JÓN ÁSGEIR JÓHANNESSON AND TRYGGVI JÓNSSON v. ICELAND

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresele nr. 60288/19 și 60307/19 Jon Ásgeir JÓHANNESSON împotriva Islandei și Triggvi JÓNSSON împotriva Islandei (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 10 decembrie 2022 ca comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Ioannis Ktiskakis , Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina, grefier adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de dl Gestur Jónsson, un avocat practicant în Reykjavik. Cerințele se referă la cererea reclamanților de redeschidere a procedurii penale împotriva acestora, în urma hotărârii Curții în cazul Jon Ásgeir Jóhannesson și alții c. Islanda, nr. 22007/11, 18 mai 2017, în care Curtea a constatat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Reclamanții au solicitat redeschiderea cazului său penal Comitetului pentru deschiderea procedurilor judiciare („Comitetul pentru deschidere”). Prin decizia din 12 aprilie 2018, Comitetul a aprobat cererea lor. În conformitate cu dreptul intern aplicabil la momentul evenimentelor, directorul acuzațiilor publice a emis convocare către solicitanți și cazul a fost așezat de Curtea Supremă la 8 mai 2019. Înainte de ședință, Curtea Supremă a ordonat părților să se adreseze în pledoaria lor orală dacă condițiile de redeschidere au fost îndeplinite. Prin hotărârea din 21 mai 2019, Curtea Supremă a respins Comitetului pentru deschidere și a refuzat să redeschidă cazul împotriva reclamanților. Hotărârea sa a constatat că dreptul intern nu a acordat un drept explicit de a redeschide procedurile judiciare în urma constatării unei încălcări prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului și, de asemenea, că detaliile cazului reclamanților nu îndeplinesc criteriile generale de redeschidere prevăzute la art. 228 alineatul (1) din Legea privind procedurile penale nr. 88/2008. În cererile la Curte, depuse la 17 noiembrie 2019, reclamanții se plângeau că hotărârea Curții Supreme și-a încălcat drepturile în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. De asemenea, au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că refuzul de redeschidere a cazurilor lor au încălcat dreptul la un proces echitabil. 6 din Convenția și art. 4 din Protocolul nr. 7 au fost comunicate guvernului islandez („Guvernului”) la 19 aprilie 2021, împreună cu o întrebare privind competența Curții de a examina aceste plângeri. La 1 decembrie 2020, a fost instituită prin Legea nr. 47/2020. În contrar comitetului de reoberare, hotărârile Curții de reoberare privind dacă redeschiderea procedurii judiciare este finală sau nu poate fi invocată. La 26 martie 2021, reclamanții au solicitat redeschiderea procedurii lor de impozitare penală la Curtea de reoberare. După ce părțile din acest caz și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor reclamanților, la 21 ianuarie 2022, Curtea de Reoberare a acordat petiția reclamanților de redeschidere. În consecință, procedurile penale împotriva acestora au fost redeschise și sunt încă în curs de desfășurare. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. După cum se menționează mai sus, hotărârea Curții de Reoberare a fost făcută după prezentarea observațiilor părților cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor reclamanților. Guvernul a prezentat această hotărâre Curții de Reoberare, iar părțile au fost invitate să formuleze observații cu privire la relevanța sa față de acest caz. Reclamanții au susținut că și-au păstrat statutul de victimă indiferent de redeschiderea cazului lor, deoarece nu s-a putut considera că le-au fost furnizate reparații, cu excepția cazului în care acuzațiile împotriva acestora au fost respinse și amenzile și costurile juridice restituirite. Acestea au susținut că au fost supuse unor nedreptăți repetate care nu au fost suficient de compensate de prejudiciile morale atribuite de Curte în hotărârea sa. În plus, au susținut că deschiderea procedurii lor penale nu se asigură, în sine, că acuzațiile împotriva lor vor fi respinse sau că vor fi furnizate o reparație deplină. Guvernul a susținut că „nu este puțin probabil”, având în vedere jurisprudența recentă a Curții Supreme, că aceasta va permite remedierea reclamanților. În plus, Guvernul a remarcat că, în cazul în care Curtea își continuă examinarea acestei chestiuni, plângerile reclamanților vor fi tratate simultan la nivel intern și în fața Curții, în contradicție cu scopul principal al articolului 35 § 1 din convenție. Curtea constată că reclamațiile reclamanților au fost refuzul Curții Supreme de a acorda redeschiderea procedurii penale împotriva acestora la 21 mai 2019. Între timp, cadrul legislativ aplicabil s-a schimbat, ceea ce înseamnă că hotărârea din 21 ianuarie 2022 a Curții de Reoberare nou-i instituite care acordă reclamanților petiția de redeschidere este finală și nu poate fi invocată. În ceea ce privește problemele, examinarea în continuare de către Curte a plângerilor reclamantelor în cazul în cauză ar presupune examinarea simultană a chestiunilor legate de redeschiderea procedurii penale împotriva reclamanților de către instanțe interne și de către Curte. Având în vedere cele de mai sus și menționând discreția largă a Curții pentru identificarea motivelor care pot fi invocate pentru a emite o cerere pe baza articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție (a se vedea Baranin și Vukčević c. Muntenegru) , nr. 24655/18 și 24656/18, § 102, 11 martie 2021, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor în sensul acestei dispoziții. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolul respectiv, nu impune să continue examinarea cererilor în temeiul articolului în amendă . Această constatare nu aduce atingere niciunei plângeri pe care reclamanții ar putea dori să le aducă la o dată ulterioară, după încheierea procedurii deschise în curs. În consecință, cererile ar trebui să fie eliminate din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 decembrie 2022. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție și art. 4 din Protocolul nr. 7 din Convenția ne bis in idem No. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația reprezentantului 60288/19 17/11/2019 Jón Asgeir JÓHANNESSON 1968 Jonsson Gestur Reykjavik 60307/19 17/11/2019 Tryggvi JÓNSSON 1955 Jonsson Gestur Reykjavik

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 60288/19 and 60307/19

Jón Ásgeir JÓHANNESSON against Iceland

and Tryggvi JÓNSSON against Iceland

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10

December 2022 as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President

,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants were represented by Mr Gestur Jónsson, a lawyer practising in Reykjavik.

The applications concern the applicants’ request for the reopening of criminal tax proceedings against them, following the Court’s judgment in the case of

Jón Ásgeir Jóhannesson and Others v. Iceland

, no. 22007/11, 18

May 2017, wherein the Court found a violation of the applicants’ rights under Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention.

The applicants applied for the reopening of their criminal case to the Committee on the Reopening of Judicial Proceedings (the “Reopening Committee”). By a decision of 12 April 2018, the Committee approved their request. Pursuant to the domestic law applicable at the time of events, the Director of Public Prosecutions issued summons to the applicants and the case was heard by the Supreme Court on 8 May 2019. Prior to the hearing, the Supreme Court instructed the parties to address in their oral pleadings whether the conditions for reopening were fulfilled.

By a judgment of 21 May 2019, the Supreme Court overruled the Reopening Committee and refused to reopen the case against the applicants. Its judgment found that the domestic law did not grant an explicit right to reopen judicial proceedings following the finding of a violation by a judgment of the European Court of Human Rights, and furthermore that the details of the applicants’ case did not fulfil the general reopening criteria laid down in section 228(1) of the Criminal Procedures Act No. 88/2008.

In their applications to the Court, lodged on 17 November 2019, the applicants complained that the Supreme Court’s judgment had violated their rights under Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention. They also complained under Article 6 of the Convention that the refusal to reopen their cases had violated their right to a fair trial. The applicants’ complaints under Article

6 of the Convention and Article

4 of Protocol No. 7 were communicated to the Icelandic Government (“the Government”) on 19

April 2021, together with a question concerning the Court’s jurisdiction to examine these complaints.

On 1 December 2020, a new Court on the Reopening of Judicial Proceedings (the “Reopening Court”) was established by Act No.

47/2020. Contrary to the Reopening Committee, the Reopening Court’s rulings on whether or not to grant the reopening of judicial proceedings are final and cannot be appealed against. On 26 March 2021, the applicants applied for the reopening of their criminal tax proceedings to the Reopening Court.

After the parties in the present case had submitted their observations on the admissibility and merits of the applicants’ complaints, on 21 January 2022 the Reopening Court granted the applicants’ petition for reopening. The criminal proceedings against them were consequently reopened and are still ongoing.

THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

As is noted above, the ruling of the Reopening Court was made subsequent to the parties’ submission of their observations on the admissibility and merits of the applicants’ complaints. The Government submitted this ruling of the Reopening Court to the Court, and the parties were invited to comment on its relevance to the present case.

The applicants submitted that they retained their victim status regardless of the reopening of their case, as redress could not be considered to have been provided to them unless the charges against them were dismissed and their overpaid fines and legal costs repaid. They submitted that they had been subjected to repeated injustice which had not been sufficiently compensated by the non-pecuniary damages awarded to them by the Court in its judgment. Moreover, they submitted that the reopening of their criminal proceedings did not in itself ensure that the charges against them would be dismissed or that they would be provided full redress.

The Government submitted that it was “not unlikely”, considering the Supreme Court’s recent case-law, that it would afford redress to the applicants. Moreover, the Government noted that should the Court continue its examination of the matter, the applicants’ complaints would be dealt with simultaneously at the domestic level and before the Court, in contradiction of the main purpose of Article 35 § 1 of the Convention.

The Court notes that the subject of the applicants’ complaints was the refusal by the Supreme Court on 21 May 2019 to grant reopening of the criminal proceedings against them. In the interim the applicable legislative framework has changed, meaning that the ruling of 21 January 2022 by the newly established Reopening Court granting the applicants’ petition for reopening is final and cannot be appealed against. As matters stand, further examination by the Court of the applicants’ complaints in the present case would entail the simultaneous examination of matters relating to the reopening of the criminal proceedings against the applicants by the domestic courts and by the Court.

In view of the above and noting the Court’s wide discretion in identifying grounds capable of being relied upon in striking out an application on the basis of Article 37 § 1 (c) of the Convention (see

Baranin and Vukčević v.

Montenegro

, nos. 24655/18 and 24656/18, § 102, 11 March 2021), the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications within the meaning of that provision. Moreover, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications under Article

37

§

1

in fine

. This finding is without prejudice to any complaints which the applicants might wish to bring at a later date, following the conclusion of the ongoing reopened proceedings.

Accordingly, the applications should be struck out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 1 December 2022.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 of the Convention and Article 4 of Protocol No. 7 of the Convention

(

ne bis in idem

)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

60288/19

17/11/2019

Jón Asgeir JÓHANNESSON

1968

Jonsson Gestur

Reykjavik

60307/19

17/11/2019

Tryggvi JÓNSSON

1955

Jonsson Gestur

Reykjavik