3ra-1653/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1653/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: L.Turculeț dosarul nr. 3ra-1653/16

instanța de apel: V. Movilă, N. Veleva, Ev. Dvurecenschii

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii

individuale „Motelica Elena” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Cahul cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul

casată integral hotărârea Judecătoriei Cahul din 01 aprilie 2015 și emisă o nouă

hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 05 februarie 2016, ÎI „Motelica Elena” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cahul cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 25 noiembrie

2015, a primit decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-ul Cahul nr. 2912 din

24 noiembrie 2015, prin care s-a constatat încălcarea de către ÎI „Motelica

Elena” a prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal și ale pct. 4 cap. II

din Anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu

privire la aplicarea mașinilor de casă și control pentru efectuarea decontărilor în

numerar, manifestată prin neutilizarea mașinii de casă și de control existente la

încasarea sumei de 45 lei pentru acordarea serviciilor de frizură, fiindu-i aplicată

sancțiune fiscală sub formă de amendă în sumă de 5000 lei.

Relevă că, nefiind de acord cu decizia nr. 2912 din 24 noiembrie 2015, și-

a exprimat dezacordul prin depunerea la data de 11 noiembrie 2015 a

contestației, prin care a solicitat anularea acesteia.

Afirmă că, la data de 05 ianuarie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe

r-nul Cahul a emis decizia nr. 15, prin care a respins contestația și a menținut

decizia contestată, precum și a obligat întreprinderea să execute decizia de

sancționare.

1

Invocă că, nu este de acord cu actul nr. 1- 676786 din 27 octombrie 2015,

decizia nr. 2912 din 24 noiembrie 2015 și decizia nr. 15 din 05 ianuarie 2016,

emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul din motivul lipsei

probelor pe care se întemeiază deciziile enunțate.

Susține că, la achitarea banilor pentru serviciile prestate a fost utilizat

imediat mașina de casă și control, fapt confirmat prin raportul din mașina de

casă și control a introducerii sumei de 50 lei la ora 10:27 data 27 octombrie

2015.

Mai invocă că, la întocmirea actului nr. 1-676786 din 27 octombrie 2015

ora 11:00, inspectorii fiscali au introdus date ce nu corespund realității, indicând

că, suma încasată conform raportului din mașina de casă și control constituie 0

lei, pe când, la acel moment constituia 50 lei și care se afla în casă, mai mult ca

atât, nici nu a fost audiat meșterul care a prestat serviciul de frizură și care s-a

apropiat împreună cu Eugen Furtună la masa de recepție pentru a comunica

costul serviciului.

La fel invocă că, prin acțiunile sale, inspectorul fiscal la efectuarea

cumpărăturii de control având dispoziția privind inițierea controlului fiscal nr.

1520 din 27 octombrie 2015, a încălcat prevederile art. 224 alin. (1) din Codul

fiscal deoarece, acesta nu a informat imediat contribuabilul despre aplicarea

cumpărăturii de control, dar inițial a părăsit încăperea la orele 10:27, apoi în

jurul orelor 11:00 a revenit cu declarația respectivă, fapt ce poate fi confirmat

prin, raportul din mașina de casă și control a extrasului Z de la ora 11:07,

efectuat la cerința inspectorilor fiscali.

Menționează că, la constatarea încălcării fiscale nu au fost audiați

persoanele prezente la momentul presupusei încălcări, ca urmare fiind emisă

decizia privind aplicarea amenzii fiscale fără a fi stabilit adevărul, mai mult ca

atât, nici în urma examinării contestației nu a fost argumentat acest capăt de

cerere.

Solicită anularea deciziei nr. 15 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat

pe r-nul Cahul la data de 05 ianuarie 2016 pe marginea contestației împotriva

deciziei nr. 2912 din 24 noiembrie 2015.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 29 martie 2016 reclamanta a

solicitat, anularea actului de control nr. 1-676786 din 27 octombrie 2015

întocmit de către pârât și anularea deciziei nr. 2912 din 24 noiembrie 2015

asupra cazului de încălcare a legislației de către ÎI „Motelica Elena” și a deciziei

nr. 15 din 05 ianuarie 2016 pe marginea contestației împotriva deciziei ÎI

„Motelica Elena” emise de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 01 aprilie 2016 a fost admisă

acțiunea și au fost anulate ca ilegale și neîntemeiate actul nr. 1-676786 din 27

octombrie 2015, decizia nr. 2912 din 24 noiembrie 2015 cu privire la aplicarea

sancțiunii fiscale în sumă de 5 000 lei ÎI „Motelica Elena” și decizia nr. 15 din

05 ianuarie 2016 emisă în rezultatul examinării contestației ÎI „Motelica Elena”.

Prima instanță examinând cauza a constatat că, faptul utilizării mașinii de

casă și control la prestarea serviciilor de frizură a fost confirmat prin raportul din

mașina de casă și control în care este indicat introducerea în mașina de casă a

2

sumei de 50 lei la data de 27 octombrie 2015, orele 10:27, iar inspectorii fiscali

în actul nr. 1-676786 din 27 octombrie 2015 întocmit la orele 11:00 au introdus

date ce nu corespund realității și anume, au indicat că, suma încasată conform

raportului din mașina de casă și control constituia 0 lei, pe când, la acel moment

suma încasată conform raportului din mașina de casă și control constituia 50 lei

și nu 45 lei cum este indicat în act.

De asemenea, prima instanță a reiterat că, la emiterea actului nr. 1-676786

din 27 octombrie 2015 și a deciziei nr. 2912 din 24 noiembrie 2015, nu a stat la

bază nici o probă pertinentă, concludentă și utilă.

Prima instanță a mai reținut că, procesul–verbal cu privire la contravenție

în baza art. 2931 din Codul contravențional, întocmit în privința

administratorului Olga Motelică și decizia de aplicare a sancțiunii în mărime de

50 unități convenționale au fost anulate prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 02

februarie 2016, menținută prin decizia Curții de Apel Cahul din 24 martie 2016.

Astfel, instanța a conchis că, decizia nr. 2912 din 24 noiembrie 2015 de

aplicare a sancțiunii ÎI „Motelica Elena” este ilegală în fond ca fiind emisă

contrar prevederilor legale și cu încălcarea procedurii stabilite.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 07 iunie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul, casată integral

hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost încetat

procesul pe capătul de cerere a ÎI „Motelica Elena” împotriva IFS pe r-ul Cahul

cu privire la anularea actului nr. 1-676786 din 27 octombrie 2015 în temeiul art.

265 lit. a) CPC, admisă acțiunea ÎI „Motelica Elena” pe capetele de cererii cu

privire la anularea deciziilor și au fost anulate ca fiind emise cu încălcarea

procedurii stabilite deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cahul nr.

2912 din 24 noiembrie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii fiscale ÎI

„Motelica Elena” și decizia nr. 15 din 05 ianuarie 2016 emisă ca rezultat al

examinării contestației depuse de către ÎI „Motelica Elena”.

La data de 20 septembrie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în

termen, admiterea recursului și casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, nu au fost dovedite

circumstanțele considerate ca fiind stabilite și au fost încălcate și aplicate greșit

normele de drept material.

Menționează că, la anularea deciziilor emise de către Inspectoratul Fiscal

de Stat pe r-nul Cahul, instanța de apel nu a luat în considerație explicațiile

inspectorului și a pus la bază doar declarațiile intimatei, neelucidând astfel

circumstanțele importante.

Califică eronate concluzile instanței de apel cu referire la emiterea

deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cahul cu încălcarea procedurii

stabilite în art. 216 alin. (2) din Codul fiscal, precum și că, o astfel de decizie nu

3

a fost prezentată în instanțele de judecată, deoarece, atât în cererea de chemare

în judecată, cât și în hotărârea primei instanțe se face referire la decizia de

inițiere a controlului fiscal cu nr. 1520 din 27 octombrie 2016.

Susține că, la capitolul sarcina probațiunii, instanța de apel, face referire la

faptul că, conform prevederilor art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului

administrativ, probarea revenea Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cahul,

acesta având obligația de a prezenta probe concludente, pertinente întru

confirmarea acțiunilor întreprinse, referindu-se că instanței nu i-au fost

prezentate nici actul de control și nici deciziile emise în baza acestuia, cu toate

că aceste documente au fost anexate la materialele cauzei de către intimat, or

instanța urma să admită actul de control și deciziile drept probe, dacă acestea ar

fi fost prezentate repetat.

Invocă că, a fost înaintată ca probă copia de pe registrul ieșirilor în

teritoriu a inspectorilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cahul, în care este

notat faptul că, la ora 10:10, inspectorul Eugeniu Furtună s-a deplasat la control

operativ.

Afirmă că, acesta a parcurs o distanță de 1 km până la sediul ÎI „Motelica

Elena”, astfel nicidecum nu reușea timp de 17 min, să ajungă la destinație și să

beneficieze de serviciul de frizură, iar la ora 10:27 sa-i fie eliberat bon de plată

în sumă de 50 lei.

Consideră că, bonul de plată eliberat la ora 10:27 nu are nici o tangență cu

serviciul de frizură prestat inspectorului Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Cahul, serviciul de care a beneficiat acesta fiind în sumă de 45 lei.

Susține că, instanța nu a dat apreciere nici explicației administratorului ÎI

„Motelica Elena”, Olga Motelica din 27 octombrie 2015, prin care ultima, la

întrebarea de ce nu s-a trecut prin mașina de casă și control serviciul prestat de

frizură la suma de 45 lei, a explicat că, din motiv de neatenție și grabă de a da

rest și neavând lei mărunți, declarații prin care consideră că aceasta a și

recunoscut fapta.

Mai invocă că, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul nu a încălcat

prevederile art. 224 din Codul fiscal, deoarece inspectorul nu a părăsit

întreprinderea la ora 10:27, la această oră abia se afla în procesul de frizură, care

s-a finisat la ora 10:55, iar din motiv că nu a fost eliberat bon de plată, acesta s-a

retras pentru 1 min pentru a o contacta pe colega sa, cu scopul întocmirii actului

de control ca urmare a constatării încălcărilor prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c)

din Codul fiscal și ale pct. 4 cap. II din Anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului RM

nr. 474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control

pentru efectuarea decontărilor în numerar.

Relevă că, ÎI „Motelica Elena” anterior a mai fost sancționată pentru o

astfel de încălcare prin decizia nr. 966 din 27 iunie 2012.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

4

În conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care, recursul este depus cu

omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că, instanța de apel a emis

decizia contestată la data de 07 iunie 2016 (f. d. 86), iar la data de 16 iunie

2016, a expediat copia deciziei contestate în adresa recurentului (f. d. 92).

Mai mult ca atât, din cererea de recurs precum și din materialele

probatorii anexate, rezultă cert că, decizia contestată a fost recepționată de

către recurent la data de 05 iulie 2016, fapt confirmat și prin ștampila de intrare

a acestuia aplicată pe scrisoarea de însoțire a deciziei Curții de Apel Cahul din

07 iunie 2016, expediată în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cahul

(f. d. 108).

Cu toate acestea, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul a

depus cererea de recurs la data de 20 septembrie 2016 (f. d. 100).

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul a fost depus de

recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul apreciază cu certitudine că,

contestarea actului judecătoresc cu depășirea intervalului de timp menționat

demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului față de drepturile procedurale

conferite de legislația națională.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva

unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul

intimatei la un proces echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărârea CEDO pronunțată în cauza

Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008), în conținutul

căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deși, în speță nu era

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de

atac.

Curtea a admis că, revine în primul rând instanțelor interne să decidă

asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se

bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice

motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar

putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către

5

autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea,

posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților

de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au

cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele

de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de

lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale

au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Urmare celor menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 440, art. 432-434 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Mariana Pitic

6