3rh-118/16 — contestarea actului administrativ

3rh-118/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 3rh-118/2016

judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: T. Chișca-Doneva, Iu. Oprea, A. Cobăneanu, O. Sternioală, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Ion Mazur, împotriva deciziei

Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de Ion Mazur împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă :

La 10 octombrie 2014, Ion Mazur a depus cerere de chemare în instanța de

contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaților din RM cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit hotărârii nr. 5 din 09 aprilie 2014

a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, reclamantul a fost admis la stagiul

profesional în avocatură, prin cererea din 05 mai 2014, a solicitat Consiliului

Uniunii Avocaților înregistrarea în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din

Legea cu privire la avocatură, din aceeași dată, în luna iulie 2014, fiind necesară

participarea în instanțele de judecată în calitate de avocat stagiar, s-a adresat la

Consiliul Uniunii Avocaților privind eliberarea legitimației, verbal, nu a putut

obține un răspuns plauzibil și cert din care considerent, la 14 august 2014, a depus

o cerere prealabilă prin care a solicitat înregistrarea sau după caz eliberarea

contractului privind efectuarea stagiului și a legitimației de avocat stagiar.

Menționează că, răspuns la cererea prealabilă nu a primit și numai la

insistența sa repetată, abia la 09 octombrie 2014, Consiliul Uniunii Avocaților a

eliberat copia hotărârii nr. 15 din 14 iulie 2014 a Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat, conform căreia în pct. 4 se indică că, „Se respinge cererea dlui Mazur

Ion”.

1

Afirmă că, au fost prezentate materialele de lucru, inclusiv interpelarea din

15 aprilie 2014, adresată Procuraturii Generale semnată de către Președintele

Consiliului Uniunii Avocaților, cu tentă defăimătoare, cu toate că cererea de

înregistrare a contractului a depus abia la 05 mai 2014, în legătură cu acest fapt a

depus o cerere prealabilă Comisiei de licențiere prin care a solicitat anularea acestei

hotărâri ca emisă cu încălcarea prevederilor art. 19 alin. (3), art. 39 lit. g) din Legea

cu privire la avocatură.

Relevă că, verbal a fost informat despre respingerea cererii prealabile de

către Comisia de licențiere a profesiei de avocat, astfel, s-a adresat în judecată.

Reclamantul Mazur Ion și-a completat și concretizat cerințele, solicitând

repunerea în termenul de adresare în judecată; anularea hotărârii Consiliului

Uniunii Avocaților din 29 decembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea din 22

decembrie 2014, conform căreia a solicitat înregistrarea repetată a contractului

privind efectuarea stagiului profesional în avocatură din 05 mai 2014; anularea

deciziei Consiliului Uniunii Avocaților din 16 mai 2014, prin care a fost dispusă

transmiterea spre examinare Comisiei de Licențiere, cererea de înregistrare a

contractului din 05 mai 2014; obligarea Consiliului Uniunii Avocaților să

înregistreze contractul din 05 mai 2014 privind efectuarea stagiului profesional în

avocatură și eliberarea legitimației de avocat stagiar; declararea nulității parțiale a

hotărârii nr. 15 din 14 iulie 2014 a Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat, și

anume pct. 4 în partea ce ține de „respingerea cererii dlui Mazur Ion”.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016,

procesul civil la acțiunea lui Ion Mazur în partea cerințelor privind anularea deciziei

Consiliului Uniunii Avocaților din RM din 16 mai 2014 și în partea cerințelor

privind anularea parțială a hotărârii Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat nr.

15, și anume în partea ce ține de pct. 4, se încetează, pe motiv că nu urmează a fi

examinată în procedură civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016 s-

a admis parțial acțiunea; s-a anulat hotărârea Comisiei Uniunii Avocaților din RM

din 29 decembrie 2014, în partea neadmiterii cererii lui Mazur Ion privind

înregistrarea contractului de efectuare a stagiului profesional în avocatură; s-a

obligat Consiliul Uniunii Avocaților din RM să înregistreze contractul din 05 mai

2014 privind efectuarea stagiului profesional în avocatură.

La 17 februarie 2016, Uniunea Avocaților din RM, prin intermediul

avocatului Sergiu Barbăneagră, a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016, solicitând casarea acesteia cu

restituirea pricinii spre rejudecare.

La 03 martie 2016, și respectiv la 25 mai 2016, Uniunea Avocaților din RM,

prin intermediul avocatului Sergiu Barbăneagră, a declarat apel, și respectiv apel

motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 s-a respins recursul

declarat de Uniunea Avocaților din RM, prin intermediul avocatului Sergiu

2

Barbăneagră și s-a menținut încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01

februarie 2016.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 s-a respins apelul

declarat de Uniunea Avocaților din RM, prin intermediul avocatului Sergiu

Barbăneagră și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01

februarie 2016.

La 25 iulie 2016 avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele Uniunii

Avocaților din RM a depus cerere de explicare a hotărârii judecătorești, în temeiul

art. 251 CPC, iar la 27 iulie 2016 a înaintat cerere de retragere a acesteia, care prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 iulie 2016 a fost admisă.

La 27 iulie 2016, Uniunea Avocaților din RM, prin intermediul avocatului

Sergiu Barbăneagră, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiate și tardive.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2015 s-a admis

recursul declarat de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele Uniunii Avocaților

din Republica Moldova; s-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 16

iunie 2016 și hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Mazur împotriva

Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ, și s-a emis o nouă hotărâre prin care: s-a respins cererea de chemare

în judecată înaintată de Ion Mazur împotriva Uniunii Avocaților din Republica

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, ca neîntemeiată.

La 10 noiembrie 2016 și la 14 noiembrie 2016, Ion Mazur a depus cerere

de revizuire împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2015,

solicitând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanței de recurs, și dispunerea

examinării repetate a recursului Uniunii Avocaților din RM, cu participarea

părților.

În motivarea cererii de revizuire, Ion Mazur a indicat că instanța de recurs

nu a cunoscut de hotărârea Comisiei de Licențiere nr. 27 din 18 decembrie 2014,

prin care în pct. 4 s-a dispus de a admite cererile prealabile a lui Ion Mazur și a

anula pct. 2 al Hotărârii nr. 07 din 14 mai 2014.

Ca temei de revizuire Ion Mazur a invocat prevederile art. 449 lit. b) și e )

CPC.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) CPC, instanța examinează cererea

de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de examinare a cererii

de chemare în judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora

ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire,

articol care nu a fost modificat.

Iar, în conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001

privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași forță

juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași

obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

3

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 al același Cod,

care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluții diferite privitor

la citarea și participarea părților la judecarea recursurilor, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție examinează

cererea de revizuire în lipsa participanților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

depusă de Ion Mazur este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (1) și (2) CPC, cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se

soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care

a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează

cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire

ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) și e) CPC, revizuirea se declară în cazul în

care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu

au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii și s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau

decizia instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii

sau deciziei a căror revizuire se cere.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă că cele invocate de către

revizuent în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 449 lit. b) CPC, or, înscrisurile prezentate de revizuent au fost obiect de

examinare a instanțelor de judecată, fiind anexate la materialele cauzei (f.d. 42,

45,127, Vol. I).

Totodată, instanța de revizuire consideră irelevante argumentele lui Ion

Mazur, în susținerea cererii în baza art. 449 lit. e) CPC, or argumentele aduse de

acesta nu se încadrează în temeiul art. 449 lit. e) CPC.

4

Examinând argumentele cererii de revizuire, Colegiul le apreciază drept

irelevante și lipsite de contextul pertinent inițierii procedurii de revizuire,

argumentele revizuentului, or acestea de fapt, nu sunt susținute prin nici un fel de

probe indubitabile, iar argumentele susținute de revizuent nu pot fi acceptate.

Colegiul constată, că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu

corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărâri

irevocabile, fapt care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și celor

internaționale.

Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanțele descrise ar contravine

principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de

principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează, că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a

hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată

fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susținerea opiniei enunțate instanța de revizuire invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca

contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici

o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii

întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de

revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile

judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul

respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu

caractere substanțiale și obligatorii.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea

unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și

o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat,

iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un

temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci

când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prezenta cerere de

revizuire nu poate fi admisă.

5

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) CPC, Completul Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ion Mazur,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Mazur împotriva Uniunii

Avocaților din Republica Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

6