2ri-356/16 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-356/16 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2ri-356/16

Judecător: B. Bîrca

D E C I Z I E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Nicolae Craiu, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca

Comercială Română Chișinău”,

în pricina civilă la cererea introductivă a creditorului Societatea pe Acțiuni

„Banca Comercială Română Chișinău” privind declararea insolvabilității

Societății cu Răspundere Limitată „RG-Agro Plus”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin

care s-a respins cererea introductivă depusă de Societatea pe Acțiuni „Banca

Comercială Română Chișinău” și s-a refuzat intentarea procesului de

insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „RG-Agro Plus”,

c o n s t a t ă

Prin cererea introductivă înaintată la data de 17 iunie 2016, Societatea pe

Acțiuni „Banca Comercială Română Chișinău” (în continuare BCR Chișinău

SA) a solicitat declararea insolvabilității SRL „RG-Agro Plus” pe motiv de

incapacitate de plată a creanțelor scadente.

În motivarea cererii, BCR Chișinău SA a indicat că debitorul SRL „RG-

Agro Plus” a beneficiat de 2 credite și anume:

- contractului de credit nr. 1706 din 13.08.2007, modificat prin actul

adițional nr.1 din 22.12.2008 și actul adițional nr. 2 din 02.11.2008, debitorul a

primit un credit în sumă de 500 000,00 euro, cu scadența finală la data de

12.08.2013;

- contractului de credit nr. 2127 din 29.08.2008, modificat prin actul

adițional nr. 1 din 02.11.2009, debitorul a primit un credit în sumă de 350

000,00 euro, cu scadența finală la data de 28.08.2013.

În acest sens a invocat creditorul că în temeiul Deciziei Curții de Apel

Chișinău din 27.01.2016, s-a dispus încasarea de la debitor în beneficiul

creditorului a datoriei în sumă de 881 947,48 euro și cheltuielile de judecată în

sumă de 87 500,00 lei.

A mai indicat creditorul că, la data de 26.04.2016, a notificat prin scrisoare

recomandată pe adresa juridică a debitorului despre posibilitatea intentării

procedurii de insolvabilitate în cazul neachitării datoriei în termen de 7 zile a

creanței în mărime de 881 947,48 euro și 87 500,00 lei. Notificarea prealabilă a

fost recepționată de debitor la data de 02.05.2016 însă până în prezent debitorul

nu a achitat creanța ajunsă la scadență.

Consideră că debitorul este în incapacitate de plată, de aceea solicită

intentarea procesului de insolvabilitate față de acesta.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, a fost admisă

spre examinare cerea introductivă depusă de BCR Chișinău SA, fiind numit în

calitate de administrator provizoriu al „RG-Agro Plus” SRL, Mazur Anna, și

instituită perioada de observație cu aplicarea sechestrului pe bunurile și conturile

bancare ce aparțin debitorului „RG-Agro Plus” SRL cu sediul: s. Cojușna, r-1

Strășeni, cod fiscal 1004600069437.

În ședința instanței de insolvabilitate, reprezentatul creditorului, Cîrjeu

Vladimir, a susținut cererea introductivă și a solicitat admiterea acesteia,

reiterând faptul că valoarea activelor de care dispune debitorul constituie suma

de 18 219 351,00 lei, iar datoriile, conform tabelului preliminar al creanțelor

constituie suma de 27 242 407,50 lei. Astfel, datele prezentate confirmă faptul

că debitorul este supra îndatorat și se află în incapacitate de plată, deoarece nu-și

poate achita datoriile față de creditorii săi

Reprezentatul debitorului, avocatul Ceban Ilie a solicitat respingerea cererii

introductive și refuzul în intentarea procesului de insolvabilitate față „RG-Agro

Plus” SRL. În susținerea poziției sale a menționat că creditorul și-a întemeiat

creanța pe decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016 care însă, prin

decizia Curții Supremă de Justiție din 21 septembrie 2016 Curtea Supremă de

Justiție a fost casată.

Reprezentatul administratorului provizoriu, Lungu Vasile Ilie a solicitat

respingerea cererii introductive și refuzul în intentarea procesului de

insolvabilitate față de „RG-Agro Plus” SRL. În acest sens a precizat că raportul

privind activitatea sa a fost întocmit și înaintat în instanța de judecată la 15

august 2016, respectiv până la emiterea decizie Curții Supreme de Justiție din 21

septembrie 2016 privind casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie

2016 prin care s-a dispus încasarea de la debitor „RG-Agro Plus” SRL în

beneficiul BCR Chișinău SA a sumei de 881 947,48 euro și 87 500 lei, respectiv

nu mai vede temeiuri de intentare a insolvabilității.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, s-a respins

cererea introductivă depusă de BCR Chișinău SA și s-a refuzat intentarea

procesului de insolvabilitate față de „RG-Agro Plus” SRL, cu sediul: s. Cojușna,

r-1 Strășeni, cod fiscal 1004600069437; s-au anulat măsurile de asigurare,

aplicate față de „RG-Agro Plus” SRL prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 21 iunie 2016, fiind dispus ca dispozitivul respectivei hotărâri să se aducă la

cunoștință Camerei înregistrării de Stat și IFS pe raionul Strășeni.

Nefiind de acord cu hotărârea respectivă, la data de 02 noiembrie 2016, în

termenul prevăzut de lege, SA „Banca Comercială Română Chișinău” a declarat

recurs, completându-l la 15 noiembrie 2016. A solicitat recurentul casarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, cu emiterea unei

hotărâri noi prin care să se dispună admiterea cererii introductive, constatarea

stării de insolvabilitate a debitorului și intentarea procesului de insolvabilitate

față de „RG-Agro Plus” SRL.

În motivarea recursului, reiterând temeiurile de fapt și de drept din cererea

introductivă, recurentul a mai invocat că instanța nu a dat o apreciere

corespunzătoare temeiurilor de insolvabilitate și a constatat greșit că creanța

recurentului nu este certă. În acest sens a menționat că creanța recurentului este

certă, deoarece a fost inclusă în bilanțul contabil al intimatului și nu este negată

de acesta, totodată creanța recurentului este exigibilă, deoarece scadența finală a

contractului de credit nr. 1706 din 13.08.2007 este data de 12.08.2013, iar cea a

contractului de credit nr. 2127 din 29.08.2008 - data de 28.08.2013. Prin urmare,

creditorul BCR Chișinău SA are un interes legitim în intentarea procesului de

insolvabilitate față de debitorul „RG-Agro Plus” SRL, deoarece urmărește

recuperarea creanței certe și exigibile sub formă de credite bancare.

A mai indicat recurentul cu referire la Decizia Curții Supreme de Justiție

nr. 2rac-290/16 din 21.09.2016, că în contextul acesteia nu se contestă statutul

de creditor al recurentului sau existența creanței acestuia față de debitor, ci se

concluzionează despre dreptul recurentului de a urmări silit creanța nestinsă prin

vânzarea bunurilor ipotecate, doar după repartizarea produsului obținut din

vânzarea acestor bunuri. Susține recurentul că în cazuri extreme, societățile

debitoare cu active insuficiente li se pot intenta procese de insolvabilitate pentru

asigurarea unei satisfacții proporționale a creanțelor din activele rămase, prin

urmare poate fi declarată insolvabilă, dizolvată și lichidată forțat societatea

comercială care nu își poate onora obligațiunile pecuniare ajunse la scadență

și/sau ale cărei active au o valoare mai mică decât pasivele.

Consideră recurentul că instanța de insolvabilitate urma să țină cont și de

existența altor creanțe ale debitorului, care nu pot fi executate de ultimul,

deoarece în cadrul procesului de insolvabilitate urmează a fi onorate, în cea mai

deplină măsură, creanțele tuturor creditorilor și nu numai a creditorului care a

înaintat cererea introductivă.

La 09 decembrie 2016, SRL „RG-Agro Plus” a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 26

octombrie 2016, din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 10 a Legii insolvabilității „(1) Intentarea unui

proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. (2) Temeiul general de

intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. (3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate

constă în supra îndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană

juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În

acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea

activității lui dacă acest fapt este posibil.”

Conform prevederilor art. 18 alin. (1) a Legii insolvabilității „Creditorul

poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea

procesului de insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de

intentare a procesului de insolvabilitate.”

În acest context, instanța reține că drept temei pentru intentarea procesului

de insolvabilitate în privința „RG-Agro Plus” SRL a fost invocată decizia Curții

de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încasarea de la „RG-

Agro Plus” SRL în beneficiul BCR Chișinău SA suma de 881 947,48 euro cu

titlu de datorie rezultată din contractul de credit și suma de 87 500,00 lei cu titlu

de taxă de stat.

Totodată, Colegiul reține că prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21

septembrie 2016 a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie

2016, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Strășeni din 14 aprilie 2015 prin

care cererea de chemare în judecată depusă de BCR Chișinău SA împotriva

„RG-Agro Plus” SRL cu privire la încasarea datoriei în legătură cu nerestituirea

creditului s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În susținerea acestei poziții, Colegiul reține că instanța supremă a

menționat că odată cu transmiterea bunurilor gajate de către debitorul gajist, SA

„Banca Comercială Română Chișinău” era îndreptățită de a purcede la vânzarea

(prin negocieri directe, tender, licitație publică) fără nici o întârziere nejustificată

a bunului gajat, astfel încât să acționeze și în interesul major al debitorului gajist

și în vederea stingerii datoriilor acumulate. Iar, în caz dacă produsul obținut din

vânzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creanțelor și acoperirea

cheltuielilor creditorului gajist, acesta din urmă, conform art. 493 al. (2) Cod

civil, poate conserva o creanță neprivilegiată pentru diferența datorată de

debitorul său. Or, altfel spus, în cazul în care rezultatele obținute din

valorificarea bunului sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata

obligației garantate, debitorul rămîne obligat pentru diferența de plată, în acest

caz creditorul fiind în drept de a-și satisface diferența de creanță într-o altă

procedură civilă.

A mai menționat instanța supremă și faptul că un astfel de drept a fost

prevăzut pentru creditor și în pct. 12 din Acordul privind executarea benevolă a

dreptului de ipotecă, potrivit căruia în cazul în care suma obținută în urma

executării drepturilor de ipotecă asupra bunului ipotecat va fi insuficientă pentru

satisfacerea tuturor obligațiilor garantate, creditorul ipotecar va fi în drept să-și

satisfacă creanțele sale, pe baze generale, din contul celorlalte bunuri ale

debitorului ipotecar. Ca urmare a celor expuse, rezultă legalitatea hotărârii

primei instanțe de respingere a acțiunii, care și-a motivat soluția pe faptul că

creditorul gajist are dreptul de a-și satisface creanțele din alte bunuri ale

debitorului doar în cazul în care mijloacele obținute din comercializarea

bunurilor gajate nu sunt suficiente pentru acoperirea cerințelor creditorului

gajist, dar nu și în cazul în care creditorul este în imposibilitate de a înstrăina

bunurile pe motiv de lipsă de cumpărători, în special din motive neimputabile

debitorului.

Astfel, Colegiul reține că o dată cu emiterea deciziei Curții Supreme de

Justiție din 21 septembrie 2016, creanța pe care a fost întemeiată starea de

insolvabilitate a debitorului în mărime de 881 947,48 euro, rezultată din

contractele de credit, nu mai poate fi calificată ca fiind una certă.

Conform prevederilor art. 20 alin. (2) lit. (b) a Legii insolvabilității „În

cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice valoarea creanțelor

creditorului, mărimea dobânzilor și a penalităților aferente.”

Conform prevederilor art. 20 alin. (2) lit. (a) a Legii insolvabilității, „La

cererea introductivă a creditorului se anexează documentele ce adeveresc

obligațiile debitorului față de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligații,

temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică

cererea creditorului.”

În acest context legal, cu referire la argumentele recurentului că prin

Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2rac-290/16 din 21.09.2016, nu s-a

contestat statutul de creditor al recurentului și nici existența creanței acestuia

față de debitor, Colegiul susține ca fiind plauzibil acest raționament al

recurentului, însă, reiterează faptul că la caz nu este certă valoarea acestor

creanțelor, adică mărimea datoriilor la aceste obligații, care conform

prevederilor art. 20 alin. (2) lit. (b) a Legii insolvabilității art. 20 alin. (2) lit. (a),

este o condiție obligatorie pentru înaintarea cererii introductive.

În acest sens, Colegiul reține că pretinsa creanță din cererea introductivă nu

poate fi calificată ca fiind certă, prin prisma cuantumul acesteia în sumă totală

de 881 947,48 euro, în situația în care creditorul-ipotecar BCR Chișinău SA

urma să purceadă la vânzarea fără nici o întârziere nejustificată a bunurilor

gajate, astfel încât să acționeze și în interesul major al debitorului gajist în

vederea stingerii datoriilor acumulate, la caz stingerii datoriei de 881 947,48

euro.

Mai mult ca atât, Colegiul reține că valoarea creanțelor BCR Chișinău SA

față de „RG-Agro Plus” SRL, ar putea fi certă doar în cazul în care produsul

obținut din vânzarea bunurilor gajate nu va fi suficient pentru stingerea

creanțelor iar creditorul își v-a valorifica dreptul de a-și satisface diferența de

creanță, iar respectiva diferență (într-un cuantum fix și cert), în cazul când va fi

scadentă și neexecutată v-a putea constitui un temei de înaintare a unei cereri

introductive.

Totodată, Colegiul consideră necesar de a menționa și faptul că debitorul,

la caz „RG-Agro Plus” SRL, și-a exercitat cu bună credință obligațiile sale și a

transmis creditorului bunurile gajate pentru a fi vândute în scopul stingerii

datoriei, deci doar dacă în urma înstrăinării bunurilor gajate nu va fi stinsă

complet datoria, creditorul va fi în drept să solicite încasarea restanței.

Cu referire la argumentele recurentului că instanța de insolvabilitate urma

să țină cont și de existența altor creanțe ale debitorului, care nu pot fi executate

de ultimul, deoarece în cadrul procesului de insolvabilitate urmează a fi onorate,

în cea mai deplină măsură, creanțele tuturor creditorilor și nu numai a

creditorului care a înaintat cererea introductivă, Colegiul le consideră ca fiind la

fel neîntemeiate din considerentele ce urmează:

Conform prevederilor art. 9 a Legii insolvabilității „Procesul de

insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a

procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă).”

Conform prevederilor art. 34 alin. (1) a Legii insolvabilității „Instanța de

insolvabilitate hotărăște, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate și a

faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării

procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.”

Astfel, Colegiul reține că procesul de insolvabilitate poate fi intentat

exclusiv în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate,

aceasta urmând a fi prezentată instanței cu anexarea unui șir de probe în vederea

probării temeiului de insolvabilitate și implicit existența creanțelor care nu pot fi

executate.

Totodată, existența altor datorii, distincte de cele ale creditorului care

solicită intentarea procedurii de insolvabilitate, în cazul în care nu există probe

cu referire la eventuale proceduri eșuate de încasări forțate a acestora, nu pot

nicidecum sta la baza admiterii cererii introductive, mai mult ca atât în situația

în care nimeni din acei creditori nu sau alăturat la cererea introductivă, respectiv

nu au manifestat voința de a declara debitorul insolvabil.

Cu referire la argumentul recurentului că în cazuri extreme, societățile

debitoare cu active insuficiente li se pot intenta procese de insolvabilitate pentru

asigurarea unei satisfacții proporționale a creanțelor din activele rămase, prin

urmare poate fi declarată insolvabilă, dizolvată și lichidată forțat societatea

comercială care nu își poate onora obligațiunile pecuniare ajunse la scadență

și/sau ale cărei active au o valoare mai mică decât pasivele, Colegiul la fel îl

califică ca fiind declarativ și neîntemeiat în situația în care, la caz, faptul

neonorării obligațiunilor pecuniare ajunse la scadență cât și faptul că activele au

o valoare mai mică decât pasivele, va putea fi constatată doar dacă în urma

înstrăinării bunurilor gajate nu va fi stinsă complet datoria.

Mai mult ca atât, Colegiul consideră că în speța respectivă, BCR Chișinău

SA anticipează abuziv un șir de circumstanțe de fapt pretinse a fi constatate, care

nu pot constituie temei de admitere a cererii introductive.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de insolvabilitate justificat a

respins cererea introductivă depusă de BCR Chișinău SA, hotărîrea recurată

urmând a fi menținută.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca

Comercială Română Chișinău”.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016,

emisă în pricina civilă la cererea introductivă a creditorului Societatea pe

Acțiuni „Banca Comercială Română Chișinău” privind declararea

insolvabilității Societății cu Răspundere Limitată „RG-Agro Plus”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ion Druță