2ra-2670/16 — încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată

Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău Dosarul nr.2ra-2670/16

Judecător: S. Daguța

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruța

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan și Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Cojuhari Victor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/255 împotriva lui Cojuhari Victor cu

privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișină din 15 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La data de 17 decembrie 2013, APLP 54/255 s-a adresat împotriva lui

Cojuhari Victor cu cererea de chemare în judecată privind încasarea sumei de

16057,09 lei cu titlu de datoria la costul serviciilor locativ-comunale (costul

energiei termice folosite și neachitate în perioada 01.01.2004 - 31.12.2009) și

compensarea cheltuielilor de judecată în suma de 402 lei (taxa de stat) (f.d.3-4).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, la data

de 11 aprilie 2009, de către comisia factorilor de decizie ai APLP 54/255, în urma

verificării apartamentelor, ce sunt deconectate de la rețeaua centralizată de energie

termică și dispun de încălzire autonomă, s-a depistat că, la apartamentul nr.33 din

str.Voluntarilor 14/1, mun.Chișinău, nu este instalat cazan pentru încălzire

autonomă, dar locatarul se folosește de încălzirea termică centralizată, achitînd

lunar, din luna mai 2004 pînă la data verificării doar 5% pentru serviciul de

încălzire, astfel cauzînd APLP 54/255 o pagubă în sumă de 16057,09 lei.

Indică reclamantul că, administrația APLP 54/255 s-a adresat cu o cerere la

Comisariatul de Poliție sect. Ciocana privind atragerea la răspundere penală pe

proprietarul apartamentului nr.33 din str. Voluntarii or 14/1, mun.Chișinău, în

temeiul art. 196 CP al RM. Însă dat fiind faptul, că nu au fost cauzate daune în

proporții mari, la data de 08.07.2010 a fost emisă ordonanța de refuz în începerea

urmăririi penale în privința lui Cojuhari Victor.

1

De asemenea reclamantul menționează că, faptul consumului fraudulos a

energiei termice se confirmă și prin răspunsul de la ÎM „Infocom", în care este

indicat că pentru apartamentul nr.33 din str.Voluntarilor 14/1, mun.Chișinău, se

achită începînd cu luna ianuarie 2004, doar 5% pentru serviciul „încălzire".

În cadrul examinării materialului la Comisariatul de Poliție sect. Ciocana s-a

stabilit, că în baza unei liste din 26.11.2004, cu un conținut sub forma de tabelă,

proprietarii apartamentului nr. 33 au fost scutiți pentru plata prestării energiei

termice în volum de 95%, deoarece, apartamentul dat era deconectat de la

încălzirea centralizată a blocurilor locative din str. Voluntarilor 14/1, mun.

Chișinău, aflate în gestiunea APLP 54/255, avînd încălzire autonomă. Lista data

fiind semnată de către fostul președinte al APLP 54/255, V. Covali și

reprezentantul SA „Termocom".

În conformitate cu răspunsul parvenit de la IM „Infocom" s-a stabilit că

conform listei din 26.11.2004 apartamentului nr.33 din str.Voluntarilor 14/1,

mun.Chișinău, i-a fost calculat conform tarifului de 5% suma de 812,72 lei, de

facto urmînd, conform tarifului de 100% de a fi calculată și achitată suma de

16254, 40 lei.

Astfel, indică reclamantul că, la data de 10.12.2013 suma prejudiciului cauzat

de pîrît este de 16057, 09 lei.

La data de 31.07.2013 în adresa pîrîtului a fost expediată pretenția

reclamantului în sumă de 16057,09 lei, pretenție ce a fost recepționată de către pîrît

la data de 02.08.2013, însă ultimul nu și-a onorat obligațiunile sale.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art.,art.14 alin.(l), 512,

514, Cod Civil al RM.

Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, emisă la 08 septembrie

2015, cererea de chemare în judecată înaintată de APLP 54/255 împotriva lui

Victor Cojuhari privind încasare a sumei de 16057,09 lei cu titlu de datoria la

costul serviciilor locativ-comunale (costul energiei termice folosite și neachitate în

perioada 01.01.2004 - 31.12.2009), compensarea cheltuielilor de judecată în suma

de 402 lei (taxa de stat), s-a respins ca neîntemeiată și tardivă. S-a încasat de la

APLP 54/255 în beneficiul lui Victor Cojuhari suma de 2000 (două mii) lei cu titlu

de compensarea cheltuielilor de judecată (asistența juridică).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile legii, fapt din care considerente au fost respinse.

La data de 22 septembrie 2015, APLP-54/255 a depus cerere de apel, prin care

a solicitat admiterea cererii, casarea hotărîrii și adoptarea unei noi hotîrîri potrivit

ordinii, prevăzute pentru prima instanța cu admiterea acțiunii APLP nr. 54/255

către Cojuhari Victor (cp. 0972504489107) cu încasarea sumei de 16057,9 lei cu

titlu de datoria la costul serviciilor locativ-comunale (costul energiei termice

folosite și neachitate în perioada 01.01.2004-31.12.2009) și a cheltuielilor de

judecată - 843,5 lei cu titlu de taxa de stat.

2

În motivarea acesteia a indicat că, APLP nr. 54/255 declară cu nu este de

acord cu hotărîrea nominalizată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, apelul declarat

de APLP nr. 54/255 a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Cipcana, mun. Chișinău

din 08 septembrie 2015 a fost casată și emisă o nouă hotărîre de admitere a acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului

iar argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 03 octombrie 2016,

Cojuhari Victor a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea decizie instanței de apel cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 08 septembrie 2015.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea

normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanța de apel nu a constatat și

elucidat toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a

litigiului.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 15

septembrie 2016, a fost contestată cu recurs de către Cojuhari Victor la 03

octombrie 2016. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acestuia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului

se va decide în lipsa acesteia.

La 08 noiembrie 2016, APLP nr. 54/255 a depus referința la cererea de

recurs declarată de către Cojuhari Victor, prin care a solicitat respingerea recursului

ca fiind inadmisibil.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs de către Cojuhari

Victor, Colegiul atestă că acesta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea

deciziei instanței de apel.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererea de recurs declarată

de Cojuhari Victor, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

3

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei și prin prisma celor menționate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul depus de Cojuhari Victor ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) C.P.C., părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat nu se

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît,

cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar

recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din temeiurile

prevăzute la art. 433 C.P.C. și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1)

C.P.C., în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material și respectînd normele

de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Cojuhari Victor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C.,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Cojuhari Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

5