2ra-2659/16 — constatarea faptului acceptării succesiunii

Judecătoria Dubăsari Dosarul nr.2ra-2689/16

Judecător: V. Suciu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ciobanu Valentina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ciobanu Valentina împotriva Valentinei Rebeja privind constatarea faptului

acceptării succesiunii,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 25 noiembrie 2014, Ciobanu Valentina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Valentinei Rebeja, prin care a solicitat constatarea faptului

acceptării succesiunii de către defuncta Gorobeț Agafia după decesul tatălui său

Rebeja Anton, precum și constatarea faptului acceptării de către Ciobanu Valentina

a succesiunii deschise după decesul mamei sale Gorobeț Agafia.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că este nepoata defunctului Rebeja

Anton, care a fost proprietarul casei de locuit amplasată pe terenul cu nr. cadastral

3818115160 situată în s. Coșnița, raionul Dubăsari.

Comunică reclamanta că Rebeja Anton a fost tatăl Eugeniei Diordița, Agafiei

Gorobeț și a lui Simion Rebeja. Rebeja Anton nu a testat averea sa, astfel averea

dânsului urma să treacă în proprietatea moștenitorilor legali.

Menționează reclamanta că, mama sa - Gorobeț Agafia, după decesul lui

Rebeja Anton a trecut cu familia în casa de locuit menționată, astfel acceptând

succesiunea, neperfectând actele care ar dovedi dreptul de proprietate asupra averii

succesorale.

Mai comunică reclamanta că Rebeja Simion, tatăl Valentinei Rebeja a

întocmit actele de proprietate asupra casei menționate doar pe numele său.

Indică reclamanta că, după decesul lui Rebeja Simion, Rebeja Valentina în

calitate de moștenitor legal a succedat casa de locuit situată în s. Coșnița, raionul

Dubăsari.

În detrimentul dreptului Valentinei Rebeja, Ciobanu Valentina, iar anterior

Gorobeț Agafia au intrat în posesia acestei case și astfel au acceptat moștenirea.

1

Consideră reclamanta, că posesia s-a realizat prin faptul, că au locuit în casa

în litigiu înainte și după decesul lui Rebeja Anton, întreținând casa și executând

toate acțiunile proprii acestei activități.

Astfel, solicită reclamanta constatarea faptului acceptării de către defuncta

Gorobeț Agafia a succesiunii deschise după decesul tatălui său Rebeja Anton și a

faptului acceptării de către Ciobanu Valentina a succesiunii deschise după decesul

mamei sale, Gorobeț Agafia.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 15 iunie 2015 acțiunea înaintată de

Ciobanu Valentina s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile legii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Ciobanu Valentina la 25 iunie

2015 a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii

contestate ca fiind neîntemeiată, cu emiterea unei noi hotărâri prin acțiunea înaintată

să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, s-a respins apelul

declarat de către Ciobanu Valentina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Dubăsari

din 15 iunie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Ciobanu Valentina a înaintat

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin

care cererea înaintată să fie admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 29.06.2016

a fost expediată recurentei la 14.07.2016, însă deoarece la materialele cauzei nu

există dovada recepționării acesteia, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC,

consideră recursul depus la data de 21.09.2016 în termen.

2

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

3

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Ciobanu Valentina asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ciobanu Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Ciobanu Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4