2ri-349/16 — validarea popririi

2ri-349/16 — validarea popririi (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2ri-349/16

Judecător: A.Minciuna

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Iuliana Oprea

Judecători Ala Cobăneanu, Iurie Bejenaru,

Oleg Sternioală, Sveatoslav Moldovan

judecând recursul declarat de avocatul Rotaru Dorel în interesele lui Iovdi

Nicolae, în cauza intentată la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere

Limitată „Tehnoin Auto” în proces de faliment, Mazur Anna, împotriva terțului

poprit Iovdi Nicolae privind validarea popririi,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2016, prin care

a fost admisă cererea de validare a popririi,

CONSTATĂ:

La 18.05.2015, SRL „Acit-Trans” s-a adresat în judecată cu cerere

introductivă prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate în privința

SRL „Tehnoin Auto”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, s-a admis spre

examinare cererea introductivă și s-a numit în calitate de administrator provizoriu

Mazur Anna.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2015, s-a intentat procesul

de insolvabilitate față de SRL „Tehnoin Auto”, fiind desemnat în calitate de

administrator al insolvabilității ÎI „Mazur Anna”. S-a stabilit termenul-limită

pentru creditori de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor în vederea

întocmirii tabelului definitiv, până la 26.08.2015. S-a stabilit termenul de verificare

a creanțelor, de întocmire și de comunicare a tabelului lor definitiv, până la

16.09.2015. S-a stabilit ședința de validare a creanțelor pentru data de 06.10.2015,

la ora 11:00.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2016, s-a intentat

procedura de faliment față de SRL „Tehnoin Auto”, prin valorificarea și lichidarea

masei debitoare, cu dizolvarea SRL „Tehnoin Auto”, fiind desemnat în calitate de

lichidator Mazur Anna.

La 04.09.2015, lichidatorul Mazur Anna a depus cerere de validare a popririi

față de Iovdi Nicolae, solicitând validarea popririi și încasarea sumei în mărime de

500 000 lei cu titlu de datorie de la terțul poprit Iovdi Nicolae în beneficiul SRL

„Tehnoin Auto” în proces de insolvabilitate.

În motivarea cererii a indicat că, la 26.10.2013, executorul judecătoresc din

circumscripția Camerei Teritoriale Centru a UNEJ, Nicolaescu Nicolae,

prezentându-se pe adresa r-l Orhei, sat. Romanești, întru executarea documentului

executoriu nr.2e-943/13 din 04.09.2013, în prezența administratorului SRL

„Tehnoin Auto”, Cucuruza Vladimir, a reprezentantului SRL „Acit-Trans”, Mihai

Mocanu, precum și în prezența lui Iovdi Nicolae, au constat faptul că debitorul,

1

adică SRL „Tehnoin Auto”, deținea în proprietatea sa concasorul, la care erau

anexate patru unități de linie transportatoare electrică, precum și sită în două

nivele. La acel moment, concasorul funcționa, uzura constituia 30%, iar de comun

acord cu administratorul SRL „Tehnoin Auto”, Cucuruza Vladimir, a fost

transmisă spre păstrare dlui Iovdi Nicolae, iar linia de transportare electrică a

rămas în păstrare dlui Cucuruza Vladimir, administartorul SRL „Tehnoin Auto”.

Ulterior, de către executorul judecătoresc Nicolaescu Nicolae a fost perfectat

procesul-verbal de sechestru nr.018-1189/13 din 26.10.2013, în temeiul căruia

bunurile proprietatea debitorului SRL „Tehnoin Auto” au fost luate spre păstrare

de către dl Iovdi Nicolae, care a fost preîntâmpinat despre răspunderea pe care o

poartă în conformitate cu prevederile art. 251 CP RM pentru însușirea sau tăinuirea

bunurilor sechestrate.

Lichidatorul Mazur Anna a mai menționat că prin procesul-verbal de

sechestru nr.018-1189/13 din 26.10.2013, d-lui Iovdi Nicolae i s-au transmis spre

păstrare bunuri mobile proprietatea SRL „Tehnoin Auto” în sumă de 500 000 lei,

iar ultimul nu a predat bunul mobil primit spre păstrare și nici nu a achitat

contravaloarea acestuia, deși era obligat conform legii să o facă.

Din considerentele enunțate, lichidatorul Mazur Anna a înaintat prezenta

cerere, solicitând validarea popririi și încasarea sumei în mărime de 500 000 lei cu

titlu de datorie de la terțul poprit Iovdi Nicolae în beneficiul SRL „Tehnoin Auto”

în proces de insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2016, a fost admisă

cererea de validare a popririi, fiind dispusă validarea popririi și încasarea de la

Iovdi Nicolae în beneficiul SRL „Tehnoin Auto” suma de 500 000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a invocat prevederile art. 1

alin. (4), 5 alin. (2), 126 alin. (10) și (11) din Legea insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, art. 512 alin. (1), 514 și 572 Cod civil, art. 122 Cod de executare,

menționând că terțul poprit - Iovdi Nicolae, primind spre păstrare concasorul, nu

și-a îndeplinit obligațiunea legală de restituire a acestuia, la cerințele executorului

judecătoresc, cât și a administratorului insolvabilității, or, careva probe în acest

sens instanței de judecată nu au fost prezentate.

Considerând ilegală hotărârea instanței de insolvabilitate, la 13.10.2016,

avocatul Rotaru Dorel în interesele lui Iovdi Nicolae a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din

26.09.2016 și emiterea unei noi hotărâri de desființare a popririi.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanța de insolvabilitate a

interpretat în mod eronat legea și a apreciat probele arbitrar, precum și nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților

la proces.

Prin urmare, recursul împotriva hotărârii se judecă în termen de 60 de zile de

un complet de 5 judecători, fără participarea părților.

Judecând recursul declarat împotriva hotărârii date în instanța de fond și

verificând, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii atacate, Colegiul

conchide că recursul este pasibil admiterii cu casarea hotărârii instanței de

insolvabilitate și remiterii cauzei la rejudecare.

Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să-l admită și să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina

spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

2

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit reține că la

adoptarea hotărârii contestate, nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce impune

rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a

se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci

când fondul a fost cercetat superficial.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în

instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările

stabilite de legislația insolvabilității.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149

din 29.06.2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

După cum rezultă din materialele cauzei, a fost admisă cererea lichidatorului

SRL „Tehnoin Auto”, Mazur Anna, fiind dispusă validarea popririi și încasarea de

la Iovdi Nicolae în beneficiul SRL „Tehnoin Auto” suma de 500 000 lei, iar terțul

poprit își exprimă dezacordul cu această soluție.

Potrivit art. 126 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, sunt

supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în

monedă națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile

incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț

sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice

existente.

(2) Poprirea se înființează prin somație a administratorului

insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului menționat la alin.(1) împreună

cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de

insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

(3) Prin somație se va pune în vedere terțului, care devine, potrivit alin. (1),

terț poprit, interdicția de a plăti fără acordul administratorului

insolvabilității/lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe

care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarându-le

indisponibilizate. De la data comunicării somației de înființare a popririi și până la

achitarea integrală a obligațiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite

prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau operațiune care ar putea

diminua bunurile indisponibilizate. Orice operațiune efectuată cu aceste sume sau

bunuri după data comunicării somației de înființare a popririi este nulă. Când se

popresc sume cu scadențe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra

sumelor ajunse la scadență, ci și asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea

se întinde și asupra fructelor civile ale creanței poprite, și asupra oricăror alte

accesorii născute chiar după înființarea popririi.

(5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani

datorate în viitor – de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să plătească

direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul

insolvabilității/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este

exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și

să trimită dovada către administratorul insolvabilității/lichidator pentru a fi

preluate.

(8) Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va

formula apărările în instanța de insolvabilitate, care validează poprirea.

3

(9) Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru

efectuarea popririi, administratorul insolvabilității/lichidatorul, în cel mult o lună

de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată,

poate sesiza instanța de insolvabilitate în vederea validării popririi.

(10) Instanța de insolvabilitate îi va cita pe administratorul

insolvabilității/lichidator, precum și pe terțul poprit, și, la termenul stabilit pentru

judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare

soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În

instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile

și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele

se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărîrea de validare a popririi este

supusă numai recursului de către terțul poprit.

(11) Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume

de bani debitorului, instanța de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a

popririi, prin care va încasa de la terțul poprit suma datorată debitorului, iar în caz

contrar, va decide desființarea popririi.

(12) Dacă poprirea a fost înființată asupra unor bunuri mobile incorporale

care se aflau la data înființării în posesia terțului poprit, instanța va decide predarea

lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate

debitorului nu se mai află la data validării în posesia terțului sau nu pot fi predate

în natură, acesta este obligat, prin hotărîre de validare, la plata contravalorii acestor

bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Colegiul civil, comercial

de contencios administrativ lărgit reiterează că daca din probele administrate,

rezultă ca terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre

de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit sa plateasca

creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului. În caz contrar, instanta

va hotărî desființarea popririi.

La caz, instanța de recurs conchide că instanța de insolvabilitate eronat a

constatat că terțul poprit Iovdi Nicolae datorează debitorului insolvabil 500 000 lei.

Astfel, din analiza normelor legale care reglementează poprirea, rezultă că

instanța de judecată poate adopta o hotărâre de validare a popririi prin care să

încaseze de la terțul poprit suma datorată debitorului numai în situația în care din

probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului în

temeiul unor raporturi juridice existente sau dacă bunurile mobile incorporale

datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terțului sau nu pot fi

predate în natură, caz în care terțul este obligat prin hotărâre de validare, la plata

contravalorii acestor bunuri.

La caz, analiza probelor anexate la dosar nu demonstrează faptul că Iovdi

Nicolae datorează sume de bani debitorului insolvabil SRL „Tehnoin Auto”,

precum nici nu demonstrează existența unor raporturi juridice existente între părțile

în litigiu.

Or, faptul că potrivit procesului-verbal de sechestru din 26.10.2013, întocmit

de către executorul judecătoresc Nicolae Nicolăescu, lui Iovdi Nicolae i-a fost

încredințat spre păstrare bunul - moară de fărîmițat piatră model CMД 741, nu

confirmă că între SRL „Tehnoin Auto” și terț existau careva raporturi juridice în

rezultatul cărora Iovdi Nicola era dator cu careva sume de bani debitorului

insolvabil, ci doar faptul că la data aplicării sechestrului respectiv, Iovdi Nicolae

era doar posesorul (depozitarul) bunului în litigiu.

4

Referitor la a doua situație, chiar dacă Iovdi Nicolae era dator față de SRL

„Tehnoin Auto” cu careva bunuri și anume, moară de fărîmițat piatră model CMД

741, instanța de fond trebuia să verifice dacă acest bun se află la data validării în

posesia lui Iovdi Nicolae și dacă putea fi predat în natură.

Or, după cum atestă actele cauzei, recurentul și-a manifestat disponibilitatea

de a transmite în orice moment bunul în litigiu persoanei împuternicite în acest

sens, fapt care se confirmă prin notificarea adresată instanței de insolvabilitate la

13.05.2016 (f.d. 63).

Potrivit acestei notificări, Iovdi Nicolae a comunicat că bunul în litigiu se află

pe adresa mun. Chișinău, Zona Industrială Pruncul, în conformitate cu contractul

de locațiune nr.18 din 01.04.2016 încheiat între SRL „Megauto Grup” și ÎS „Flus”.

Faptul că bunul respectiv se află la adresa indicată se confirmă și prin scrisoarea

din 12.05.2016, eliberată și semnată de directorul SRL „Megauto Grup”, Iovdi

Oleg, care este locatarul încăperii în care bunul este amplasat (f.d. 70).

Mai mult ca atât, bunul respectiv a fost amplasat la adresa mun. Chișinău, str.

Constructorilor, 6, începând cu data ridicării acestuia de la Cucuruza Vladimir de

către Iovdii Nicolae la 26.10.2013 și până la 01.04.2016, fapt care se confirmă și

prin Actul de constatare a faptelor și a stărilor de fapt din 28.01.2016, întocmit de

către executorul judecătoresc Tcacenco Alexandru (f.d. 64).

Din aceste considerente, argumentele lichidatorului Mazur Anna preluate de

către instanța de fond precum că bunul în litigiu nu se află la locul sechestrării lui

și prin urmare, s-ar impune necesitatea încasării contravalorii lui, sunt nefondate.

În această ordine de idei, concluzia instanței de fond cum că terțul poprit

Iovdi Nicolae, primind spre păstrare concasorul, nu și-a îndeplinit obligațiunea

legală de restituire a acestuia la cerințele executorului judecătoresc, cât și a

administratorului insolvabilității, or, careva probe în acest sens instanței de

judecată nu au fost prezentate, Colegiul o apreciază critic, deoarece contravine

materialului probatoriu administrat în acest sens.

La fel, din aceste motive, este considerată lipsită de suport probator și

neîntemeiată și concluzia instanței cum că, prin prisma art.122 Cod de executare,

Iovdi Nicolae este răspunzător pentru tăinuirea/însușirea bunurilor sechestrate date

spre păstrare, respectiv urmează să compenseze contravaloarea acestuia, în sumă

de 500 000 lei, stabilită în procesul verbal de sechestru.

Totodată, Colegiul constată că, potrivit somației nr. 1-TA din 05.08.2015,

expediate de către lichidatorul SRL „Tehnoin Auto”, Mazur Anna lui Iovdi

Nicolae, cât și a cererii privind validarea popririi, s-a înființat poprirea asupra

sumei de 500 000 lei, care ar reprezenta contravaloarea bunului în litigiu și nici de

cum nu asupra însuși bunului respectiv.

Astfel, instanța de insolvabilitate a interpretat eronat prevederile art. 126 al

Legii insolvabilității, iar probele invocate de către terțul poprit au fost apreciate

arbitrar, fapt care face ca soluția acesteia să fie una neîntemeiată.

În același timp, instanța de recurs menționează și un alt aspect al

particularității popririi, ce reiese din prevederile art. 126 alin. (1) și (3) din Legea

insolvabilității, în speță dacă terțul deține în numele debitorului bunul mobil

incorporabil.

Potrivit prevederilor art. 108 alin. (1) din Legea insolvabilității,

administratorul insolvabilității/lichidatorul trebuie să întocmească un inventar al

tuturor bunurilor corporale și incorporale care aparțin masei debitoare. Inventarul

este întocmit de o comisie de inventariere constituită de administratorul

5

insolvabilității/lichidator din reprezentanți ai creditorilor sau din specialiști/experți

în domeniu, în prezența debitorului, dacă nu se cauzează o întârziere

dezavantajoasă.

(2) Actul de inventar este semnat de administratorul insolvabilității/lichidator,

de membrii comisiei de inventariere și, după caz, de către debitor prin

reprezentantul său desemnat în procedura de insolvabilitate

(4) În cazul în care debitorul nu prezintă documentele activității economice și

de evidență contabilă în modul prevăzut de prezenta lege, inventarul bunurilor lui

se face conform documentelor și altor probe reconstituite de către administratorul

insolvabilității/lichidator. Dacă, în urma notificărilor, administratorul

insolvabilității/lichidatorul nu identifică niciun bun, inventarul se încheie în baza

comunicărilor transmise în scris de autoritățile relevante.

(5) În inventar trebuie să fie descrise toate bunurile identificate ale debitorului

și să se indice valoarea contabilă sau, dacă aceasta lipsește, valoarea lor

aproximativă de la data inventarierii. In cazul în care valoarea bunului depinde de

lichidarea sau de restructurarea întreprinderii, administratorul insolvabilității/

lichidatorul va angaja, cu aprobarea comitetului creditorilor, un expert evaluator,

pe cheltuiala debitorului, pentru a evalud bunurile atît separat, cît și în ansambluri

în stare de funcționare, după caz.

Contrar normelor legale evocate, instanța de insolvabilitate nu a stabilit dacă

bunul în litigiu - moară de farâmițat piatră model CMД-741, transmis la păstrare

terțului poprit, contravaloarea căruia a fost încasată prin hotărârea contestată, a

făcut cândva sau face parte în prezent din patrimoniul (masa debitoare) SRL

„Tehnoin Auto”.

Or, instanța urma să verifice dacă la dosarul de insolvabilitate este anexat

Actul de inventariere a bunurilor debitorului, care ar demonstra că bunul - moară

de farâmițat piatră, face parte din masa debitoare a debitorului insolvabil.

La fel, Colegiul conchide că fiind lipsită de suport juridic concluzia instanței

de insolvabilitate cum că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea lui Iovdi Nicolae cu privire la separarea bunului din masa

debitoare a SRL „Tehnoin Auto”, iar acest fapt constituie un argument pentru

validarea popririi și încasarea sumei de la terțul poprit, deoarece chiar dacă Iovdi

Nicolae nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului referitor la care a

cerut separarea din masa debitoare, acest fapt nu presupune automat recunoașterea

dreptului de proprietate asupra acestui bun după debitorul insolvabil, acesta

urmând să facă dovada dreptului său de proprietate în baze generale.

Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs conchide că instanța de

insolvabilitate a stabilit contravaloarea bunului dispusă spre încasare în mod

arbitrar.

Astfel, potrivit procesului-verbal de sechestru, întocmit de executorul

judecătoresc Nicolaescu Nicolae la 26.10.2013, la care face referire lichidatorul

Mazur Ana și est5e preluat și de prima instanță, este indicată valoarea de 500 000

lei a tuturor bunurilor sechestrate (patru unități de linie de transportare electrică,

sită în două nivele, etc.), inclusiv și a morii de fărâmițat piatră, fără a fi stabilită

valoarea pentru fiecare bun sechestrat în parte.

În acest sens, Colegiul constată că, conform notificării adresate de către

lichidator în adresa administratorului SRL „P & N Trans”, Moraru Pavel și cererii

de chemare în judecată depuse în instanta de judecată, se indică prețul aceleiași

mori de fărâmițat piatră în valoare de 300 000 lei, iar conform recipisei din

6

30.01.2014, prin care Iovdi Nicolae a înstrăinat bunul litigios lui Cucuruza

Vladimir, prețul aceluiași bun este stabilit de părți în valoare de 13 000 euro. Este

de menționat și faptul că, potrivit procesului verbal de sechestru menționat mai sus

este indicat că moara de fărâmițat piatră are un grad de uzura de 30%.

Prin urmare, instanța de recurs conclude că datele privind valoarea bunului

litigios sunt diferite, iar instanța de insolvabilitate, fără a se expune asupra

chestiunii privind constatarea valorii reale a acestuia, a preluat poziția

lichidatorului, care a indicat cel mai mare preț.

Astfel, Colegiul constată că instanța de insolvabilitate a omis aplicarea

prevederilor mai sus enumerate, la examinarea cererii de validare a popririi.

În consecință, Colegiul conchide că, instanța de insolvabilitate nu a constatat

și elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, și,

ca urmare, a pronunțat o soluție nefondată.

Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție v-a admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în

instanța de insolvabilitate într-un alt complet.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile indicate în

prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si

obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar și, în

dependență de situația stabilită, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Ținând cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de

procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de avocatul Rotaru Dorel în interesele lui Iovdi

Nicolae.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2016, în

cauza intentată la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată

„Tehnoin Auto” în proces de faliment, Mazur Anna, împotriva terțului poprit Iovdi

Nicolae privind validarea popririi și remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău într-un alt complet.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Iuliana Oprea

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

Sveatoslav Moldovan

7