2ra-2567/16 — stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației de maternitate

prima instanță: A. Mironov dosarul nr. 2ra-2567/16

instanța de apel: T. Dimitriadi, E. Dvurecenschii, N. Veleva

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Sacalî împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea calculării și achitării

indemnizației de maternitate,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 23 august 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea

Judecătoriei Taraclia din 05 mai 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 30 decembrie 2015, Sacalî Tatiana a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM și Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI al RM cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea calculării și achitării indemnizației de maternitate.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 28 august 2015, s-a căsătorit cu

Stoianov Igor, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie nr. 98 din 28 august 2015,

seria CS-V 1192416.

Menționează că, soțul ei Stoianov Igor activează în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM, în calitate de șef al SAÎI, USP-42 al

SSE Taraclia al DSE Cahul, deținând grad de maior al serviciului de salvare.

Susține că la moment nu activează în câmpul muncii și se află la întreținerea

soțului, iar conform certificatului de concediul medical seria 01 nr. 1612929, eliberat

de Centrul de Sănătate Taraclia, se află în concediul de maternitate.

Relevă că la data de 05 noiembrie 2015, soțul - Stoianov Igor a adresat Direcției

Situații Excepționale Cahul un Raport, prin care a solicitat achitarea indemnizației de

maternitate, având în vedere că dînsa se află la întreținerea acestuia și nu are venituri

proprii.

La 05 noiembrie 2015, a primit scrisoarea nr. 423, semnată de șeful DSE Cahul,

prin care a fost comunicat faptul că cerințele înaintate de Stoianov Igor în Raportul din

03 noiembrie 2015, nu pot fi satisfăcute.

Astfel, considerând că refuzul DSE Cahul este neîntemeiat, la data de 26

noiembrie 2015, s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă, în care a indicat că refuzul

de a calcula și achita indemnizația de maternitate vine în contradicție atât cu

prevederile legale în vigoare, cât și cu practica judecătorească constantă, care recunosc

dreptul de a beneficia de indemnizația de maternitate inclusiv pentru soția aflată la

întreținerea soțului, care se stabilește și se acordă conform normelor generale.

Indică că, la data de 04 decembrie 2015, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI al RM a expediat răspunsul cu nr. 19/7-S-168/15, în care s-a

invocat faptul că conform Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii serviciului sunt supuși asigurării de stat

obligatorii, dar nu și asigurării sociale de stat. Totodată, s-a specificat că de

indemnizația de maternitate pot beneficia angajatele sau soțiile aflate la întreținerea

soților salariați în cazul în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale.

Astfel încît, petiționarii au dreptul de a solicita stabilirea și achitarea indemnizației de

maternitate de la structurile teritoriale de asigurări sociale. Prin urmare, Serviciul

protecției Civile și Situațiilor Excepționale este în imposibilitate de a satisface

solicitarea cu privire la achitarea indemnizației de maternitate.

Pentru argumentele expuse, consideră că pârâtul neîntemeiat a refuzat în

stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 16, art. 26 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 2, art. 18, art. 30 din

Legea Serviciului protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie

2007, art. 123, art. 124 Codul muncii, art. 16 din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22

iulie 2004, pct. 118, pct. 119, pct. 123, pct. 124 din Regulamentul cu privire la modul

de stabilire și achitare a drepturilor salariale, sporurilor, indemnizațiilor și

compensațiilor angajaților cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne al RM,

aprobat prin ordinul MAI nr. 168 din 17 iunie 2015.

Solicită anularea refuzului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI nr. 19/7-S-168/15 din 04 decembrie 2015 și obligarea pârâților la

stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației de maternitate pe numele Tatianei

Sacalî, ce include concediul postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice de la locul

de muncă al soțului Stoianov Igor.

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 05 mai 2016, acțiunea a fost admisă

parțial, fiind anulat refuzul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI nr. 19/7-S-168/15 din 04 decembrie 2015 privind achitarea indemnizației de

maternitate Tatianei Sacalî și obligat Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI la stabilirea, calcularea și achitarea Tatianei Sacalî a

indemnizației de maternitate care include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile

calendaristice și postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, la locul de muncă al

soțului Stoianov Igor. Cerințele din acțiune a Tatianei Sacalî în partea ce ține de

obligarea inclusiv și a Ministerului Afacerilor Interne al RM la stabilirea, calcularea și

achitarea Tatianei Sacalî a indemnizației de maternitate care include concediul prenatal

cu o durată de 70 de zile calendaristice și postnatal cu o durată de 56 zile

calendaristice, la locul de muncă al soțului Stoianov Igor, au fost respinse ca

neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 23 august 2016, a fost respins apelul

declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM și

menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. art. 123 alin.

(2), 124 alin. (1) Codul muncii, art. 2, art. 18, art. 30, art. 31 din Legea Serviciului

protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, art. 4 din Legea

privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999, care

reglementează, concediul medical, concediul de maternitate și concediul parțial plătit

pentru îngrijirea copilului, Concediul de maternitate, inclusiv pentru soția

colaboratorului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM

care se află la întreținerea acestuia, asigurarea obligatorie a persoanelor prin efectul

legii.

Cu referire la norma citată și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel

a reținut că colaboratorii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI al RM sunt persoane asigurate obligatoriu social prin efectul legii, astfel încât de

indemnizațiile de maternitate pot beneficia angajații și soțiile acestora aflate la

întreținerea lor din bugetul de stat la locul de muncă al soților.

La 15 septembrie 2016, Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al MAI al RM, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece instanța nu a constatat și

elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Susține că instanța de apel a examinat superficial circumstanțele cazului, iar

hotărârea emisă contravine normelor de drept material și procedural.La fel, relevă că

decizia instanței de apel nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile

formulate de recurent în procesul examinării cererii de apel.

Afirmă că, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu prevede încasarea

pentru colaboratorii atestați a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, respectiv nu se

efectuează nici indemnizația de maternitate, deoarece colaboratorii acestui serviciu

dispun de grad și statut special în conformitate cu Legea Serviciului protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007.

Sub acest aspect, afirmă că indemnizația de maternitate pot beneficia angajatele

sau soții acestora în cazul în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale,

în același timp, indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor

sociale de stat.

Remarcă că, Stoianov Igor activează în funcție de șef al Serviciului apărare

împotriva incendiilor, șef Unitate salvatori și pompieri Taraclia al Secției Situații

Excepționale Taraclia a Direcției Excepționale Cahul a Serviciului protecției Civile și

Situațiilor Excepționale, fiind incidente prevederile din Legea Serviciului protecției

Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, care fiind o lege specială,

reglementează norme de drept de bază a activității colaboratorilor.

Prin urmare, consideră că reclamanta are dreptul de a solicita stabilirea și

achitarea indemnizației de maternitate de la Casa Națională de Asigurări Sociale, în

baza actelor justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor

de stabilire, în conformitate cu art. 27 din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22

iulie 2004.

La 01 noiembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal, intimata Sacalî Tatiana

a depus referință asupra recursului declarat de către Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI al RM, invocând caracterul neîntemeiat al acestuia și

legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 15 septembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al MAI al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica

la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță