2rac-503/16 — încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-503/16

Judecător: V. Brașoveanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Aglicacom-Fruct”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Aglicacom-Fruct” împotriva Băncii Comerciale

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, a fost

casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 mai 2015 și emisă hotărîre

nouă,

c o n s t a t ă

La 19 decembrie 2014, SRL „Aglicacom-Fruct” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL

„Aglicacom-Fruct” privind transmiterea în posesie a bunurilor gajate, iar SRL

„Aglicacom-Fruct” a depus către BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA o

acțiune reconvențională privind declararea nulității parțiale a contractului de gaj,

încetarea dreptului de gaj și radierea înregistrării gajului.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 iunie 2012, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată a BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA

fiind respinsă și acțiunea reconvențională a SRL „Aglicacom-Fruct”, iar prin decizia

Curții de Apel Bender din 24 martie 2014, a fost respins apelul declarat de BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” și a fost admis apelul declarat de către

SRL „Aglicacom-Fruct” a fost casată parțial hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din

25 iunie 2012, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere parțială a acțiunii

reconvenționale. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 septembrie 2014,

recursul declarat de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” împotriva deciziei

Curții de Apel Bender din 24 martie 2014, a fost considerat inadmisibil.

Consideră reclamantul că, avînd în vedere că, în cadrul procesului SRL

„Aglicacom-Fruct” s-a bucurat de serviciile avocatului, achităndu-i onorariu în

mărime de 18 000 lei, cheltuielile nominalizate urmează a fi încasate din contul

părții care a pierdut procesul, și anume BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale”.

Susține reclamanta că, la capitolul rezonabilității onorariului e necesar de

menționat că procesul a durat 33 luni (23.12.2011- 17.09.2014), dosarul fiind

examinat o data în prima instanță (Judecătoria Anenii Noi), de două ori în instanța de

apel (Curtea de Apel Bender) și două ori în instanța de recurs (Curtea Supremă de

Justiție a RM). Avocatul Denis Grecu are sediul înregistrat în mun. Chișinău, iar

dosarul a fost examinat în instanțele de judecată amplasate în afara mun. Chișinău,

fapt care a generat necesitatea reducerii activității profesionale în zilele, în care au

avut loc ședințele de judecată pe dosarul nominalizat, iar onorariul încasat de la SRL

„Aglicacom-Fruct” a inclus și cheltuielile avocatului legate de deplasare a acestuia la

ședințele de judecată.

Solicită reclamanta-SRL „Aglicacom-Fruct” încasarea din contul

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” cheltuielilor de asistență juridică în suma

totală de 18 000 lei și a taxei de stat în mărime de 540 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 mai 2015, acțiunea

înaintată de către SRL „Aglicacom-Fruct” împotriva BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA a fost admisă integral. S-a încasat din contul BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA în beneficiul SRL „Aglicacom-Fruct”

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 18 000 și cheltuielile pentru achitarea

taxei de stat în mărime de 540 lei, iar în total suma de 18 540 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, a fost admis apelul

declarat de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, casată hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 mai 2015 și pronunțată o decizie sub

formă de încheiere, prin care:

-S-a încetat procesul civil la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

„Aglicacom-Fruct” împotriva BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, conducîndu-se de prevederile art. 265 lit. b) CPC „într-

un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri s-a

emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă nu pot fi contestate la judecarea

unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane”, instanța de apel a reținut

că, prima instanță a examinat pricina civilă respectivă cu putere de lucru judecat, or,

SRL „Aglicacom-Fruct” a înaintat acțiunea civilă către BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, și anume -

cerința privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în dosarul civil

enunțat.

Astfel, instanța de apel a menționat că, instanțele de judecată (în acțiunea

precedentă) au examinat acțiunea SRL „Aglicacom-Fruct”, inclusiv și pretenția

privind încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, or, atît în acțiunea reclamantului

cît și în apelul depus, a fost formulată și pretenția privind încasarea cheltuielilor de

judecată pentru asitența juridică, această pretenție fiind respinsă integral de toate

instanțele de judecată.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 septembrie 2016, SRL

„Aglicacom-Fruct” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016 cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 06 mai 2015. A solicitat recurenta și încasarea de la BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA în beneficiul său taxa de stat pentru

examinarea pricinii în ordine de recurs.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că reieșind din

circumstanțele cauzei, confirmate prin mijloacele de probă care nu au fost

administrate în modul corespunzător de instanța de apel, se atestă aplicarea unei

norme juridice străine raportului juridic litigios, astfel încît instanța de apel

neîntemeiat a limitat partea în dreptul de acces la o instanță.

La 09 noiembrie 2016, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a

prezentat referință pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa părților la 22.07.2016 (f.d. 134), cît și faptul că la materialele cauzei nu

sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Aglicacom-Fruct” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat

critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Aglicacom-Fruct” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Aglicacom-Fruct” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță