3ra-129/17 — contestarea actului administrativ, obligarea calculării și achitării indemnizației de maternitate și compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: I. Chirtoaca dosarul nr. 3ra-129/17

instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

Î N C H E I E R E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Covaliov Adrian și

Covaliov Alina împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și Detașamentului căutare-salvare nr. 1 cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea calculării și achitării indemnizației de

maternitate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și admis apelul

declarat de către Covaliov Adrian și Covaliov Alina, casată parțial hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2016 și emisă în partea casată o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, în rest hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 11 aprilie 2016, Covaliov Adrian și Covaliov Alina au depus cererea de

chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Intern al RM, Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM și Detașamentului căutare-

salvare nr. 1 cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea calculării și

achitării indemnizației de maternitate.

În motivarea acțiunii au indicat că Covaliov Adrian este angajat în funcția de

scafandru al Serviciului scafandri din cadrul Detașamentului căutare-salvare nr. 1 al

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM.

Menționează reclamanții că la 02 octombrie 2015, Adrian Covaliov a încheiat

căsătoria cu Alina Jitari (actual Covaliov) fapt ce se confirmă prin copia certificatului

de căsătorie.

Susțin că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, Covaliov Alina

deja a născut copilul, cu care a fost însărcinată la data înaintării cererii de plată a

drepturilor, fapt confirmat prin copiile actelor medicale, precuzm și colpia

certificatului de naștere.

Relevă că Covaliov Alina nu este încadrată la moment în câmpul muncii, iar

soțul Covaliov Adrian fiind unicul întreținător al familiei.

Indică că la 02 martie 2016, s-au adresat pârâților cu cereri, prin care au

solicitat plata concediului de maternitate prenatal și postnatal la locul de muncă al

soțului Covaliov Adrian.

Relatează că din avizele de recepție rezultă că Ministerul Afacerilor Interne al

RM a recepționat cererea reclamanților de plată a concediului de maternitate prenatal

și postnatal la 07 martie 2016, iar pârâtul Detașamentul căutare-salvare nr. 1 la data

de 04 martie 2016.

Cu toate acestea, în termenul stabilit de lege, pârâții nu au soluționat și nu au

furnizat nici un răspuns la cererile lor cu privire la plata concediului de maternitate

prenatal și postnatal la locul de muncă al soțului Covaliov Adrian.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3 alin. (2), art. 16 alin. (1) și

alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, art. 124 Codul muncii, art. 2, art. 7 alin. (1) din Legea Serviciului

protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, art. 16 alin. (1)

din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004.

Solicită recunoașterea ca ilegal faptul nesoluționării în termen a cererii

reclamanților Covaliov Adrian și Covaliov Alina, prin care au solicitat achitarea

concediului (indemnizației) de maternitate prenatal și postnatal la locul de muncă a

lui Covaliov Adrian, recunoașterea ilegală a refuzului Ministerului Afacerilor Interne

al RM și Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM și

Detașamentului căutare-salvare nr. 1 de achitare a indemnizației de maternitate

prenatal și postnatal la locul de muncă a lui Covaliov Adrian, în mărimea stabilită de

lege, obligarea în mod solidar a Ministerului Afacerilor Interne al RM și a Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM și Detașamentului căutare-

salvare nr. 1 să calculeze și să achite în beneficiul lui Covaliov Adrian și Covaliov

Alina concediul de maternitate prenatal și postnatal de la locul de muncă a lui

Covaliov Adrian, în mărimea stabilită de lege și încasarea de la pârâți în mod solidar

a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2016, acțiunea a

fost admisă parțial, fiind recunoscut ca fiind ilegal faptul nesoluționării și nefurnizării

răspunsului în termenul stabilit de lege de către Ministerul Afacerilor Interne al RM

și Detașamentul căutare-salvare nr. 1, la cererea reclamanților Covaliov Adrian și

Covaliov Alina cu privire la acordarea indemnizației de maternitate, recunoscut ca

fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI

al RM nr. 19/7-C-39/16 din 06 aprilie 2016 și obligat Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI al RM să calculeze și să achite în beneficiul

reclamantei Covaliov Alina a indemnizației de maternitate, prenatal și postnatal de la

locul de muncă al soțului Covaliov Adrian, în mărimea stabilită de lege, în rest

acțiunea a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI

al RM și admis apelul declarat de către Covaliov Adrian și Covaliov Alina, casată

parțial hotărârea primei instanțe, în partea respingerii pretențiilor acțiunii cu privire

la compensarea cheltuielilor de asistență juridică și în partea dată emisă o nouă

hotărâre, prin care a fost încasat de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI al RM în beneficiul lui Covaliov Adrian și Covaliov Alina

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 lei, în rest hotărârea primei instanțe

a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. art. 123 alin.

(2), 124 alin. (1) Codul muncii, art. 5 alin. (1) lit. d), art. 16, art. 18 alin. (1) din

Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, art. 30 din Legea Serviciului protecției

Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, care reglementează,

concediul medical, concediul de maternitate și concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului, modul de acordare a indemnizație de maternitate, indemnizația

pentru creșterea copilului, asigurarea obligatorie de stat.

Cu referire la norma citată și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel

a reținut că prima instanță corect a concluzionat asupra temeiniciei acțiunii înaintate

de Covaliov Alina și Covaliov Adrian, din considerentul că angajații Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM, sunt asigurați în sistemul

public obligatoriu prin efectul legii.

La 21 decembrie 2016, Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al MAI al RM, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece instanța nu a constatat și

elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Susține că instanța de apel a examinat superficial circumstanțele cazului, iar

hotărârea emisă contravine normelor de drept material și procedural.

La fel, relevă că decizia instanței de apel nu răspunde în mod sigur și expres la

toate obiecțiile formulate de recurent în procesul examinării cererii de apel.

Afirmă că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu prevede încasarea

pentru colaboratorii atestați a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, respectiv nu

se efectuează nici indemnizația de maternitate, deoarece colaboratorii acestui serviciu

dispun de grad și statut special în conformitate cu Legea Serviciului protecției Civile

și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007.

Sub acest aspect, relevă că de indemnizația de maternitate pot beneficia

angajatele sau soții acestora în cazul în care au contribuit la fondul național de

asigurări sociale, în același timp, indemnizația de maternitate se suportă integral din

bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, consideră că reclamanta are dreptul de a solicita stabilirea și

achitarea indemnizației de maternitate de la Casa Națională de Asigurări Sociale, în

baza actelor justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii

condițiilor de stabilire, în conformitate cu art. 27 din Legea privind indemnizațiile

pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289

din 22 iulie 2004.

La 23 ianuarie 2016, intimații Covaliov Adrian și Covaliov Alina, reprezentați

de avocatul Savva Alexandru au depus referință asupra recursului declarat de către

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM, invocând

caracterul neîntemeiat al acestuia și au solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din

23 noiembrie 2016, a fost expediată în adresa recurentului la 06 decembrie 2016, fapt

confirmat prin copia scrisorii de însoțire nr. 32969-4 (f. d. 135).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 21 decembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al MAI al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI al RM asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI al RM

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva