricina prin emiterea unei hotărâri superficiale, recurentului Haret Andrei

i-a fost încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 al

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

prerogativă care prezumă dreptul la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind

obligată a se expune asupra tuturor pretențiilor invocate de către acesta.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat acțiunea

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speța Hiro Balani c.

Spaniei, hotărârea din 09 decembrie 1994).

Instanța de recurs reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, prezumă dreptul la о hotărâre și decizie motivate. Motivarea este о

parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune

concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție este în imposibilitate de a verifica circumstanțele invocate de

către recurentul Haret Andrei în cererea de recurs, care sunt importante pentru justa

soluționare a pricinii, motiv din care conchide asupra remiterii pricinii spre

rejudecare.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de recurs se

află în imposibilitatea de a corecta respectiva omisiune la examinarea cauzei în

4

ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, a admite recursul declarat de către

Haret Andrei, a casa integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie

2016 cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o hotărâre legală și întemeiată,

respectând dreptul părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Haret Andrei.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2016,

Societății cu Răspundere Limitată „Compromis”, în proces de insolvabilitate, cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5