2ra-2761/16 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-2761/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: I. Mînăscurtă dosarul nr.2ra-2761/16

(Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău)

instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” societate

cu răspundere limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Grădinaru

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie”

societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Vasile Beșelea cu privire la

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de către Zinaida Grădinaru, casată hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01 martie 2016 și emisă o nouă hotărâre

cu privire la admiterea parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 19 noiembrie 2015, Zinaida Grădinaru a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Vasile Beșelea cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 06 noiembrie 2008 a

încheiat contractul de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici

nr.40201143138 cu ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, obiectul

căruia fiind furnizarea energiei electrice la locul de consum – apartamentul nr. 132

din str. P.Zadnipru, 7, mun. Chișinău.

Potrivit Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice,

furnizorul este obligat să expedieze lunar consumatorului factura emisă în baza

indicațiilor echipamentului de măsurare pentru plata energiei electrice consumate

la tariful în vigoare, suportată de agenție, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte

de expirarea termenului limită de plată a facturii, indicat în această factură. Iar,

1

consumatorul potrivit obligațiunilor asumate este obligat să achite integral și în

termenul indicat în factură (carnetul) plata pentru consumul energiei electrice.

La 30 septembrie 2015, reclamanta a primit spre plată factura pentru

consumul de energie electrică cu simbolul variabil SV 2082014171 pentru

perioada 25 august - 29 septembrie 2015 în sumă de 554,71 lei cu o datorie de

554,71 lei pentru perioada anterioară, indicându-se factura pentru consumul de

energie electrică cu simbolul varietății SV 2082014170, care în adresa reclamantei

nu a fost expediată.

Menționează reclamanta, că la data de 01 octombrie 2015, orele 06.23 min

12 sec, prin intermediul internetului la MAIB, a achitat suma neachitată pentru

perioadele anterioare, astfel încât la data de 01 octombrie 2015, orele 6.24 min. 17

sec. nu avea careva datorii față de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL. Însă, la data de 01 octombrie 2015, orele 14.00, pârâtul fără careva

motive a deconectat locul de consum din propria inițiativă, prin ce a încălcat

prevederile contractului de furnizare a energiei electrice. După deconectare

reclamanta a luat legătura cu un reprezentant al pârâtului și acesta i-a comunicat că

a fost deconectată pentru neachitarea consumului pentru energie electrică. Tot

atunci, în adresa pârâtului a expediat un fax care confirmă că nu are careva datorii,

însă nu a fost reconectată la sursa de energie electrică gratuit.

Susține reclamanta că, pentru perioada 01 octombrie 2014 și până la data de

08 octombrie 2014 când a fost reconectată la sursa de energie electrică, a avut de

suferit psihic datorită incomodității create de furnizor, fiind lipsită de posibilitate

de a pregăti mâncare, de a spălă, de a se folosi de boiler, de a privi televizorul etc.

De drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 11, 14, 970 Codul civil și

art. 6, 20 al Legii nr.105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorului.

Solicită Zinaida Grădinaru de a recunoaște ilegale acțiunile furnizorului și

decizia ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL de deconectare de la

sursa de energie electrică a consumatorului, încasarea de la ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL a prejudiciului moral în mărime de 25 000 lei și

prejudiciul material în mărime de 141,63 lei, suma care a fost achitată pentru

reconectarea la sursa de energie electrică.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 01 martie 2016

acțiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță judecând pricina în fond a ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii concluzionând că acțiunile pârâtului sunt legale, deoarece reclamanta nu a

achitat în termen factura pentru energia electrică cu simbolul SV 2082014170

pentru perioada de calcul 28 iulie 2015 – 24 august 2015 având data scadentă de

achitare 08 septembrie 2015 și prin urmare furnizorul era în drept conform

prevederilor art. 12 alin. (7) din Legea cu privire la energia electrică nr. 1525 din

19 februarie 1998, pct. 521 lit. b) din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice și conform prevederilor pct. 11 lit. d) din contractul de furnizare

a energiei electrice consumatorilor casnici nr. 40201143138, să deconecteze

consumatorul de la rețeaua electrică a unității de distribuție instalația de utilizare ce

aparține consumatorului în cazul în care acesta nu a achitat în decurs de 10 zile

calendaristice de la data –limită indicată în factură a plății pentru energia electrică

consumată.

2

Grădinaru Zinaida în apelul declarat la 28 martie 2016 și cel motivat din 24

mai 2016 a solicitat casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016 a fost admis

apelul declarat de către Zinaida Grădinaru, casată hotărârea primei instanțe și

emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, fiind recunoscută ilegală

deconectarea consumatorului Zinaida Grădinaru de la rețeaua de energie electrică

din data de 01 octombrie 2015 cu încasarea de la ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” SRL în beneficiul Zinaidei Grădinaru cheltuielile de

reconectare a apartamentului la sursa de energie electrică în sumă de 141,63 lei și

suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

În susținerea opiniei date, Colegiul civil și de contencios administrativ al

Curții de Apel Chișinău a reținut că, la 30 septembrie 2015, Zinaida Grădinaru a

primit spre plată factura pentru consumul de energie electrică cu simbolul variabil

SV 2082014171 pentru perioada 25 august 2015 - 29 septembrie 2015, total spre

plată 1127,39 lei, în care a fost inclusă și datoria de 572,68 lei pentru perioada

anterioară, conform facturii cu simbolul variabil SV 2082014170. Potrivit acestei

facturi, termenul de achitare a fost stabilit până la data de 12 octombrie 2015

(f.d.l6).

A mai stabilit instanța de apel că, sumele pretinse cu titlu plata pentru

energie termică consumată au fost achitate de către Zinaida Grădinaru la data de 01

octombrie 2016 prin intermediul internetului la MAIB ora 6.23 min.12 sec și ora

6.24 min.17 sec (f.d.17-18).

Reieșind din circumstanțele enunțate, instanța de apel a concluzionat că la 01

octombrie 2015, când a fost realizată dispoziția cu privire la deconectarea de la

rețeaua electrică de distribuții instalațiile electrice ce aparțin consumatorului

Zinaida Grădinaru, acesta nu avea careva datorii față de ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie”.

Prin urmare, a concluzionat instanța de apel că ÎCS „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” în lipsa temeiului legal a deconectat apartamentul reclamantei

de la sursa de energie electrică, lezând astfel dreptul consumatorului la furnizarea

continuă a energiei electrice în perioada din 01 octombrie 2015 până la 08

octombrie 2015.

Corect instanța de apel a respins argumentele intimatului-pîrît privind

preavizarea consumatorului despre posibilă deconectare a apartamentului de la

sursa de energie electrică nu au suport probatoriu. De asemenea, faptul că sumele

achitate de Zinaida Grădinaru la data de 01 octombrie 2015, au parvenit pe contul

furnizorului la data de 02 octombrie 2015, nu poate fi pusă pe seama

consumatorului.

Drept urmare, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a considerat hotărârea primei instanțe neîntemeiată și în temeiul

contractului de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici nr.

40201143138 din 06 ianuarie 2008, Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al ANRE nr.

393 din 15 decembrie 2010 și prevederilor Codului civil, instanța de apel a admis

3

parțial acțiunea și a recunoscut ilegală deconectarea consumatorului Zinaida

Grădinaru de la rețeaua de energie electrică din data de 01 octombrie 2015.

La fel, instanța de apel în temeiul art. 14 alin. (1), 1398 alin. (1), 1422 alin.

(1), 1423 alin. (1) Codul civil a încasat de la de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” SRL în beneficiul Zinaidei Grădinaru suma de 141,63 lei, ceea ce

constituie suma achitată pentru reconectarea apartamentului la sursa de energie

electrică și suma de 1000 lei în vederea reparării prejudiciului moral.

La 20 octombrie 2016, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea apelului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe, pe care o

consideră întemeiată și legală.

Recurentul, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL în motivarea

recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră

eronată, bazată pe aplicarea și interpretarea normelor dreptului material, aplicabilă

raportului juridic litigios. În cazul din speță, instanța de apel eronat a stabilit faptul

curgerii termenului de achitare a datoriei până la data de 12 octombrie 2015, ori

conform facturii menționate, termenul de achitare până la data de 12 octombrie

2015 a fost stabilit exclusiv pentru efectuarea plății pentru consumul de energie

electrică consumat pentru perioada de facturare 25 august 2015 – 25 septembrie

2015 și nu pentru consumul de energie electrică consumat pentru perioada de

facturare 28 iulie 2015 – 24 august 2015.

Conform prevederilor pct. 49 lit. c) din Regulament, consumatorul are

următoarele obligații pe care trebuie să le îndeplinească: c) să achite integral plata

pentru energia electrică și penalitățile prevăzute de contract, în termenele stabilite

și indicate în factură și art. 572 alin. (2) Codul civil, obligația trebuie executată în

modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit,mai mult ca

atât, conform prevederilor art. 49 alin.(4) lit. b) al Legii cu privire la energia

electrică (nr.124 din 23.12.2009) consumatorul final achită, în corespundere cu

indicațiile echipamentului de măsurare și cu clauzele contractuale, costul energiei

electrice consumate.

Menționează că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că ultimul a

preavizat intimata despre posibila deconectare, concluzie absolut neargumentată,

or conform materialelor dosarului recurentul a prezentat extrase din sistemul de

gestionare comercială, care dovedesc faptul că la data de 15 septembrie 2015, 26

septembrie 2015 și 30 septembrie 2015, la nr. de telefon 022331251 au fost

efectuate apeluri pentru a preîntâmpina consumatorul despre necesitatea achitării

facturii, tentative eșuate pe motiv că nimeni nu a răspuns la aceste apeluri.

La fel, menționează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că la 25

august 2015 a fost emisă factura pentru factura pentru energia electrică consumată,

simbol variabil 2082014170, pentru perioada de calcul 28 iulie 2015 – 24 august

2015 în sumă de 572,68 lei.

Astfel, factura menționată avea data scadentă de achitare 08 septembrie

2015, prin urmare conform prevederilor pct. 11 lit. d) din contract, furnizorul este

în drept să deconecteze de la rețeaua electrică a unității de distribuție instalația de

utilizare ce aparține consumatorului în următoarele cazuri: de neachitare, în decurs

de 10 zile calendaristice de la data - limităm, indicată în factură, a plăților pentru

energia electrică consumată.

4

Totodată, consideră că instanța de apel greșit a concluzionat că anume la 01

octombrie 2015 a fost efectuată plata pentru consumul energiei electrice, iar

deconectarea a fost efectuată ilegal la data de 01 octombrie 2015, dat fiind că

sumele erau deja achitate, deoarece la acea dată numai se prelucra tranzacția

efectuată de către intimată, respectiv la momentul deconectării intimata nu

înlăturase motivele deconectării.

La 25 noiembrie 2016, Zinaida Grădinaru a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o

consideră întemeiată și legală.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 14

septembrie 2016, iar la 20 octombrie 2016 în termenul prevăzut de lege de ÎCS

„Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de de ÎCS „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile

5

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când motivele

recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii atât în prima instanță cît și instanța de apel, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către de ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6